Вы искали: "fiecare centimetru"
Случайные публикации :)
Tristeți
la fiecare început de Decembrie
sunt trist
se adună toate tristețele de peste an
unele peste altele
într-un loc fragil al tristeții
undeva în preajma inimii
până îmi înăbușă sufletul
și parcă mă simt tot mai greu
cu fiecare tristețe presată între filele acestei cărți a vieții
fixată în bolduri pe aceeași bucată de polistiren expandat
ca în copilărie
când în locul tristeților
puneam cărăbuși și fluturi
și-i răstigneam acolo de vii
cu o cruzime nemaiîntâlnită
diferența e că tristețile nu se ofilesc niciodată
sunt ca niște camelii de iarnă
care înfloresc în decembrie
ce poate fi mai frumos decât o floare albă de camelie
în mijlocul unei câmpii zbuciumate de viscol
sau una roșu aprins
ca un licurici care strălucește noaptea
când crapă pietrele
cred că doar tristețile
îmbrăcate în negru
sunt mai enigmatice decât cameliile
pot fi asemănate cu măicuțele de la Văratic
care bat toaca la miezul nopții
atunci când simți că ți se rupe inima
de ce oare suntem condamnați la iubire veșnică
la această suferință nedreaptă
de a ne iubi între noi
uneori chiar împotriva inimilor noastre...
O linie de smoala
Ce maini frumoase scriu astazi cu pixul
Cu vene calde , armoniose
Pielea cea fina si intinsa se muleaza
Perfect pe unghia de sticla
Doar pixul cel de plastic gol o strica
La atingerea-i brutala
Si de pasta- neagra
Lasa in urma
O linie murdara…
La fel ca viata
In care anii se muleaza perfect pe trup si suflet
La fel cum ochii de cristal se fac ca apa
Cu pleoapele cazute de durere,
Asa si Timpul
Topeste tot in urma
La atungerea- i brutala
Lasand in urma Sa
O linie de smoala.
Iluzie și euforie
Am căzut iarăși în visare, am căzut în adâncurile inimii tale, dulce cădere spre pierzanie
Și ti-am iubit toată ființa cu închinare, ca mai apoi să îngenunchez în fața proprii mele spânzurare
Te-am purtat pe sufletul cerului împovărat de gloria lacrimilor mele, ce au răsturnat întreg pământul spre disperare
Am vrut doar să te privești pe tine însuți in oglindă, ca drept răspuns al întrebării tale la care îmi este amarul meu ce-l port-n suflet, dar am pierit cu dorul meu de tine doar tremurând în speranța nemuririi
How?
how do you love me so easily?
when my whole life, the people around me
have shown me im hard to love,
and so that became my reality.
i've only ever been myself
or changing for others,
or due to traumas,
but there was one constant thing —
they were all temporarily;
i get scared if you stay too long
and i'll push you away,
even if you're nice to me,
'cause that's my lesson.
no one was really here to stay,
yet i still pushed them away,
in fear they'd hurt me too,
so i did it first, before you could.
Noapte blestemata
Noaptea asta pare sa fie blestemată
Ecoul tău îmi sună tot mai tare
Și nici chitara nu mai scoate note-n șoaptă
Te cântă grav, pe note amăgitoare.
Torn vin in pahar, din sticla începută de Malbec
Ii simt de la distanță parfumul negru, sec
...Mă-ntreb de ce nu ai luat totul cu tine
Să nu-mi rămână nici măcar o amintire...
Pe-acorduri grave de chitară, inchin paharul
Ce sângerează un roșu pur
Căci al tău "iarta-ma ", c-un vin, nu-l mai aștept
Oricum... nu ar mai fi... destul.
Tristeți
la fiecare început de Decembrie
sunt trist
se adună toate tristețele de peste an
unele peste altele
într-un loc fragil al tristeții
undeva în preajma inimii
până îmi înăbușă sufletul
și parcă mă simt tot mai greu
cu fiecare tristețe presată între filele acestei cărți a vieții
fixată în bolduri pe aceeași bucată de polistiren expandat
ca în copilărie
când în locul tristeților
puneam cărăbuși și fluturi
și-i răstigneam acolo de vii
cu o cruzime nemaiîntâlnită
diferența e că tristețile nu se ofilesc niciodată
sunt ca niște camelii de iarnă
care înfloresc în decembrie
ce poate fi mai frumos decât o floare albă de camelie
în mijlocul unei câmpii zbuciumate de viscol
sau una roșu aprins
ca un licurici care strălucește noaptea
când crapă pietrele
cred că doar tristețile
îmbrăcate în negru
sunt mai enigmatice decât cameliile
pot fi asemănate cu măicuțele de la Văratic
care bat toaca la miezul nopții
atunci când simți că ți se rupe inima
de ce oare suntem condamnați la iubire veșnică
la această suferință nedreaptă
de a ne iubi între noi
uneori chiar împotriva inimilor noastre...
O linie de smoala
Ce maini frumoase scriu astazi cu pixul
Cu vene calde , armoniose
Pielea cea fina si intinsa se muleaza
Perfect pe unghia de sticla
Doar pixul cel de plastic gol o strica
La atingerea-i brutala
Si de pasta- neagra
Lasa in urma
O linie murdara…
La fel ca viata
In care anii se muleaza perfect pe trup si suflet
La fel cum ochii de cristal se fac ca apa
Cu pleoapele cazute de durere,
Asa si Timpul
Topeste tot in urma
La atungerea- i brutala
Lasand in urma Sa
O linie de smoala.
Iluzie și euforie
Am căzut iarăși în visare, am căzut în adâncurile inimii tale, dulce cădere spre pierzanie
Și ti-am iubit toată ființa cu închinare, ca mai apoi să îngenunchez în fața proprii mele spânzurare
Te-am purtat pe sufletul cerului împovărat de gloria lacrimilor mele, ce au răsturnat întreg pământul spre disperare
Am vrut doar să te privești pe tine însuți in oglindă, ca drept răspuns al întrebării tale la care îmi este amarul meu ce-l port-n suflet, dar am pierit cu dorul meu de tine doar tremurând în speranța nemuririi
How?
how do you love me so easily?
when my whole life, the people around me
have shown me im hard to love,
and so that became my reality.
i've only ever been myself
or changing for others,
or due to traumas,
but there was one constant thing —
they were all temporarily;
i get scared if you stay too long
and i'll push you away,
even if you're nice to me,
'cause that's my lesson.
no one was really here to stay,
yet i still pushed them away,
in fear they'd hurt me too,
so i did it first, before you could.
Noapte blestemata
Noaptea asta pare sa fie blestemată
Ecoul tău îmi sună tot mai tare
Și nici chitara nu mai scoate note-n șoaptă
Te cântă grav, pe note amăgitoare.
Torn vin in pahar, din sticla începută de Malbec
Ii simt de la distanță parfumul negru, sec
...Mă-ntreb de ce nu ai luat totul cu tine
Să nu-mi rămână nici măcar o amintire...
Pe-acorduri grave de chitară, inchin paharul
Ce sângerează un roșu pur
Căci al tău "iarta-ma ", c-un vin, nu-l mai aștept
Oricum... nu ar mai fi... destul.