Iulian
Mă cheamă Vânt, dar toți îmi spun Furtună,
Vorbesc de mine ca și cum m-ar ști,
Până și Cicero de dimineață la tribună,
Mă povestea, ...unor copii.
Ceva cuvinte, zise și uitate,
Asemeni unui scorpion, într-un buchet de crini,
Veninul sinonim cu ,,vanitate",
Numele meu înfășurat în spini.
,,O Caesar! ... coborât din Venus!"
Îmi strigă hâtrul, ajungându-mă din urmă:
,,Ce soartă între Romulus și Remus..."
... și simt că vorba-i va fi lungă.
Dar gândurile mele sunt de mult departe,
Și lictorii îl îmbrâncesc în grabă,
Doar Brutus se strecoară mai aproape,
În colțul gurii mestecând o iarbă.
Nu-mi pasă dacă noaptea rece care vine,
Se va sfârși cumva gregorian,
Singurul dor ce îl mai simt în mine,
E glasul ei șoptindu-mi: Iulian!
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Lupta
Poem: Starea de veghe
Scriitori buni, cărți importante și vinuri alese. Programul celei de-a III-a ediții a Zilelor Literaturii Române
Poem: Foi de calendar
Poem: Promisiune!
(foto) Inspirată de poezia lui Stănescu. Moldoveanca Irina Madan și-a lansat colecția de paltoane pictate manual la Fashion Week San Diego
Poem: Totul sau nimic
Poem: Te rog să mă iubești
Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere