Ave!
Ave Caligula! ...mai mult ca oricând,
De azi înainte,
Promite norodul acesta, flămând,
Să-ți fie supus și cuminte.
O felix! ...nimic să nu crezi,
Din ce îți vor spune augurii,
Hidoasele lor lamentări, ai să vezi,
Sunt șoaptele urii.
Poporul acesta umil și murdar,
În imnuri te cântă,
Doar pacea ar vrea să ți-o fure-n zadar,
Câțiva care uită...
Cât lapte destul și miere le dai,
De nu pot să-l ducă,
Obraznici aruncă nisip în mălai,
Și-n urmă te scuipă.
Tu fiu al lui Jupiter, nu-i lua în seamă,
Peste flori și ofrande pășește,
De zei și de soartă nicicând să n-ai teamă,
Că cine greșește, plătește.
Îi simți cum de frică, milogi se apleacă,
Să-ți pară vederii, se luptă,
Auzului tău spun orice, ca să placă,
Și unul pe altul se surpă.
Știi tu, nesfârșita orbire din gloată,
Juisând, …prevestind asfințitul?
Câți demoni în tine s-au strâns laolaltă,
De togă să-și șteargă, de sânge cuțitul?
Category: Philosophical poem
All author's poems: Iulian Grigore
Date of posting: 28 июля 2024
Comments: 1
Views: 272
Comments
Poems in the same category
Iluzii în suedeză
Ai câți ani ți-ai dori să ai,
Ai părul creț pe care l-ai admirat mereu, care nu se pleoștește niciodată,
Ai un perete plin de tablouri la tine în cameră,
Ai cel mai în vogă model de telefon,
Ai cel mai bun prieten, nu te va dezamăgi în veci, nu cu bună știință cel puțin,
Ai parte de cel mai delicios mic dejun (clătite cu Nutella),
Ai cel mai performant pedometru din câte se puteau descărca,
Ai cea mai rapidă bicicletă, cu ea ajungi în Fălticeni în doar 15 minute,
Ai cel mai drept nas, nu îți mai trebuie rinoplastie,
Ai cei mai drepți dinți, niciunul mai în spate sau mai in față,
Ai parte mereu de cea mai corectă apreciere din partea celor din jur (minciună mai sfruntată nu există, nu te vor cunoaște, fie pentru că nu le pasă, nu le trebuie, fie pentru că ții totul în tine și vrei să pari femeia puternică, nu te mai masculiniza de dragul unor persoane cărora nu le pasă, oricine are fi ele),
Ai cele mai pure intenții, nu doar atât, știi și să le arăți,
Ai cele mai strălucitoare unghii cu gel,
Ai cele mai multe nuanțe de mov în garderobă,
Ai cel mai cuprinzător Playlist cu poeziile lui George Bacovia recitate, una după alta,
Ai câți prieteni ți-ai dori să ai, adică doi, aceia sinceri, cu care vei ține legătura pe viață, restul sunt doar persoane care vor ceva de la tine, te folosesc, nu ratează nicio ocazie când te văd,
Ai cel mai bun mod de a prepara cartofii prăjiți, ca la McDonald's aproape,
Ai cel mai bun styling de fiecare dată când te îmbraci,
Ai parte de armonie tot timpul, nimic nu se abate de la ce ai vrut tu inițial, nici cea mai mică deviere,
Ai parte de cei mai înțelegători oameni (mai că trebuie să explici orice, de ce cerul e albastru?, de ce respiri?), dar asta nu se întâmplă în poemul nostru,
Ai cele mai bune explicații, doar tu știi cum le-ai înfrumusețat atât de mult, nimeni nu rămâne nelămurit, toți te iubesc special pentru acest lucru,
Ai cele mai bune prăjituri de ziua Norvegiei,
Ai cele mai bune stilouri, nu se strică în veci,
Ai cele mai bune perechi de pantofi, inclusiv pentru dansuri latino-americane,
Ai cele mai interesante idei de decorare a camerei,
Ai cea mai bună precizie atunci când tunzi o prietenă (abia dacă te poți tunde singură),
Ai cele mai amuzante preferințe când vine vorba de muzică,
Ai ureche muzicală, dar deloc nu știi să o folosești,
Ai cele mai extravagante gusturi când vine vorba de ojă, doar culorile neon te atrag,
Ai cele mai frumoase standarde, nu te apropii de ele niciodată pentru că sunt frumoase,
Ai cele mai bune oglinzi, prin ele se vede tot, orice muscă care a pătruns,
Ai cele mai multe merite oricând, oriunde,
Ai cea mai bună capacitate de a înțelege întâmplările, de orice natură ar fi ele,
Ai cea mai plăcută voce,
Ai cea mai suavă atingere,
Ai cele mai înmiresmate parfumuri, ești o feerie a primăverii,
Ai cel mai strălucitor zâmbet, atrage toate privirile, deși nu iubești atenția,
Ai cea mai bună mașină de tuns iarba, tunde orice fir la aceeași lungime,
Ai cea mai bună apreciere a lucrurilor, a cantității mai ales, când vine o prietenă și vrei să beți limonadă, ai grijă ca amândouă să aveți la fel de mult suc în pahar,
Ai cel mai bun mod de a înțelege problemele oamenilor, primează logica și ce este realizabil din punct de vedere logic, nu ce vrea fiecare să se întâmple, fii sinceră, și tu ai vrut mulți fluturi frumoși în această viață, dar nu au zburat în direcția ta, doar chestii după care ai sărit să le prinzi și nu ai făcut decât să te rănești,
Ai cea mai bună capacitate de a privi în inimile oamenilor, de a vindeca răni, ești chiar psiholog din punctul ăsta de vedere,
Ai cea mai frumoasă decență în comportament și în conduită,
Ai cele mai corecte și mai bune argumente,
Ai cele mai ciudate preferințe când vine vorba de posturile de televiziune pe care le urmărești,
Ai cele mai triste amintiri, dar ai reușit să înmulțești ceea ce la prima vedere părea a fi prea puțin, să transformi acele sfaturi în ceva constructiv,
Ai avut cele mai simpatice colege de bancă,
mereu ți-ar fi dat exercițiile pe care nu știai să le faci,
Ai cele mai înduioșătoare cuvinte în vocabular,
Ai cele mai bune pensete, unghiere,
Ai cele mai frumoase aspirații în sinea ta, nu doar tu ai fi beneficiară,
Ai cele mai generoase gândurile,
Ai cea mai moralizatoare și melodioasă voce a conștiinței,
Ai puterea/ înțelepciunea de a ceda când vezi că nu mai ai de ce să mai continui,
Ai posibilitatea de a face oamenii să se simtă bine doar prin simpla ta prezență, când ești tu alături de ei nu le mai iese păr alb, sunt mai veseli, nici riduri parcă nu prea ar mai avea,
Ai încercat în toate feluri să devii o versiune mai bună a propriei persoane, obiectiv îndeplinit, te poți relaxa, vocea conștiinței a fost aspră cu tine, fiindcă ți-a vrut doar binele, este parcă vocea unui părinte care nu te obligă, doar îți spune că așa ar fi mai bine, pentru că se gândește la tine și încă îi mai pasă.
Ilusioner
Du är så gammal som du vill vara,
Du har det lockiga håret du alltid har beundrat som aldrig frissar,
Du har en vägg full av tavlor i ditt rum,
Du har den hetaste telefonmodellen,
Du har en bästa vän, han kommer aldrig att svika dig, inte medvetet åtminstone,
Du har den godaste frukosten (pannkakor med Nutella),
Du har den bästa stegräknaren som kan laddas ner,
Du har den snabbaste cykeln, med den når du Fălticeni på bara 15 minuter,
Du har den rakaste näsan, du behöver ingen näsplastik längre,
Du har de rakaste tänderna, ingen för långt bak eller för långt,
Du har alltid den mest exakta uppskattningen från omgivningen (det finns ingen mer fräck lögn, de kommer inte att känna dig, antingen för att de inte bryr sig, de inte behöver det, eller för att du håller allt inom dig och vill att verka som den starka kvinnan, sluta maskulinisera dig själv för människor som inte bryr sig, vem de än är),
Du har de renaste avsikterna, inte bara det, du vet också hur man visar dem,
Du har de blankaste gelnaglar,
Du har flest nyanser av lila i din garderob,
Du har den mest omfattande spellistan med George Bacovias dikter reciterade, en efter en,
Du har så många vänner som du skulle vilja ha, det vill säga två, de ärliga, som du kommer att hålla kontakt med hela livet, resten är bara människor som vill ha något av dig, de använder dig, de saknar inte en möjlighet när de ser dig,
Du har det bästa sättet att göra pommes frites, som McDonald's nära dig,
Du har den bästa stylingen varje gång du klär upp dig,
Du har harmoni hela tiden, ingenting avviker från vad du ursprungligen ville, inte ens den minsta avvikelse,
Du har de mest förstående människorna (men du måste förklara allt, varför är himlen blå?, varför andas du?), men det händer inte i vår dikt,
Du har de bästa förklaringarna, bara du vet hur du gjorde dem så vackra, ingen är förvirrad, alla älskar dig speciellt för detta,
Du har de bästa födelsedagstårtorna i Norge,
Du har de bästa pennorna, de går aldrig sönder,
Du har det bästa paret skor, inklusive för latinamerikanska danser,
Du har de mest intressanta idéerna för rumsdekoration,
Du har den bästa precisionen när du klipper en väns hår (du kan knappt klippa dig själv),
Du har de roligaste preferenserna när det kommer till musik,
Du har ett musikaliskt öra, men du vet inte hur man använder det alls,
Du har den mest extravaganta smaken när det kommer till nagellack, bara neonfärger tilltalar dig,
Du har de vackraste normerna, du närmar dig dem aldrig för att de är vackra,
Du har de bästa speglarna, genom dem kan du se allt, varje fluga som kom in,
Du har mest förtjänst när som helst, var som helst,
Du har den bästa förmågan att förstå händelser, oavsett karaktär,
Du har den trevligaste rösten,
Du har den mjukaste beröringen,
Du har de mest doftande parfymerna, du är vårens älva,
Du har det ljusaste leendet, du drar till dig alla ögon, även om du inte gillar uppmärksamhet,
Du har den bästa gräsklipparen, klipp valfri linje till samma längd,
Du har den bästa uppskattningen av saker och ting, särskilt mängden, när en vän kommer över och du vill dricka lemonad, se till att båda har samma mängd juice i ditt glas,
Du har det bästa sättet att förstå människors problem, ta logik och vad som är logiskt uppnåeligt, inte vad alla vill ska hända, var ärlig, du ville också ha många vackra fjärilar här i livet, men de flög inte i din riktning, bara saker du hoppade för att fånga och skadade bara dig själv,
Du har den bästa förmågan att se in i människors hjärtan, att läka sår, du är till och med en psykolog ur denna synvinkel,
Du har den vackraste anständigheten i beteende och uppförande,
Du har de mest korrekta och bästa argumenten,
Du har de konstigaste preferenserna när det kommer till de tv-stationer du tittar på,
Du har de sorgligaste minnena, men du lyckades multiplicera det som vid första anblicken verkade vara för lite, för att förvandla dessa tips till något konstruktivt,
Du hade de trevligaste bankkollegorna,
han skulle alltid ge dig de övningar du inte visste hur du skulle göra,
Du har de mest rörande orden i ordförrådet,
Du har den bästa pincetten, nagelklipparen,
Du har de vackraste ambitionerna inom dig själv, inte bara du skulle vara förmånstagaren,
Du har de mest generösa tankarna,
Du har samvetets mest moraliserande och melodiösa röst,
Du har styrkan/visdomen att ge upp när du ser att du inte har någon anledning att fortsätta,
Du har möjligheten att få människor att må bra bara genom din närvaro, när du är med dem har de inte vitt hår längre, de är gladare, de verkar inte ens ha rynkor,
Du försökte på alla sätt bli en bättre version av dig själv, målet uppnått, du kan slappna av, samvetets röst var hård mot dig, för den ville bara ditt bästa, den är som rösten från en förälder sominte tvingar dig, bara han säger att det skulle vara bättre eftersom han tänker på dig och fortfarande bryr sig.
Pe cer Luceafăr
Pe cer luceafăr, tot strălucind,
Nu este-o stea mai luminoasă,
Noaptea, ziua pe senin ivind,
Lumina albă cea frumoasă.
Sunt doi luceferi pe pământ,
Un poet și o steluță,
Ce-n comun ei având?
Au aceeași muzicuță.
Autor: Nicoleta Postovan
Din depărtare
Vor arde spulberând cenușa,
Priviri de lupi, tăcerilor de miei.
Curând va geme vântul, rezemat de ușa,
...sub care se prelinge sângele de zei.
Din secole de noapte nesfârșită,
Vor bate clopote chemând prin ceață,
Rătăcitorii fii să simtă,
Pe suflete cum cresc aripi de gheață.
Și nu sunt oare-ascunse în oglindă,
Abia lucind zvâcnirile de fiară?
Dureri care din urmă vor să prindă,
Meteoriții ce-au căzut să moară?
Vor înțelege poate mai spre dimineață,
Din rănile adânci dormind sub smoală,
Copiii cei obraznici, supărați pe viață,
Lungimea nefirească-a drumului spre școală...
Din flăcări mistuind întunecate,
Iluzii aruncate spre vitralii,
Și gânduri, așteptând încolonate,
Să șteargă erezia din detalii.
E încă noapte și ce ploi amare,
Cu picături de lacrimi mă vor pustii,
Lovind terifiant, din depărtare,
Cum numai adevărul poate fi.
Un gram de om pentru eternitate
Mă învelesc cu pătura nimicniciei mele
Și-adorm cu gândul dus la nemurire,
Mă plimb hai-hui, un Nu prin Univers,
Cu tolba mea de lacrimi și c-un vers.
Strecor din ușa galaxiei moarte
Un maldăr de caiete, gros,
Sunt toate gândurile mele,
Notate cu un scris frumos.
Un gram de om pentru eternitate,
Un mic caiet de poezii,
Las pentru omenirea toată
Un vis de om pentru cei vii.
Ziua de mâine
Încercare
Din ochii negrii
Mijiţi în sânge-moarte
Cu amintirea-n suflet
Un gol, pustiu
Îmi văd corpul ca o torţă
Arzând în flacăra iubirii
Descătuşat de propria chemare
Înrobită-n amintirea
Punctului demult uitat.
Tastând cuvinte al căror sens
Uitat de timpul anagnost,
Tot ce-i trist
E un imens
Trec emoții al căror cost
Le vom uita pentru că
Au fost.
Precum trăiești vei reveni
A ta soartă va deveni
O secundă împrăștiată
În viața mea naufragiată.
Eram, am fost, voi fi, nu sunt
Un om al cărui rost străin
Spulberat al cărui suflet
Nu există în abis.
Orice cuvânt, el se aude
Cum e rostit, așa şi este
Esenţa lui e şi chemarea
Unui fel de a fi greşit.
Problema e fără răspuns
Și o spun
Ca...
Să ne înţelegem
Prin ce spunem comunicăm
În limite şi ziduri sterpe
A ce spun tu înţelegi
Pentru că din închisoarea
Societăţii culturale
Cu faţete transparente
In culori strălucitoare
A luminii nevăzute
Și a glasului tactil,
Tu răspunzi inteligibil
Ca triunghiu-n patru laturi
Ca un romb hexagonal
Suntem pe-o dreaptă-nspăimântată
A dorinței de a fi
Neputinței de a trăi.
Ce vreau să spun
Nu pot să afirm nu am cuvinte şi silabe
Inventate-n realitatea
Cea creată fără rost,
Șlefuit de omenirea
Al cărei unic țel si scop
E să trăiască călcând pământul
Distrugându-i esenţa vieţii.
Păduri, tărâmuri, oceane verzi,
Câmpii și munți, nestrăbătuți
Oricine ai fost te voi găsi
Și această viață o vom părăsi.
Sunt o mică înregistrare
Pe hardul vieţii
Upgradat
Al cărui Windows
Eronat
Se aşterne la picioare
Fără ram sau procesor,
Însă viaţa nu suportă
La infinit aceeaşi greşeală
Creând un om ca partener
Din dorinţa de a nu mai fi
Singură-n nimicnicia
Timpului fără sfârşit.
Însă omul acest duşman
A tot ce-i viu, stăpân legal
Distrugând în calea lui
Tot ce vede înverşunat
Că nu e el, la fel,
Creat de el
Cum vrea şi poate
În nețărmuita-i lui gândire.
Fără ea noi n-am mai fi
Oameni a căror soartă
O răsfrângem
Prin credința
Ce-o cunoaştem în prezent
Acel ceva nu poate să fie
N-a fost creat şi nici născut
Pentru a fi un crez al nostru
Al dorinţei de a fi
Un Dumnezeu pe acest Pământ.
Opriţi-vă,
Nu vă mai mişcaţi,
După clipe să alergaţi,
Dăm format dar mai înainte
Lumina vieţii s-o aprindem
Și cu toții să ne rugăm
De păcate să ne lepădăm
Apusul nostru acum va fi.
Suntem nici buni,
Nici cei mai răi
Însă calea ce-o urmăm
Prin crearea nenaturală
A unor zei
Străbuni şi ei
Ce ne cheamă în lumea lor…
Veniţi acum sau niciodată
Lăsaţi timpul să respire
Glasul lui ca un ecou
Din nou, lumina s-o umbrească
Și din moarte să răzbească
Un nou sens
O altă cale,
O altfel de viață,
Poate mai bună.
Other poems by the author
Aici
Mă voi opri aici, ...am fost destul,
Țărâna ce-o frământă soarta sub copite,
De zbateri și înfrângeri prea sătul,
Silit într-un târziu să iau aminte.
Să tac atunci când neagră, mârâind,
În calea mea, rânjește noaptea,
Securea gâdelui, vicleană scânteind,
Pe umăr adăstând și mirosind ca moartea.
De parc-aud pe-aproape, murmur de cădere,
Prelug, precum chemările din haită,
Știu sigur asta, nu-i decât părere,
Când vântul strâns în pumni se vaită.
Și-n ochii mei privirea se întoarce,
Ca un pumnal înveninat rotindu-se în rană,
Gem valurile vieții sfârtecând vorace,
Luntrașul istovit, cu tot cu ramă.
Mă voi opri aici, pentru o vreme,
Și nod voi face depărtării cu răbdarea,
Cât timp în mine se vor cerne,
Abisuri și furtuni, veghindu-mi așteptarea.
…umblă!
Ce ciudată e clipa aceasta,
Cu gustul ei amărui, de rugină,
Împietrită în vene, de parcă,
Nicicând n-ar fi timpul să vină.
Risipită pe aripi de fluturi,
Ricoșând egoist din cortina,
Unei lumi desenând începuturi,
Așteptând înnoptate lumina...
Și poate că focul, ...șăgalnic,
Răscolind ca un demon uitarea,
E doar clipa izbită năvalnic,
În destine ce-aleg așteptarea.
Peste umeri înfrânți de rutină,
Răsuciți în vitralii păgâne,
E veninul picurat pe retină,
E cenușa vărsată din urne.
Spune tu, dacă știi vreo cărare,
Drum săgeții aprinsă-n departe,
Printre vânturi de ploi și de mare,
Alegând între viață și moarte.
Dacă știi vreun cuvânt cu destulă,
Chibzuință și rost să răzbată,
În oceanul de minciună și hulă,
Spre izvorul cu apă curată.
Nu e vreme acum de visare,
Ori de somn, sub a viperei umbră,
Dacă versul acesta te doare:
,,Te ridică, ia-ți patul și umblă!”
Zar
Tu timp, de-ai trece mai în grabă,
Luntraș zănatec, pe ascuns plătit,
Cine-ar mai vrea din cupa ta să soarbă,
Otrava lumii, de vreun gând umbrit?
Cine-ar mai ști când tu, pierdut de-aiurea,
Curgând ca ploaia, peste scuturi rupte,
Prin întuneric îți înfigi securea,
În umerii secundelor ce-ar vrea să lupte.
S-adune-n strigăt toată pilda tinereții,
Și anii grei, ai cruntelor căderi,
Tu timp, potrivnic pe cărarea vieții,
Nu știi păstra nimic, din câte ceri.
Și-n drumul ăsta, înapoi spre casă,
La fiecare pas e-o rătăcire,
Ca un delfin zbătându-se în plasă,
E timp în orice amăgire.
Pierdut, trecut, ...uitat, îndepărtat,
Ce vremuri tulburi și străine ne aduci,
Atâtea spaime ce-au venit pe-nserat,
Ascunse-n semnul unei cruci,
Precum atât de-ntunecat, în om,
Vibrezi ca un violoncel bizar,
Tu timp, atunci când suni în corn,
Rostogolindu-te asemeni unui zar.
Sayonara
De multe luni și doar câteva zile,
Te-aud pășind aici, prin ploaie lângă mine,
Copil sărind șotronul în tranșee,
Captivă–n labirintul ăsta de clișee.
Deasupra noastră milioane de obuze,
Se-aruncă oarecum peste ideile obtuze,
Printre cuvinte nerostite și confuze,
Într-un sărut albastru, scrijelit pe buze.
Nu e de glumă, uneori aproape...
Că mă trezesc, îngreunat de șoapte,
Cu tine priveghindu-mi peste pleoape,
Mereu mai singur, devorat în noapte.
Știu bine, simt ascunse între toate,
Din lupta stranie a dimineților cu seara,
Nicând doritele secunde-n care, poate,
Trecând voi spune: ,,sayonara”!
Prometeu
Cândva dar nu acum, mă voi întoarce,
Să urc din nou, înlănțuit pe Caucaz,
Privind înspre apus voi aștepta în pace,
Acvila să-mi lovească în obraz.
Să simt cum piatra se cutremură sub ghiare,
De timp, smulgându-mi din ficat,
Bucăți de plasmă picurând, hilare,
În veacul necuprins, însângerat.
Cumva dar nu oricum, voi ști mai bine,
De ce în oameni n-am găsit nimic,
Doar cioburi de oglinzi tăind în mine,
Cununi de spini și ramuri de finic.
Doar mări secate, înecând orgolii,
Sub nesfârșite valuri de uitare...
Eoni înfrânți de ploaie și de molii,
Uscați de părăsire și de soare.
Clar, undeva dar nu aici, mă voi ascunde,
Tăcând absent cu ochii în pământ,
Sub mâl amestecat în frunze ude,
Cu lacrimi, câteva și restul vânt...
Dar poate toate astea, sunt un vis,
Și focul ...o iluzie eternă,
Zadarnic l-am adus și l-am aprins,
Era de-ajuns să cumpăr o lanternă.
Nu te-amăgi
Cu nici un chip nu te-amăgi,
Crezând în vorbe,
Când ochii verzi ca marea, te vor trece în uitare.
Zâmbindu-ți, crudă ca destinul va şopti...
Orice, cu nepăsare.
În urma ei, cât ai privi sperând,
Prin iarna rece, chiar de-i miezul verii,
Nu murmura,
Senin aşează-te în rând,
Sub greutatea serii.
Însingurat fără-nțeles, de gânduri te apleacă,
Ziua de mâine-ascunsă-n ieri...
Las-o să treacă.
Şi-n suflet chiar de-ți arde dor,
Nebun, de ea aproape,
Cu nici un chip nu te-amăgi, mereu a fost departe.
Doar ochii verzi ca frunzele de crin,
Te-au înecat în vise,
Te-au îmbătat, de cel mai dulce vin,
Acum par stele, stinse...
Buzele ei te-au ars adânc, fierbinți,
Ca magma din comete,
Se vor întoarce poate, în curând, cuminți...
Trezeşte-te, băiete!
Silvia Mihalachi