5  

DOUĂ INIMI

Dintre miile de chipuri

Ce în taină mi-au zâmbit

Doar privirea ta ca marea

Sufletul mi-a cucerit.

 

Dintre miile de inimi

Ce pulsează-n jurul meu

Doar a ta a prins ecoul

Tactului din ritmul meu:

 

Îndreptându-și lin spre ceruri

Minunat cântecul lor

Au luat Universul martor

La chemarea lor de dor.

 

Dar drumul spre Veșnicie

A fost greu, i-a obosit,

Una vibra tot mai tare...

Alta șoaptă-a devenit...

 

Melodia de iubire

Ca o muzică din stele,

Își pierduse armonia

Era zgomot și tăcere.

 

Și din dragostea sublimă

Ca un har de poezie,

Timpu-a șters frecvența lor

Din Divina simfonie...


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Mihaela Ianculescu poezii.online DOUĂ INIMI

Data postării: 25 iunie

Vizualizări: 115

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Cioroi

Tată ai uitat de noi!

Am rămas doar noi în doi.

Stropiți cu gunoi,

Vopsiți cu noroi.

Din cînd în cînd aruncăm cîti-un zîmbet greoi,

Cu ochii îndurerați și moi.

Atacați zi de zi de ploi,

De parc-am fi la război

Unde gloanțe vin roi...

Unde ești plecat cînd avem nevoie d-eroi.

Toți ne mîzgîlesc ca pe foi,

Că-s la suflete mai puțin plini mai mult goi...

Fără de-a ști că noi înc-așteptăm să vină joi,

Cînd o să dăm timpu-napoi,

Să te vedem înc-odată vioi,

Dar ei nu-nțeleg c-au inimi de cioroi...

 

Mai mult...

Brumar

Scri la fel ca mine

Cu lacrimi din soare si umezi ochi plângând

Picuri de cerneală stau pe foaie amine

Etanol fiert prin vene curgând

 

Ploaie rece de noiembrie 

Vorbele nu ne-or întrece

Și soarele dacă s-ar arăta

Nimic n-ar rezolva

 

Lasă liniștea să se așeze

Să mă facă sa plâng iar

Căci mi-am tratat vocile

Erau multe,un miar

 

Du-te,fugi pe a ta cărare

Croiește-ți drumul tău agale

Nu mi-ai facut nimic greșit

Teoretic,practic,nimic n-a reușit

 

Și când se v-a opri ploaia

Brumarul să sti ca nu v-a da in gustar

Deoarece stiloul foaia-mi zgâria

Nu-mi plăcea,imi displăcea.

 

Nu v-a mai fi totul roz;

Pajiște cu bulbi galbeni de pidosnic

V-or fi doar cratere de obuze

După un război dus aproape veșnic

 

Nu înțeleg ce de nu ai răbdare,

Să citești un itinerar

Punctele pe hartă oare,

Îmi vor arăta suferința pură plină de onoare?

 

Atât a fost sa fie

Dor meu de tine

Acum e poezie 

Și îmi urlă in destine

 

Te dor privirile cu noi

Și tot nu vrei inapoi

Ochii tăi ma vindecă

Dar mă și judecă

 

Te iubesc

Te urăsc si te iubesc

In ochi tăi mai uit atunci cand vorbesc

Adorm și uit ca mai traiesc

Mai mult...

Declaratie

Am inima imbibată in iubire,
Sau sufletul? Ce contează?…
Promit sa-ti aduc soarele la picioare
-Dar luna? Singură să ne privească?

 

Am ochii îmbătați de frumusețe,
Sau inima? Ce contează?..
Promit sa-ți alin fiecare suspin in taină.
-Dar lumea? Singură sa ne privească?

 

Am dorințe ce ard după tine,
Sau noi? Ce mai contează?..
Promit si-ti ofer pentru un etern iubire.
-Dar moartea? Singura sa ne priveasca?

 

Te rog doar lasă-ma sa cad,
Sa aterizez in preajma ta,
Iar împreună, toti sa ne privească,
A noastră atracție pură.

Mai mult...

Poveste de iubire!

 

Pe tine când printre fete te-am văzut,

Era în anotimpul toamnă, pe la-nceput,

Nu îmi explic de ce pe loc tu mi-ai plăcut,

Și cât de dulce-a fost al tău sărut

 

Îmi amintesc mereu, cum tu mi-ai spus,

Că ai venit la Iași să îți încerci norocul,

Și cât de mândra-i fost când lista s-a adus,

Cum ai sărit în sus și mai călcat cu tocul

 

Am tresărit simțind un pic de durere,

Ce mi-a trecut când tu mi te-ai scuzat,

Privirea ta suavă m-a lăsat fără repere,

Și instinctiv cu drag eu te-am îmbrățișat

 

Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire,

Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,

Și-n mine-a năvalit un torent de iubire,

Mulțimile de mreje, puternic m-au încins

 

Ce a urmat a fost o lungă poveste,

Scrisă zi cu zi, fără punct în iubire,

Iar când în viață a apărut tristețe,

Nu am căzut, sperând în fericire

 

Vă spun acum că a fost la prima vedere,

O dragoste ce a rămas cu noi peste ani,

Din dăinuirea ei, noi ne-am extras putere,

Și i-am învins pe-acei ,,prieteni"...deveniți

dușmani!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

 

Mai mult...

Dragoste, răbdare, vise

 

Visez la dragoste la tine..

Răbdare-mi zice îngerul păzitor!

Nu-i timp de zor!

Iubita ta sosește mâine

Într-o caleșcă argintie

Cu roțile din aur bătute cu pietre prețioase

Ce-i trasă de doisprezece armăsari ce zboară nu aleargă,

Și va veni prin nori!

Aleasa inimii îți este,

Iar ea chiar te iubește

Un cor de îngeri va cânta

Oh Vasilica tu ești dragostea mea!

Știi bine,e imn făcut de tine...

Zise pajul...

-Da știu și știu chiar foarte bine!

Doar Vasilica-i pentru mine,

Să știe tot regatul

Iar mâine să știe-ntreg pământul!

Mii de meseni,nuntași,prinți și prințese

Vor veni cu daruri la voi doi

Horia și Vasilica!

Zi mare și sărbătoare cu bucurie fără margini,

Îmi vine chiar să plâng de bucurie....zise pajul

-Ei lasă, lasă,te rog să te abții

Mă emoționezi și pe mine!

                          *

Dragi cititori,ei bine vă spun adevărat,

Horia și Vasilica după nuntă

La marele palat acum ei stau

Și s-au iubit cum nimeni se iubește pe pământ,

Așa iubire mare își are Cerescul legamânt,

Ca îngerii au fost în bunatatea lor,

Averea toată dată a fost săracilor,

Căci au trăit în duhul lui Hristos!

                           *

Ca paj nici eu nu știu prea bine

Cum s-a sfârșit povestea

Știu însă că Horia și Vasilica

Trăiesc în Veșnicie doar prin iubirea începută

Aici pe-acest pământ

Și se vorbește bine

Că dragostea lor e încă vie,

Și a plecat din vise

Rodind din așteptare și răbdare

Iar astăzi e nemuritoare!

(3 februarie 2024-Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

Singur

Fără să vrei, fără să știi, te-ndrăgostești

Să te iubească cel iubit sigur dorești

Dar ce te faci când doar în vise curg povești

Singur umblând  înstrăinat  nu te găsești

 

Nu te ajungi, nu mai poftești, nu mai voiești

Singur te-alungi și-apoi te chemi, singur pășești

De dor orbit te otrăvești, te amăgești

N-ai vrea să știi cum este singur să trăiești

 

Printr-e mulțimi încerci fugind să te lipești

Dar când privești spre umbra ta tot singur ești

Cine-ți șoptește ‚noapte bună’ să-i zâmbești

Cine-ți va spune ‚Te Iubesc’ când te trezești

 

Îți cere inima flămândă s-o hrănești

Mușcându-ți sufletul de nu o mulțumești

Bătând împinge foc în vene să gonești

Fugind de singur te trimite să-ndrăznești

 

Când lupți degeaba ți se spune că cerșești

Sufletul, lumea te îndeamnă, să-l golești

Dar ce e unic n-ai să poți să-nlocuiești

Și-atunci pe față zâmbet rece îți vopsești

 

Ești condamnat singur cu oameni să trăiești

N-ai să vorbești despre iubirea ce-o nutrești

De-ai să grăiești cu umiliț-ai să plătești

Singur asculți tot ce gândești, te cheltuiești

 

Te-aruncă singur închizându-te-n iubești

Te-a ocupat lipsindu-ți găndul ce gândești

Să te întrebi singur pe tine  cine ești

Să-ți piardă mințile ascunse-n ce iubești

 

De s-ar putea, singur certând, să-l izgonești

Departe-ajuns să poți oricând să-l ocolești

Să nu stea singur cu tristețea-l împletești

Să-l lași pe singur fără singur, să-l uimești

 

Ce-ar fi pe singur lângă tine să-l primești

Să nu mai fie-atât de singur, să-l iubești

Lipsindu-i singur să vă pierdeți în povești

Fără de singur să adormi, să te trezești

Mai mult...

Alte poezii ale autorului

O carte pierdută

M-ai căutat stăruitor ca pe o carte,

Intrigat te-ai întrebat pe unde-am dispărut,

Nu m-am rătăcit, eram undeva deoparte,

Printre celelalte cărți, doar că nu m-ai văzut...

 

Și m-ai deschis la o pagină oarecare,

Dar textul lecturat părea întors pe dos

Umplându-ți mintea de întrebări și întristare

Te-ai oprit și m-ai așezat pe un raft mai jos.

 

 

Credeam că m-ai ,,citit” pe față mult mai bine

Și vei zâmbi la adaptarea la context,

Îți sugerez doar să ții cont de ,,nota bene”

Că ești printre rânduri, în fiecare text...

 

Nu-mi cunoști erata, n-am note de subsol

Și nici în prefață nu scrie mai nimic...

Dar te-am subliniat ca cel mai profund articol

Prins între coperte de la-nceput, pân’ la sfârșit.

Mai mult...

Suflet hoinar

Mă joc cu zefirul, pe câmp hoinăresc,

Cu fluturii zbor din floare în floare,

Prin crânguri și poieni pe cărări regăsesc

Valuri de parfum și belșug de culoare.

 

Atrasă de raze mă-nalț către soare

În înaltul cerului mă rostogolesc,

Mă cheamă un nor ce se plimbă agale

Spre zarea albastră să-l însoțesc!

 

 

Vântul mă cerne în lacrimi de ploaie

Pâraie m-adună și mă risipesc

Cascadele cântă și-aud o chemare

Din marea de doruri ce mă copleșesc.

 

Pe-o rază de lună voi spera să revii

În noapte să-mi fii călăuză mereu

Și scurgerea timpului te va opri

Univers de odihnă sufletului meu...

Mai mult...

De Sânziene

Hai, mândruță, în câmpie
După flori de sânziene
Și îmbracă-te în ie
Că-ți voi recita poeme

Și-o cunună îți voi face
Cu iubire și mult dor,
Dacă-mi dai guriță dulce
Jos, în vale, la izvor.

Din flori blonde și din spice
Ți-o voi împleti frumos,
Cu patosuri năvalnice
În sufletul drăgăstos.

Mâna-mi blând o să ți-o pună
Peste părul mătăsos,
Și frumoasă ca o zână
Tu să îmi zâmbești sfios!

Fără veste-ți voi întoarce
Un sărut lung înapoi
Și în brațe te voi strânge
Mijlocelul să-ți îndoi,

Iar dacă ceva mi-oi zice
Ți-oi vorbi de Sânziene:
Care-n jocuri tainice
Mă provoacă să fac rele!

Coronița împletită
Poți s-o pui pe pat sub pernă,
Dar să te culci liniștită
Că iubirea mea-i eternă!

Mai mult...

NELINIȘTE

Of, inimă! Ce-mi faci în fiecare zi,

Dacă eu sunt bine, tu ce ai,

De ce te tot frămânți și nu mai știi

Să râzi și liniște să-mi dai?

 

Ce fire-mpletite, nevăzute,

Te-au înfășurat și te întorc

Pe-aceleași vechi cărări pierdute

Ce toată vlaga parcă-ți storc?

 

Ce angajamente neștiute

Ți-ai luat și-acuma le plătești

Cu lacrimi îndelung cernute,

Fără să te împotrivești?

 

Spune-mi, inimă, și nu mai plânge,

Că de-atâta milă plâng și eu,

Mult prea des îți plouă și îți ninge

Și vezi pete gri și-n curcubeu!

Mai mult...

Cireșele

În ziua în care mi-ai adus cireșe

Era ceva deosebit în starea ta

Mi le-ai întins ușor, cu gesturi leneșe

Și-un zâmbet stânjenit, iar mâna-ți tremura...

 

În ochii tăi ce mă fixau necontenit

Simțeam o flacără ce-n inimă ardea

Și radia din plin pe chipul rumenit

Când mâna ta gingaș c-un fruct mă îmbia.

 

Le-ai desprins codița una câte una

Și într-o rutină ce-ți făcea plăcere

Mi le-ai oferit c-un zâmbet totdeauna

Și cu pauze egale între ele.

 

 

Am vrut doar câteva, ți-am oprit și ție

Dar din oftatul cu obidă am înțeles

Că voiai să mi le dai pe toate mie

Și ți-ai dori să mă inviți și la cules...

 

Pe furiș pândindu-ți colțurile gurii

Ce-au luat-o-n jos sub formă de arcadă,

Am ales să-mprăștii norii întristării

Ce de supărare atârnau să cadă...

 

 

Și-ntr-un gest spontan de ’naltă duioșie

Te-am îmbrățișat strâns o clipă și ceva

Apoi săvârșind o mică ghidușie

Am prins două cireșe la urechea ta.

 

Iar cele rămase au fost numărate

Și sortându-le îndelung am hotărât:

Pe cele roșii le mănânci tu, pe toate,

Pentru cele negre, plătesc cu un sărut!

Mai mult...

Chipul tău

Tristețea din ochii tăi mă răscolește

Nu știu de ce, mai rar parcă respir,

Intuiesc esența ce îți definește

Profunzimea spiritului ce-ți admir.

 

Pierdut în gânduri te regăsesc acum

Îmi pari mai liniștit și resemnat

Parcă te-ntorci în miezul minții tale

Cu un regret ce ți l-ai asumat...

 

Privindu-te simt că te știu de-o viață

Tandru obrazul tău aș vrea să îl mângâi

Să-ți fie înserarea, dimineață,

Când inima în piept îngână:,,Mai rămâi!”

Mai mult...