Mereu la pândă
În noaptea asta, iarăși e tăcere,
Și toate sunt din nou cum trebuie să fie,
Pe scări de-asediu, peste ziduri în cădere,
Penumbre decupate din drapele de hârtie.
De parcă fiecare clipă, s-ar opri în loc,
Râzând în fiecare sunet, ca un bubuit de armă,
Și parcă simt miros, de sânge și de foc,
Băltind în timp ce-apăs, butonul de alarmă.
Aleargă lunetiștii, printre fluturi înapoi,
Spre gurile de cazemate,
Și tigrii adormiți de mult, tresar în noi,
Sfidând secundele, ce ne despart de moarte.
Putem, ...o știu cu siguranță de acum,
Să biruim zâmbind, momentele confuze,
Târziul ce ar vrea, să ne prefacă-n scrum,
Orice sărut, arzându-ne pe buze.
Atunci când corbi multicolori, se varsă,
Rostogoliți în râuri, prin priviri,
Ascunse într-o rimă ștearsă,
Mereu la pândă, sfâșiate amintiri.
Category: Philosophical poem
All author's poems: Iulian Grigore
Date of posting: 13 сентября
Views: 100