Înmormântați la poli opuși
Iti jur ca mereu imi vei fii a mea draga,
Iar de-ar fi nici veciile sa ne-ajungă
Imi voi scurge si ultima picatura de sange,
Ca sa te pot avea o vecie si o zi langa mine.
Dragostea noastră, un rau învolburat,
Ce salbatic curge pe cai necunoste,
Doua inimi, ce la unison ele bat,
Stau despartite de pamant si mare
Zadarnicind numai dupa sperante muribune.
Stralucim amandoi sub acelasi soare,
Dar e prea mare bezna dintre inimile noastre,
Pribegim amandoi sub aceasi luna-n noapte
Dar, ne-om mai intalni in astă lume?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Florin Dumitriu
Data postării: 25 februarie
Vizualizări: 111
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Campionat de strănutat în maghiară
Poem: Aleargă...
Aforisme despre limbă, poezie, literatură
Poem: Vată de zahăr
Poem: Portret
Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi
Poem: Scrisoare către tine partea 12
Poem: Incantații
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea