Suflet păcătos
Părinte!
Eu sunt păcătos.
Dar tu, câte păcate ți-a fost dat
s-auzi , Părinte,
învață-mă bisericos
și zi-mi câteva cuvinte
din rugăciunea ta
de om evlavios.
Prin beznă drumu-i lung
nu-i nimeni să mă îndrume
și sufletul îmi cade
precum o piatră
aruncată în genune.
Rogu-te,
te rog Părinte
din psalmul învierii
dă-mi un licăr de lumină,
și binecuvântează-mă în pioșenie.
Sunt păcătos Părinte…Sunt!
Category: Philosophical poem
All author's poems: Silvia Mihalachi
Date of posting: 21 ноября 2022
Views: 1001
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Oare ce ar putea fi? în daneză
Poem: Viață
Aforisme despre limbă, poezie, literatură
Poem: Redestinare
Poem: Despovărări
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris
Poem: flux de poeme naani /59
Poem: Cu un zâmbet rupt din soare
Cinci cărți scrise de autori contemporani din spațiul românesc