Văd
Aplauze! ...Actorul intră iar în scenă,
Pe rând, purtând înșelătoare măști,
În horă prins, primejdios ca o hienă,
Alege tu pe cine să iubești sau să urăști.
Ne învoim și sorții stau la pândă,
Comodus mușcă iar din zgura sângerie,
Urlă tribuna a cățea flămândă,
Cuprinsă de o oarbă isterie.
Gem hoarde cu biletele plătite,
Ecranul stins se năruie-n retină,
Și așteptările aleargă travestite,
Spre viața veacului ce va să vină.
E poate azi o zi ca toate celelalte,
Cu circ și pâine, pixuri și ulei...
Când trec pe-același drum, privind în altă parte,
Ne mai deosebind vikingii de pigmei.
Și ies din rând, căzând pe foaia albă,
Tot eu, mă știi de-acum un an...
Mă copiez în grabă de pe tablă,
Patetic personaj orwellian...
Și trec, tăcut, pierdut în altă sală,
Nici nu mai simt și nici nu mai gândesc,
De unul singur pe o scenă goală,
Și în sfârșit te (mă) văd, ... zâmbesc.
Category: Philosophical poem
All author's poems: Iulian Grigore
Date of posting: 4 сентября
Views: 130