Ra și Luna

Și nu mai am cu cine să discut,

S-au treierat porumbii singuri,

La toți acei ce m-au plăcut,

Le curge borșul de prin linguri.

Și fiecare ne vedem de ale sale,

Trec zilele cu greu și anii prea ușor,

Din domnule, am devenit matale,

Iar dacă râd, ei cred că n-am umor.

Mai latră aiurea câte-o javră-n lanț,

Lingând ciolanul cât un munte,

Un terchea-berchea ce zăcea în șanț,

Ajuns acum păduchele din frunte.

Sunt toți stresați cu nervii prea întinși,

Iar calmul se livrează cu pastile,

Dar răul, e că aceștia sunt convinși,

Că cele ce au fost firești acum sunt inutile.

Nu mai e timp ori vreme de-o agapă,

Acum e ceasul să mai stăm și singuri,

Acum când fiecare groapa altuia o sapă,

Acum, când curge borșul de prin linguri.

Un an cu căldură mare,

A incendiat hotare .

Pământul este crapat.

Lacuri întregi,au secat.

Ducem chiar o lipsă mare,

De apă la animale.

Fântânele au secat,

Și pe noi ne-a afectat.

Fructele, puține ele,

N-au nici o vlagă în ele.

Nici legumele se pare,

N-au avut nici o scăpare.

Stau și mă întreb mereu,

Aceste vremuri stricate,

Ori fi de la Dumnezeu..?

Suntem vinovați se pare..?

Știe numai Dumnezeu .

Aveam libertate multă,

De rău ne-am apropiat,

Răul, rău ne aduce nouă,

Căci asta am semănat.

Nici nu mă mir foarte tare !?

Căci uitând de Dumnezeu 

Am primit o palmă care...

Să ne îndreptăm,   zic eu .

Doamne îți cerem iertare,

Tu ești bun și iubitor,

Tu le poți face pe toate,

Vino doamne-n ajutor.

Când un fiu vine la tine ,

Și fiu-i rătăcitor...

Bucuria este mare,

S-a întors la al său pastor.

Domnul când este cu mine,

Nu port frică de ceva...

El mă apără firește..

Cu puterea sfântă a sa.

Sămânță am fost și pui de om,

Deși m-aș fi dorit o floare,

Ori doar un simplu și infim atom,

Ce arde veșnic undeva în soare.

Mi-a fost sortit ca să dau roadă,

Pe-ai mei înspre lumini să îi îndrum,

Dar pentru corbi am fost firavă pradă,

Fiindcă am căzut la margine de drum.

Apoi, m-ai aruncat din nou în lume,

Și m-am pierdut trăind printre străini,

În loc stâncos și infectat de ciume,

Și m-am uscat, că n-aveam rădăcini.

Ca șansă ultimă întru a mea salvare,

M-am pustnicit printre creștini,

Dar m-am simțit precum o târâtoare,

Și sufocat am fost de tufe mari de spini.

Tu, nu mi-ai dat pământ Stăpâne,

Să mă înfig în el, să fi-ncolțit,

Și-n clipa ultimă ce îmi rămâne,

Te întreb smerit…De ce m-ai părăsit?

Eli, Eli, lama sabachthani ?

Aș vrea să cred ,

Că mă asteaptă încă 

Căsuța mea din luncă .

E tristă și tăcută ,

Cu ușa încuiată ,

Și lacătul pe poartă .

Perdeaua din fereastră

Ascunde-n ea lumina

Ce intra în casă

în zilele de vară .

Am flori ce râd în geam ...

Si fructe dulci in ram .

Zorele și zambile ,

Lalele , trandafiri ,

Iriși , liliac

Crescute cu mult drag ;

Prietenii de-o vară ,

Meri , caiși , gutui ,

Vișini și cireșe coapte .

Seri și nopți cu lună plină

Greieri , licurici prin iarbă

Magia nopții de vară .

Am un cățel și o pisică ,

În căsuța mea cea mică .

                    T.A.D.

Mi-e dor de Tine și nu pot 

Să Te ascund în taină;

Sufletul mă doare uneori 

Când nu ești cu mine.

Ți-am văzut lacrima ce curgea mereu 

Din ochii Tăi care plângeau întruna,

Când eu mai uit de Tine uneori 

Iar suferința greu m-apasă.

Aș vrea să plâng alăturea de Tine

Să simt și eu povara Ta cea grea;

Să-ți sorb amarul ce pe Tine 

Greu te-apasă.

Te rog să nu mă lași Doamne nicicând 

Când eu mai uit de Tine,

Trezește-mă din somnul morții 

Să nu mă ia vrăjmașul.

Habitat de apa pura,

Energie din terestru.

Incolor,fără glazura!

Interzis pentru pedestru.

Interior de mic acvariu,

Cu cristale și oglinzi!

Pentru peștișorul auriu,

Ce din magic îl desprinzi.

Singuratic și țâfnos,

Albastrui spre mov electric!

In oglinda-i majestuos,

Ambient mereu prielnic.

Inoata delicat și încrezător,

Ma observa zi și noapte.

Ca și conștiința impunător!

El își va schimba culorile toate!

Am o singura dorința,

Sa te fac sa nu fi trist!

O așa magica ființa, 

La fericirea ta as vrea sa asist!

Iti aduc și lumânări,

Pietricele,nestemate!

Sa îți treacă supărări,

Si a tale-ți jumătate.

Va rămâne un mister,

De ce preferi tu singurel.

Esti tu oare din eter?

Sau ma înțelegi tu suflețel?

Draga Satan,

Mi-a trecut prin gând acum ceva timp sa iti scriu o scrisoare si cred a venit momentul sa o fac.Dear devil,ce drăguț suna! Oare s-a mai gândit vreodată cineva la asta? In fine,nu contează. Sunt eu, Vanessa! Ma cunosti doar..Vreau ca in primul si in primul rând sa îți multumesc pentru adăpostul pe care mi l-ai oferit in împărăția ta,un loc cool si misterios unde sa îmi găsesc refugiul. Îți multumesc ca existi printre atâtea flori si curcubee. Nu cred ca as fi supraviețuit psihic pe acest pământ fără tine .Îmi plac atât de mult liliecii! Îți multumesc pentru toate darurile malefice pe care mi le-ai oferit,înseamnă enorm de mult pentru mine.Știi tu doar cât de mult îmi place sa ma joc! Nu in ultimul rând vreau sa îți multumesc pentru tot răul care mi s-a întâmplat! Sunt așa de fericita,in sfârșit ma scap de ei si ma duc pe drumul meu,îmi croiesc eu propriul destin! P.S Abia aștept sa scriu despre apa sâmbetei! Totul e ok aici sper ca si la tine. Imi e asa dor sa ma uit la seriale cu Sabrina. A fost o perioada putin mai grea dar o sa-mi revin eu. Draga Satan,dacă tot ți-am scris am o rugăminte la tine..Te rog tine acești "bullies" departe de mine ca imi vine sa nu știu cum sa îți explic. Eu sunt dark si cool si nu pot sa vorbesc cu ei pentru ca nu suntem pe același film si mi se adresează si nu au voie pentru ca nu-mi plake muzica comercială si nici cocalarii. Te rog Satan,te rog din suflet tine-i departe de mine,fa asta pentru mine!Eu sunt cu tech si underground,merge si muzica clasica dar sa fie dark,cât mai dark posibil.
Nu mai sunt cine am fost!
In alta ordine de idei,chiar sper sa reușesc sa ajung in New-Orleans.Mi-am facut un plan de viitor si am promis spiritelor ca ii duc cu mine.Vreau sa ma țin de cuvânt! Sper totuși sa nu se supere Dumnezeu ca ți-am scris.Stii tu doar ca am schimbat poza cu icoana aia pentru acel trandafir. Era chiar cel mai gotic si vampiric mormânt pe care l-am găsit si a trebuit sa-i las o floare.. si in schimbul trandafirului, ca sa nu fiu nașpa.. am dat la schimb o icoana prețioasa.

Vezi? Chiar si atunci cand sunt rea defapt sunt buna.Bunătatea e slăbiciune. Poate trebuia sa păstrez si icoana aia.In fine.

Sper ca ți-a facut plăcere sa citești scrisoarea mea!Mi-am dorit de mult sa îți scriu!

Cu drag,Vanessa.

🖤 INDILA 🖤

 https://youtu.be/J5DrY2rVaeg?si=HXS8oov2ZBURtKDS

Oglinda oglinjoara prin timp călătorim,

Imi plac ochii tai prin care împreuna privim!

Esti așa de blândă si o ascunzi de lumea rea,

In aceasta lume tu vei fi numai a mea!

Care stea tu o preferi,de ce faci diferențe?

Geometria fetei tale îmi va da si dependente.

Lasa-ma sa te aliniez simetric si curând tu vei vedea,

Puritatea soarelui întotdeauna te va veghea!

Buzele-ți par dulci ca mierea,cât de mult as vrea sa gust!

Pasiunile-ti ascunse îmi vor fi ca si strugurilor must!

Zambetul ți-l voi ascunde ca sa fiu la rând cu moda,

Stii tu doar ca nu-ți vorbesc eu anapoda!

Din profil te văd bizara,stilul tău îmi da fiori!

Nu m-am putut decide,pe care sa ți le aduc dintre flori? 
Trandafirii sângerii îți vor potolii vreodată setea?

Sau lăsam lacramioarele sa ne rămână mereu feblețea?

Vin rose si lumânări,lasă-ma sa te scriu prin versuri!

Sa ma adâncesc in al tău suflet si ale fanteziei matasuri,

M-am îndrăgostit ce-i drept,romanța singuratatii.

In aceasta lume tu ești singura care îmi va da sens vieții.

Aripile gandului vor fi comoara mea cea draga.

Ca prin magie ai făcut totul sa meargă!

Vom creea si vom oglindi o altfel de realitate,

O viziune care niciodată nu va cunoaște moarte.

Muzica voi pune sa îți văd corpul dansând!

Ador sa-ți văd umbra cu gratie mișcând.

Te parfumeaz la încheieturi sa-ți descopăr delicatețea,

Stiu atâtea moduri prin care pot s-alung tristetea.

Nu te dau si nu te voi lasă eu prada,

Doar propria-mi reflexie știe sufletul sa-mi vadă!

Imi amintesc citeam cărți despre romanță,

Tu si cu mine vom găsi oare acea balanța? 

Umbra de soare și umbra de luna albă ,

Ma însoțești mereu conturând a mea forma firava.

Sa fi tu al meu spirit mut ce nu-mi scoate o silaba?

Caut sa alung cu tine a singurătății otrava.

Umbra de neon și umbra de lumini reflectoare,

Apari și dispari, ma desenezi prin cardinale întunecat.

Ma oglindești prin gesturi,te văd fermecătoare!

Jocuri de lumini și umbre mișcându-se criptat.

Umbra de foc și umbra de lumânări parfumate,

Dansand cu tine ma adâncesc in mister.

Intuneric curios in jurul meu ilustrate,

Fara chip,un pătrunzător negru eter.

Mister necunoscut pentru mințile distrate,

Voi aprinde lumânări sa te văd in nuanțe incolor!

Muzica mi te va desena cu miscarile flambate,

Iar flama flăcărilor luminează-n umbra amator.

Oglinda întunecată,un adăpost sufletesc!

Lumina e puternica, pătrunde și in abis.

Sufletul conturează lunea umbrelor craiesc,

Conturand întunecat, reflexie de paradis.

Privesc spre tine și închinăm un pahar rebel,

Licori ce prin timp le savurăm sincer!

O imagine pixelată si in culorile pastel,

Sarbatorind sufletul,care pote fi etern.

Alaturi o viața întreaga prin vastul timp și spațiu, 

Moartea ne va desparti sau uni când ca fi ceasul!

Misterul romantic și poezia sa înlocuiască viciul,

Iar stăpânirea și clădirea sinelui sa fie testul! 

Cu rădăcini adânci se înfrunta din pământ,

Candva o sămânță cu timpul s-a înălțat.

Udata cu ape și ca nutrienți îngrășământ,

Oferea oxigenul ce viața a semănat.

S-a expus la anotimp și luminatori cerești,

La caldura și răceala o sa facă ofranda.

Se oglindea vremii definind peisajele lumești,

Purtandu-le culorile,mereu făcând parada.

Frigul iernii a acoperit copacul in alb imaculat,

Cristale de apa înghețate-n stele geometric.

Crengile-i goale de frunze acum arată elaborat,

Poti sa vezi ceea ce nu vezi și e simetric.

Cand razele de soare au strălucit de primăvara,

Copacul a întâmpinat caldura oferindu-i flori.

Mireasma divina se simțea in fiecare seara,

Renasterea naturii și fericirea in culori.

In zilele-i toride vara amintea de tropical,

Soarele strălucea printre frunzele-i de verde crude,

Umbra copacului însă era pentru toți ceva vital,

Oferind adăpost după ale zile-i grele trude.

Toamna s-a dezlănțuit cu ploaie și furtuna,

Frunzele rumenite colorând peisajul rece.

Ceata deasa anunța a spiritelor cununa,

Focul din șemineu și un pahar din vinul dulce.

Odata ajuns la vremea recoltei ne va bucura de zor!

Esenta copacului e sub forma unui fruct lemnos.

Promisiunea cunoștinței întrece și al soarelui dor,

Nuca fiind al sufletului remediu,un deliciu savuros.

Viata ne va da lecții, și nu pe vreme cu cer senin,

Momentele grele vin cu învățături ascunse.

Ele ne vor ghida și îndruma drumul prin destin.

Uneori binele și răul cu greu pot fi distinse.

[ Voi atașa un videoclip la poezia "Cirque diabolique" si inclusiv la "Rece melancolie"

Am scris poeziile acestea acum aproximativ un an si între timp am găsit acest videoclip care îmi place obsesiv de mult. Nu m-am inspirat de aici, doar am găsit un video care rezonează foarte mult cu ceea ce am scris ] 

Vampire Waltz 

Enjoy

• https://youtu.be/Xk9walOQI44?si=5U9AG2UPz-zoep5V

                  Cirque diabolique 

Culorile se întuneca si circul se termina,

Morala spectacolului e subconștientului lumina.

Trecutul e ca si începutul unui vis, menit sa fie uitat. 
Va rămâne in gând doar ce merita cu adevărat păstrat. 

Un început nou, camuflat intr-un final dureros.

Un gând masochist îmi schițează chipul curios.

Poezia îmi e armura si singuratatea strategie,

Toamna in sufletul meu e in completa armonie. 

Am confundat razele de soare cu misterul romantic,

Nu știu câți au murit ca sa fie totul așa dramatic.

Mi-au luat zâmbetul neștiind ca am o parte întunecată.

De realitatea crunta nu ma voi lasă înșelată.

Bunatatea e scumpă si am plătit exagerat.

Nu te poți încrede in frumos si colorat!

Am zis sa fiu lumina,sa împac eu lumea rea.

Gestul nu se oglindește si asta face viața grea!

Ma retrag in lumea mea si le trimit vedere,

In adâncul sufletului meu nu e vorba de durere.

Ma las purtată de sentimente fie bune,fie rele.

Le însir in versuri ce ma ajuta in zile grele.

Inchid ochii si ne visez iubiți la marea neagră,

Intr-un timp când îmi spunea ca îți sunt draga.

Aveai bune cu venin si veninul era dulce,

Un sărut inocent putea răstigni o cruce.

M-am trezit din somn adânc si acum începe aventura.

Nu ma las captivă de ceea ce se simte ca tortura.

Realitatea m-a mințit si pare a fi ceva făcut!

Planetele nu s-au aliniat perfect atunci când m-am născut. 

As vrea sa dau de vina dar sunt o fire optimista,

Ma folosesc de rău, e o calitate mai sinistra.

Sper ca versurile mele sa fie răspuns la întrebări.

Ceva drăguț si rece, pentru a dragostei serbări.