Ra și Luna
Ei sunt apa care vede,
Suflet din țărână scos!
Focul care iubind,arde.
Trupii goi,vid întunecos.
Pe loc divin pasesc cei doi,
Izul florilor,a lor culori.
Regatul existentei noi!
Alesii zilei,a nopți orori.
Merg acolo sau vin aici?
Cei puri,cei vii,rătăciți.
Bantuind prin zile-i dulci,
Gradina ei o gusta.
Am uitat sa va spun eu oare?
Este și un șarpe de culoare.
El va fi dușman cu mine,
Se va iubi doar pe sine.
Ra și Luna va numesc,
Primii mei,comoara mea.
Ingeri dragi va dăruiesc,
De demoni sa va feresc!
De ii cauți nu ii găsești!
I-am ascuns in tine.
Indraznesti?
Din lupta suprema sa dovedești?
Drum lung aveți voi sigur,
Cai șirete dar și drepte.
De te grabesti mergi singur!
Impreuna,de departe.
In cuvintele-mi secrete vei găsii,
Ra,fiul soarelui privii!
Frumusetea celei vii,
Luna cu ochi de foc,zambii.
Si le place ei trăiesc,
Un întreg alcătuiesc.
Veate de la zei primesc,
Glas in minte ii surprinde.
Gasiti drumul de la mijloc,
Cautati in noapte,soare!
In dragoste găsiți si ura,
Iar in moarte dulcea-mi viața!
Poems in the same category
Ingerul meu
Mi-ai fost precum un înger păzitor
Când eram cu tine uitam de durere
Dar acum simt că mor de-al tău dor
Ți-ai luat zborul fără să-ți iei la revedere
Mi-a fost bine lângă tine, fără tine-mi este rău
Dacă nu te-ntorci la mine, voi fi eu îngerul tău.
Până atunci nu pot decât s-aștept
Nu pot decât ca-n amintiri să te privesc,
Asta poate că pare puțin nedrept
Dar n-am ce face, trebuie s-accept.
Nu pot decât să sper c-ai să te-ntorci la noi.
Dar nu știu dacă mai putem fi amândoi
Ști că la mine-n suflet am doar ploi
Nu vreau să-ți murdărești aripile cu noroi.
Te caut dar mi-e teamă c-am să te găsesc
Te doresc, dar n-am dreptul să te privesc,
Mereu greșesc, deci n-am dreptul să te iubesc
Spune-mi ceva nu mă lăsa să-nebunesc
Vecina!
Azi nu te-am zărit prin curtea casei,
să-ți spun bună dimineața,
Și griji îndată mi-am făcut, cu cine
oare merg să îmi fac piața.
Vorbesc despre a mea bună vecină,
pe care o cunosc de-o veșnicie,
De când făceam naveta amândoi,
având și eu și ea aceeași meserie.
Țin minte cum alergam să prindem
rata și cât era de-aglomerat,
S-ajungem la serviciu în timp util,
ca șeful să nu ne facă referat.
Erau până în "89 alte vremuri și toată
lumea mergea la muncă,
De dimineață până seara să facem
planul și rar gustam o țuică.
Și peste tot era organul de partid,
care știa câte-n lună și-n stele,
Primind note de la informatori, iar
noua ne făceau zilele grele.
Dar iată că în curte a apărut vecina
și mă grăbesc să-i dau binețe,
Așa că mă opresc să povestesc,
spunându-vă ca nu e rău..la bătrânețe!
Se scurge vremea-n noi…
Se scurge vremea-n noi ca-ntr-o fântână,
Lăsând pe fund bacterii și nisip,
Și-n ochii obosiți ce noaptea-i mână,
Trec umbre reci fără de chip.
Azi boli ciudate ne pătrund în oase,
Și-n pașii grei ce uită să mai calce,
Nebunul timp, secundă de secundă coase,
Din tot ce-a fost, nimic ne se întoarce.
Iar urmele ce viața tristă ni le scrie,
Le strângem în boccea și-o punem pe spinare,
Și dintr-un dor de ieri, ne comandăm sicrie,
Și așteptăm smeriți, dar nimeni nu mai moare.
Mă ajută Dumnezeu
Ce-mi dă mie Dumnezeu,
Vă transmit toate mereu.
El vede lucrarea mea..
Și colaborăm in ea.
Vin cuvintele spre mine,
Precum un râu, sfânt ce vine...
Cu putere către mine,
Să se bucure de tine.
Doamne pentru toți vreau bine,
Să se întoarcă toți la tine,
Și să ne ferești de rele,
Tu ne poți scăpa de ele.
Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru ajutorul său.
З - Значит Захария
Ветренным оссеним днем
Сидим мы в офисе вдвоем
и будет тебе очень больно
Ведь завтра дэдлайн - Дойна
Ingerul meu
Mi-ai fost precum un înger păzitor
Când eram cu tine uitam de durere
Dar acum simt că mor de-al tău dor
Ți-ai luat zborul fără să-ți iei la revedere
Mi-a fost bine lângă tine, fără tine-mi este rău
Dacă nu te-ntorci la mine, voi fi eu îngerul tău.
Până atunci nu pot decât s-aștept
Nu pot decât ca-n amintiri să te privesc,
Asta poate că pare puțin nedrept
Dar n-am ce face, trebuie s-accept.
Nu pot decât să sper c-ai să te-ntorci la noi.
Dar nu știu dacă mai putem fi amândoi
Ști că la mine-n suflet am doar ploi
Nu vreau să-ți murdărești aripile cu noroi.
Te caut dar mi-e teamă c-am să te găsesc
Te doresc, dar n-am dreptul să te privesc,
Mereu greșesc, deci n-am dreptul să te iubesc
Spune-mi ceva nu mă lăsa să-nebunesc
Vecina!
Azi nu te-am zărit prin curtea casei,
să-ți spun bună dimineața,
Și griji îndată mi-am făcut, cu cine
oare merg să îmi fac piața.
Vorbesc despre a mea bună vecină,
pe care o cunosc de-o veșnicie,
De când făceam naveta amândoi,
având și eu și ea aceeași meserie.
Țin minte cum alergam să prindem
rata și cât era de-aglomerat,
S-ajungem la serviciu în timp util,
ca șeful să nu ne facă referat.
Erau până în "89 alte vremuri și toată
lumea mergea la muncă,
De dimineață până seara să facem
planul și rar gustam o țuică.
Și peste tot era organul de partid,
care știa câte-n lună și-n stele,
Primind note de la informatori, iar
noua ne făceau zilele grele.
Dar iată că în curte a apărut vecina
și mă grăbesc să-i dau binețe,
Așa că mă opresc să povestesc,
spunându-vă ca nu e rău..la bătrânețe!
Se scurge vremea-n noi…
Se scurge vremea-n noi ca-ntr-o fântână,
Lăsând pe fund bacterii și nisip,
Și-n ochii obosiți ce noaptea-i mână,
Trec umbre reci fără de chip.
Azi boli ciudate ne pătrund în oase,
Și-n pașii grei ce uită să mai calce,
Nebunul timp, secundă de secundă coase,
Din tot ce-a fost, nimic ne se întoarce.
Iar urmele ce viața tristă ni le scrie,
Le strângem în boccea și-o punem pe spinare,
Și dintr-un dor de ieri, ne comandăm sicrie,
Și așteptăm smeriți, dar nimeni nu mai moare.
Mă ajută Dumnezeu
Ce-mi dă mie Dumnezeu,
Vă transmit toate mereu.
El vede lucrarea mea..
Și colaborăm in ea.
Vin cuvintele spre mine,
Precum un râu, sfânt ce vine...
Cu putere către mine,
Să se bucure de tine.
Doamne pentru toți vreau bine,
Să se întoarcă toți la tine,
Și să ne ferești de rele,
Tu ne poți scăpa de ele.
Mulțumesc lui Dumnezeu,
Pentru ajutorul său.
З - Значит Захария
Ветренным оссеним днем
Сидим мы в офисе вдвоем
и будет тебе очень больно
Ведь завтра дэдлайн - Дойна
Other poems by the author
Univers
Oglinda oglinjoara,
prin timp călătorim!
Imi plac ochii tai prin care
împreuna privim.
Esti așa de blândă si o ascunzi
de lumea rea,
In aceasta lume tu vei fi
numai a mea!
Care stea tu o preferi,
de ce faci diferențe?
Geometria fetei tale îmi va da
si dependente.
Lasa-ma sa te aliniez simetric si
curând tu vei vedea,
Puritatea soarelui întotdeauna
te va veghea!
Buzele-ți par dulci ca mierea,
cât de mult as vrea sa gust!
Pasiunile-ti ascunse îmi vor fi ca
si strugurilor must!
Zambetul ți-l voi ascunde ca sa
fiu la rând cu moda,
Stii tu doar ca nu-ți vorbesc eu anapoda!
Din profil te văd bizara,
stilul tău îmi da fiori!
Nu m-am putut decide,pe care sa
ți le aduc dintre flori?
Trandafirii sângerii îți vor potolii
vreodată setea?
Sau lăsam lacramioarele sa ne
rămână mereu feblețea?
Vin rose si lumânări,
lasă-ma sa te scriu prin versuri!
Sa ma adâncesc in al tău suflet
si ale fanteziei matasuri,
M-am îndrăgostit ce-i drept,
romanța singuratatii.
In aceasta lume tu ești singura care
îmi va da sens vieții.
Aripile gandului vor fi comoara
mea cea draga.
Ca prin magie ai făcut totul sa meargă!
Vom creea si vom oglindi o
altfel de realitate,
O viziune care niciodată nu
va cunoaște moarte.
Muzica voi pune sa îți văd
corpul dansând!
Ador sa-ți văd umbra
cu gratie mișcând.
Te parfumeaz la încheieturi
sa-ți descopăr delicatețea,
Stiu atâtea moduri prin care pot
s-alung tristetea.
Nu te dau si nu te voi lasă eu prada!
Doar propria-mi reflexie știe
sufletul sa-mi vadă!
Imi amintesc citeam cărți
despre romanță,
Tu si cu mine vom găsi oare
acea balanța?
Portal de sentimente
Nimic mai sufletește adânc
decât oglinda unei ploi,
După nori si furtuna soarele
strălucea printre culori.
Balti de apa reflectând spre
un univers paralel,
Faceau realitatea sa fie
a fanteziei carusel.
Cand mintea nu are hotare adâncul
apei nu fictiv.
Realitatea dându-mi sentimente
cu gust mai mult nociv.
Lumea de dincolo părea a eclipsa
misterul vieții prezente,
Sentimente apocaliptice înfiripandu-se
printre momente.
Melancolic era dorul de viața
de după moarte,
Linistea după furtuna era ceva
menită soartei.
Oglinda vie scursa pe asfaltul
ud si negru,
Ma seduci printr-un portal
atât de rece,sumbru.
Rece prin caldura fanteziei
unei lumi paralele,
Sentimente oglindite ce întrec
limitele normale.
Ascunse raze de soare se admirau
in taina apei oglinzii,
Peisajul rece ca prin farmece
se îmblânzii.
Căutam conturul lumii intr-un
loc fără de păcat,
Creaturi subterane ieșeau
din pământ secat.
Sufletul meu se visa intr-un
abis al melancoliei,
Sa fie ceva real sau face
parte fanteziei?
Calatorind prin timp totul s-a
rezumat in amintire!
Un lac negru strălucea când
la a nopții întâlnire,
Intunericul cerului s-a scufundat
in apa adânca,
Astrul alb al nopții dădea
acum porunca!
Esenta negrului mister strălucea
sub semi-luna,
Focul inimii s-a aprins punându-i
de nopții vina.
Privirea mea redescoperea o
planeta din univers,
Iar ceasul astronomic părea
sa bată in revers.
Apa in culori nocturne părea
a fi din alta lume,
Gândul meu fanatic ducea
misterul pana la culme.
O simpla atingere si totul era
reflexie de stele,
Un miraj al nopții printre picături
de apa goale.
Misterul adâncit in apa,
fantezie si tortura.
Răcoarea neagră a nopții
lunaticilor armura,
Miezul nopții eclipsa in liniștea
secretului,
Orice viața de fațada ce
e destinată trecutului.
Deschid portalul nopții cu o
cheie de platina,
Aura teritoriului va străluci la
a ta lumina!
Adevar ascuns la vedere printre
jocurile minții,
Sirete si nebănuite sunt
aceste cai ale sorții.
Poezii pe categorie
Simt nevoia sa îmi cer scuze pentru poeziile mele puțin mai "întunecate". Oamenii sunt diferiți si m-am bazat pe faptul ca pagina are poeziile puse pe categorii. Am scris poezii si pentru copii,despre animale, despre natura,dragoste șamd. Pana la urma m-am decis sa explorez partea puțin mai "întunecată" a vieții.Sunt o mare fană Anne Rice si am citit multe cărți scrise de ea despre vampiri,vrăjitoare si vârcolaci.Ea este inspirația mea. Consider ca sunt indeajuns de mulți autori care scriu despre primăvara,despre natura si despre dragoste încât sa încerc sa acopăr eu partea de "dark fantasy". Multumesc pentru înțelegere. Apreciez enorm de mult ca imi dați voie sa imi postez lucrările pe portalul dvs de poezii.
Cu stima si respect.
Piese de puzzle
Culeg din noapte fragmente de vise,
Realitatea se contopește
cu luminile-i stinse.
Memoria imi joaca feste si
ma agat de amintiri,
Piese de puzzle își
caută potriviri.
Alarma suna in ora
cruda si târzie,
Uit subtil de siropoasa-mi
fantezie.
Ma trezesc in iad,
imi fac si o harta!
Nu ma opun la ce îmi
rezerva soarta.
Lumina e acra si vreau
sa plec departe,
Licoarea de aseară vrea sa-mi
facă parte.
Oglinda îmi zâmbește cu
tente necrofile,
Apocalipsa e aproape dându-mi
semne subtile.
Aduc mesaje de dincolo
de toate!
Suntem înzestrați cu
întunecate arte.
Magia e lichida si curge
prin sentimente,
Gestul faureste viitoarele
momente!
Se recoltează iubirea oficial,
dramatic.
Moartea nu va fi ceva zadarnic!
Domnita suavă,demoni
ți se alătura!
Fiind prea sus nimic nu
te mai satura.
Rugaciunea e între barele viitorului,
Influenta puternica pe
timpul postului!
E ușor sa crezi si sa
nu cercetezi,
Soarta crucifixului sa o cedezi.
Arbore cu fiecare-i
creanga originala,
Pomul cu leacuri pentru
orice boala.
Se da de veste,se caută zeița!
Sa fie cu castel si tot
ce e de fiță!
Cirque diabolique
Culorile se întuneca si
circul se termina,
Morala spectacolului e
subconștientului lumina.
Trecutul e ca si începutul unui vis,
menit sa fie uitat.
Va rămâne in gând doar ce merita
cu adevărat păstrat.
Un început nou, camuflat intr-un
final dureros.
Un gând masochist îmi schițează
chipul curios.
Poezia îmi e armura si
singuratatea strategie,
Toamna in sufletul meu e
in completa armonie.
Am confundat razele de soare
cu misterul romantic,
Nu știu câți au murit ca sa fie
totul așa dramatic.
Mi-au luat zâmbetul neștiind ca
am o parte întunecată.
De realitatea crunta nu ma
voi lasă înșelată.
Bunatatea e scumpă si am
plătit exagerat.
Nu te poți încrede in frumos si colorat!
Am zis sa fiu lumina,sa împac
eu lumea rea.
Gestul nu se oglindește si
asta face viața grea!
Ma retrag in lumea mea si le trimit vedere,
In adâncul sufletului meu
nu e vorba de durere.
Ma las purtată de sentimente fie bune,
fie rele.
Le însir in versuri ce ma
ajuta in zile grele.
Inchid ochii si ne visez iubiți
la marea neagră,
Intr-un timp când îmi spuneai
ca îți sunt draga.
Aveai bune cu venin si
veninul era dulce,
Un sărut inocent putea răstigni o cruce.
M-am trezit din somn adânc
si acum începe aventura.
Nu ma las captivă de ceea ce se
simte ca tortura.
Realitatea m-a mințit si pare
a fi ceva făcut!
Planetele nu s-au aliniat perfect
atunci când m-am născut.
As vrea sa dau de vina dar sunt
o fire optimista,
Ma folosesc de rău,
e o calitate mai sinistra.
Sper ca versurile mele sa fie
răspuns la întrebări.
Ceva drăguț si rece,
pentru a dragostei serbări.
Apa sâmbetei
SPECIAL REQUEST
Rau de lacrimi ce
porți amintiri,
Du cu tine tot ce e
al meu trecut!
Ia-mi si sufletul rupt
din martiri,
Inima imi plânge
cerându-mi rebut.
Sclipiri de fericire si raze
cândva de soare,
Se rup din mine imagini
din trecut.
Va poarta apa spre răscruce
de izvoare,
Dand un nou sens zile-i
care m-a născut.
Ultima picătura se contopește
cu paharul plin,
Un fir de nisip prin clepsidra
se strecoară.
Va poarta rau departe,cu drag
eu ma alin!
Ridicand a trecutului adânca
înfiptă ancora.
Apa e limpede si făcătoare
de miracol!
Treizecisitrei de ani am scurs
pe al sau drum.
Purifica prezentul si clădește
prin oracol,
Trecutul e fals fiind prefăcut
in scrum!
Din suflet si din oase se
revarsă rece izvor,
De amintiri tu ma dezlegi,
rădăcini sa mi le porți!
Sine ce nu îl poți captura
doar cu un zăvor,
Preiau eu cârma impunătoarei
dure sorți!
Un nou suflet mi se va
da si e rece!
Trupul din sânge negru
își va gusta.
Piramida lunii cu iz de acrișor
spre dulce,
E speranța neagră a
inimii ce va lupta!
Se prezenta un vis si Întunericul
ma cuprinde,
Strangeam lacrimi de sete sa
nu ma mai doară.
Aerul rece si negru,e ceva ce
nu poți a prinde!
De veacuri îl amintesc simțind
subtil ca joara.
Statui melancolice
împietresc amintiri,
Eu las in urma tot ce
nu-mi aparține.
Orizontul prezice a
întunericului vestire,
Magia e curioasa,
universul o retine!
Univers
Oglinda oglinjoara,
prin timp călătorim!
Imi plac ochii tai prin care
împreuna privim.
Esti așa de blândă si o ascunzi
de lumea rea,
In aceasta lume tu vei fi
numai a mea!
Care stea tu o preferi,
de ce faci diferențe?
Geometria fetei tale îmi va da
si dependente.
Lasa-ma sa te aliniez simetric si
curând tu vei vedea,
Puritatea soarelui întotdeauna
te va veghea!
Buzele-ți par dulci ca mierea,
cât de mult as vrea sa gust!
Pasiunile-ti ascunse îmi vor fi ca
si strugurilor must!
Zambetul ți-l voi ascunde ca sa
fiu la rând cu moda,
Stii tu doar ca nu-ți vorbesc eu anapoda!
Din profil te văd bizara,
stilul tău îmi da fiori!
Nu m-am putut decide,pe care sa
ți le aduc dintre flori?
Trandafirii sângerii îți vor potolii
vreodată setea?
Sau lăsam lacramioarele sa ne
rămână mereu feblețea?
Vin rose si lumânări,
lasă-ma sa te scriu prin versuri!
Sa ma adâncesc in al tău suflet
si ale fanteziei matasuri,
M-am îndrăgostit ce-i drept,
romanța singuratatii.
In aceasta lume tu ești singura care
îmi va da sens vieții.
Aripile gandului vor fi comoara
mea cea draga.
Ca prin magie ai făcut totul sa meargă!
Vom creea si vom oglindi o
altfel de realitate,
O viziune care niciodată nu
va cunoaște moarte.
Muzica voi pune sa îți văd
corpul dansând!
Ador sa-ți văd umbra
cu gratie mișcând.
Te parfumeaz la încheieturi
sa-ți descopăr delicatețea,
Stiu atâtea moduri prin care pot
s-alung tristetea.
Nu te dau si nu te voi lasă eu prada!
Doar propria-mi reflexie știe
sufletul sa-mi vadă!
Imi amintesc citeam cărți
despre romanță,
Tu si cu mine vom găsi oare
acea balanța?
Portal de sentimente
Nimic mai sufletește adânc
decât oglinda unei ploi,
După nori si furtuna soarele
strălucea printre culori.
Balti de apa reflectând spre
un univers paralel,
Faceau realitatea sa fie
a fanteziei carusel.
Cand mintea nu are hotare adâncul
apei nu fictiv.
Realitatea dându-mi sentimente
cu gust mai mult nociv.
Lumea de dincolo părea a eclipsa
misterul vieții prezente,
Sentimente apocaliptice înfiripandu-se
printre momente.
Melancolic era dorul de viața
de după moarte,
Linistea după furtuna era ceva
menită soartei.
Oglinda vie scursa pe asfaltul
ud si negru,
Ma seduci printr-un portal
atât de rece,sumbru.
Rece prin caldura fanteziei
unei lumi paralele,
Sentimente oglindite ce întrec
limitele normale.
Ascunse raze de soare se admirau
in taina apei oglinzii,
Peisajul rece ca prin farmece
se îmblânzii.
Căutam conturul lumii intr-un
loc fără de păcat,
Creaturi subterane ieșeau
din pământ secat.
Sufletul meu se visa intr-un
abis al melancoliei,
Sa fie ceva real sau face
parte fanteziei?
Calatorind prin timp totul s-a
rezumat in amintire!
Un lac negru strălucea când
la a nopții întâlnire,
Intunericul cerului s-a scufundat
in apa adânca,
Astrul alb al nopții dădea
acum porunca!
Esenta negrului mister strălucea
sub semi-luna,
Focul inimii s-a aprins punându-i
de nopții vina.
Privirea mea redescoperea o
planeta din univers,
Iar ceasul astronomic părea
sa bată in revers.
Apa in culori nocturne părea
a fi din alta lume,
Gândul meu fanatic ducea
misterul pana la culme.
O simpla atingere si totul era
reflexie de stele,
Un miraj al nopții printre picături
de apa goale.
Misterul adâncit in apa,
fantezie si tortura.
Răcoarea neagră a nopții
lunaticilor armura,
Miezul nopții eclipsa in liniștea
secretului,
Orice viața de fațada ce
e destinată trecutului.
Deschid portalul nopții cu o
cheie de platina,
Aura teritoriului va străluci la
a ta lumina!
Adevar ascuns la vedere printre
jocurile minții,
Sirete si nebănuite sunt
aceste cai ale sorții.
Poezii pe categorie
Simt nevoia sa îmi cer scuze pentru poeziile mele puțin mai "întunecate". Oamenii sunt diferiți si m-am bazat pe faptul ca pagina are poeziile puse pe categorii. Am scris poezii si pentru copii,despre animale, despre natura,dragoste șamd. Pana la urma m-am decis sa explorez partea puțin mai "întunecată" a vieții.Sunt o mare fană Anne Rice si am citit multe cărți scrise de ea despre vampiri,vrăjitoare si vârcolaci.Ea este inspirația mea. Consider ca sunt indeajuns de mulți autori care scriu despre primăvara,despre natura si despre dragoste încât sa încerc sa acopăr eu partea de "dark fantasy". Multumesc pentru înțelegere. Apreciez enorm de mult ca imi dați voie sa imi postez lucrările pe portalul dvs de poezii.
Cu stima si respect.
Piese de puzzle
Culeg din noapte fragmente de vise,
Realitatea se contopește
cu luminile-i stinse.
Memoria imi joaca feste si
ma agat de amintiri,
Piese de puzzle își
caută potriviri.
Alarma suna in ora
cruda si târzie,
Uit subtil de siropoasa-mi
fantezie.
Ma trezesc in iad,
imi fac si o harta!
Nu ma opun la ce îmi
rezerva soarta.
Lumina e acra si vreau
sa plec departe,
Licoarea de aseară vrea sa-mi
facă parte.
Oglinda îmi zâmbește cu
tente necrofile,
Apocalipsa e aproape dându-mi
semne subtile.
Aduc mesaje de dincolo
de toate!
Suntem înzestrați cu
întunecate arte.
Magia e lichida si curge
prin sentimente,
Gestul faureste viitoarele
momente!
Se recoltează iubirea oficial,
dramatic.
Moartea nu va fi ceva zadarnic!
Domnita suavă,demoni
ți se alătura!
Fiind prea sus nimic nu
te mai satura.
Rugaciunea e între barele viitorului,
Influenta puternica pe
timpul postului!
E ușor sa crezi si sa
nu cercetezi,
Soarta crucifixului sa o cedezi.
Arbore cu fiecare-i
creanga originala,
Pomul cu leacuri pentru
orice boala.
Se da de veste,se caută zeița!
Sa fie cu castel si tot
ce e de fiță!
Cirque diabolique
Culorile se întuneca si
circul se termina,
Morala spectacolului e
subconștientului lumina.
Trecutul e ca si începutul unui vis,
menit sa fie uitat.
Va rămâne in gând doar ce merita
cu adevărat păstrat.
Un început nou, camuflat intr-un
final dureros.
Un gând masochist îmi schițează
chipul curios.
Poezia îmi e armura si
singuratatea strategie,
Toamna in sufletul meu e
in completa armonie.
Am confundat razele de soare
cu misterul romantic,
Nu știu câți au murit ca sa fie
totul așa dramatic.
Mi-au luat zâmbetul neștiind ca
am o parte întunecată.
De realitatea crunta nu ma
voi lasă înșelată.
Bunatatea e scumpă si am
plătit exagerat.
Nu te poți încrede in frumos si colorat!
Am zis sa fiu lumina,sa împac
eu lumea rea.
Gestul nu se oglindește si
asta face viața grea!
Ma retrag in lumea mea si le trimit vedere,
In adâncul sufletului meu
nu e vorba de durere.
Ma las purtată de sentimente fie bune,
fie rele.
Le însir in versuri ce ma
ajuta in zile grele.
Inchid ochii si ne visez iubiți
la marea neagră,
Intr-un timp când îmi spuneai
ca îți sunt draga.
Aveai bune cu venin si
veninul era dulce,
Un sărut inocent putea răstigni o cruce.
M-am trezit din somn adânc
si acum începe aventura.
Nu ma las captivă de ceea ce se
simte ca tortura.
Realitatea m-a mințit si pare
a fi ceva făcut!
Planetele nu s-au aliniat perfect
atunci când m-am născut.
As vrea sa dau de vina dar sunt
o fire optimista,
Ma folosesc de rău,
e o calitate mai sinistra.
Sper ca versurile mele sa fie
răspuns la întrebări.
Ceva drăguț si rece,
pentru a dragostei serbări.
Apa sâmbetei
SPECIAL REQUEST
Rau de lacrimi ce
porți amintiri,
Du cu tine tot ce e
al meu trecut!
Ia-mi si sufletul rupt
din martiri,
Inima imi plânge
cerându-mi rebut.
Sclipiri de fericire si raze
cândva de soare,
Se rup din mine imagini
din trecut.
Va poarta apa spre răscruce
de izvoare,
Dand un nou sens zile-i
care m-a născut.
Ultima picătura se contopește
cu paharul plin,
Un fir de nisip prin clepsidra
se strecoară.
Va poarta rau departe,cu drag
eu ma alin!
Ridicand a trecutului adânca
înfiptă ancora.
Apa e limpede si făcătoare
de miracol!
Treizecisitrei de ani am scurs
pe al sau drum.
Purifica prezentul si clădește
prin oracol,
Trecutul e fals fiind prefăcut
in scrum!
Din suflet si din oase se
revarsă rece izvor,
De amintiri tu ma dezlegi,
rădăcini sa mi le porți!
Sine ce nu îl poți captura
doar cu un zăvor,
Preiau eu cârma impunătoarei
dure sorți!
Un nou suflet mi se va
da si e rece!
Trupul din sânge negru
își va gusta.
Piramida lunii cu iz de acrișor
spre dulce,
E speranța neagră a
inimii ce va lupta!
Se prezenta un vis si Întunericul
ma cuprinde,
Strangeam lacrimi de sete sa
nu ma mai doară.
Aerul rece si negru,e ceva ce
nu poți a prinde!
De veacuri îl amintesc simțind
subtil ca joara.
Statui melancolice
împietresc amintiri,
Eu las in urma tot ce
nu-mi aparține.
Orizontul prezice a
întunericului vestire,
Magia e curioasa,
universul o retine!