Trădarea corpurilor cerești

Mi-a bătut un fulg în geam

Ca să-mi spună este iarnă,

I-am deschis și l-am poftit

Poate vrea să stea pe pernă

Trist pe mine m-a privit

Și mi-a șoptit la ureche,

Că nu-i place la căldură

Și doar frigu-i e pereche 

Scuze mi-am cerut la el

Și i-am zis să mă aștepte,

Să cobor Om bun să-l fac

Îndrăzneala să-mi accepte

Iute am luat ceva pe mine

Și pe trepte am alunecat,

Am privit în stânga, dreapta

Însă fulgul meu...era plecat!

Legat de un apus de soare,

Într-un colț de armonie,

Plutind, parcă încă visez,

La micile flori de cireș,

Ce pașnic ele îmi vestesc,

Un început de primăvară.

Totul e cald și învăluit,

De o dulce mireasmă,

Iar vântul adie ușor,

Peste câmpul vesel de lavandă,

Ce incântător e prezentat,

Prin dansul veșnicilor fluturi.

Euforicul cântec al mării,

E auzit din depărtare,

De pescărușii ce se îndreaptă,

Spre drumul sigur cu speranțe,

Fiind ocrotiți de raze calde.

Acum doar un gând colorat,

Știut de chipuri blânde,

Trăiește, înflorind treptat,

Intr-o pace din suflet,

Cât timp florile de cires,

Nu sunt încă pierdute.

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Prognoza spune, până la ora două,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Cu găleata,

Este gata și omleta,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Că și plantele au nevoie de rouă,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Pisica a născut, are pui, în total sunt nouă,

Plouă, plouă, plouă, plouă ...

Nu s-au terminat și e trecut de ora două,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Este frig afară, stăm singuri pe o bancă sub crengile unui tei să nu ne plouă,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Picăturile formează câte o baltă nouă,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

În drum spre casă suntem stropite chiar pe fusta nouă,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Luăm o pătură să ne încălzim, până la urmă e vremea care ne place nouă.

Melancolie

Ce chiot, ce vaiet în toamnă...

Şi codrul sălbatec vuieşte -

Răsună-n coclauri un bucium,

Şi doina mai jalnic porneşte.

- Ascultă, tu, bine, iubito,

Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -

Ascultă cum greu, din adâncuri,

Pământul la dânsul ne cheamă...

Melankoli

Hvilken stump, hvilken jamren om efteråret...

Og den vilde skov hyler -

I cochles runger et bom,

Og damen starter mere ynkeligt.

- Hør, du, godt, skat,

Græd ikke og vær ikke bange -

Hør hvor hårdt, fra dybet,

Jorden for ham kalder os...

flori de sakura,

în mersul lor spre nemurire,

oglindesc în

undele lacului

un dans îndrăzneț

al călugărilor Shaolin.//

o aprindere a sufletului

în contact cu infinitul.

De ce mă faci să plîng, să-mi amintesc mereu
De ce mă murdărești, tu ție-ți faci mai rău
Tu nu esti vesnic, te nasti si pieri
Pe cind eu secole ramin, si-n amintiri...
Si-n aminitiri pastrez eu , clipele frumoase
Si-n amintiri pastrez, acele zile false
Pe cit ma faci sa rid, imi scrii tu admiratii
Pe-atit ma faci sa pling, scriindu-mi aberatii
Imi place sa pastrez poeme, dedicatii
Caci eu sunt viitorul, puntea intre generatii
De na-si fi eu la sigur tu nai fi
Pentru ca fila alba nu poate povesti

Legată de mâini,

picioarele pe nisipul fierbinte ca focul.

Cerul negru s-a făcut 

stelele s-au spart de când 

Trădare. Suflet al nimănui 

Sabia dușmanului, peste mine a dat.

am fost rănită, dar 

am uitat să mor.

Semnificația vieții mi-a dispărut 

din vedere ca și din gând,

Voi rosti pe franceză ultima frază 

Au revoir nu a fost rost  să exist! 

Nu pot să vă privesc cinstit în ochi,

Mă evapor ca aerul,

ce trece mereu prin copaci și vânt.

Autoare Alina Zamurca 

Poezia compusă pe 14.11.2024

Multe dispoziții am avut,

Și la fel în toate am crezut,

Pe toate le-am ascultat,

Pe toate le-am auzit.

Doar o dispoziție de bază a fost!

Pe nume FERICIREA.

De voiam să plâng,să mă bucur,

să sar în sus de bucurie și noroc,

Din nou repet, 

De bază îmi stătea fericirea.

Autor Alina Zamurca 🎀 

Poezia am compus-o pe 16.10.2024

Te-am întrebat dacă mă iubești.

Răspunde și nu tăcea,

Dacă nu răspunzi deloc,

Cuvinte tale-s fără folos.

Mi-ai promis multe,

Iubire, dragoste,

Unde-i tot asta ?? 

Dar tot asta a fost un fals

Și o iluzie frumoasă,

În care am crezut prea mult.

Acum stau si plâng,

Lacrimile sângeroase 

Îmi cad pe fața mea,

Amar, amarnic plâng.

Fata mea, te-am iubit 

acum nu ești a mea.

Vreau să te intorc,

Tu ai pe altul,

Mi se rupe inima în bucățele de sticlă,

Într-o zi mi-ai lipit inima de a ta,

Peste o vreme,

Ai rupt-o.

De ce așa ai făcut, scumpa mea 

Adu-ți aminte de noi doi,

Ce fericiți mai eram, 

Cât de tare ne iubeam,

Mi-i trist că nu pot întoarce timpul înapoi.

Când beau îmi aduc aminte de tine,

De ochii tăi care au fost ai mei,

Dar acum nu sunt ai mei,

Ai uitat de mine, tu ai uitat de mine,

am să uit și eu de tine, 

poate..

Poate o să te uit vreodată 

Nu acum.

Autoarea Alina Zamurca 

Poezia compusă pe 03.11.2024

Am pregătit pentru ea, un trandafir, 

Roșu și pufos,cu spini lucioși.

Trandafirul cela îmi părea foarte perfect pentru ea,

Am luat după muncă trandafirul,

Și cu pași repezi 

Am plecat la ea.

Când m-a văzut pe mine,

Ea nu s-a bucurat, 

Eu i-am întins trandafirul,

Ea la luat, și a plecat  cu el în bucătărie,

 A luat un chibrit,

A venit spre mine, 

Și în fața mea a ars trandafirul.

Cu ochii înlăcrimați, am plecat din casa ei.

Și eu tot mă întreb,

Pentru ce a ars ea trandafirul?

Atât de frumos,și parfumat,

Care a fost pentru ea?

Autor Alina Zamurca 🎀 

Poezie compusă pe 18.10.2024

am plecat la o femeie, 

Pentru viața să mi-o fac

mai bună.

Și pe cărțile de tarot,

Să-mi spună viitorul.

Privește ea la cărțile de tarot

apoi privește ea la mine.

Poate trebuie s-o întreb

sau

mai bine chiar să tac.

 O las .Să-mi spună ea singură viitorul.

Simt un rece trece prin mine,

 meșterița îmi spune.

Mai mai bine să ia-i seama 

Mai mult necaz o să ai,decât bucurie

Inima îți va fi stricată

soarele,s a va  înnegri într-o minută,

În ochii iubitului, tu vei muri.

Luna se va ascunde sub cerurile  întunecate. 

Vorbele acestea m-au lipsit de răsuflare,

Și împreună cu sunetul clopotului de iarnă 

Plec eu acasă,

Și reflect asupra vorbelor femeii.

Autor Alina Zamurca 

Poezia compusă pe 17.11.2024.

Eram în supermarketul Linella,

Când l-am văzut pe un copilaș,

Cum cerea de la mămica sa,

Să-i cumpere un kinder surprise,

Dar mama ea zis,

-dragul mamei nu avem bani,

În același moment mi s-a făcut milă de copilaș,

I-am cumpărat ce și-a dorit,

I-am întins copilului oul de ciocolată,

El s-a bucurat, și că răsplată mi-a întins 

O mică jucărie,

Am luat lucrul care mi la oferit el,

Și am ieșit cu emoții pozitive din supermarket.

Autoare Alina Zamurca 

Poezia compusă pe 23.10.2024