Eram prea mic
Nu am crezut că sunt în stare
Să privesc din nou la mare
Unde valuri se izbesc
De stâncile ce-mi amintesc
Cum tu te-ai împotrivit
La ce simțeam numai privind
În stelele ce-mi puneau sfârșit
Un căprui la infinit.
Poate și tu ai înțelege
Lumina mea,dar nu și raza
În mâinile celor fără de lege,
Să îmi spulbere și marea.
Ai avut dreptate, știu
Dar eram prea mic să fiu,
Al luminii purtător
În ascunsul nopții lor.
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 28 februarie
Vizualizări: 366
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Profesorii mei cei dragi
Poem: Voi sta şi voi scrie
(foto) Amintiri păstrate într-o Fotocarte. Nimic nu se compară cu plăcerea de a răsfoi un album foto
Poem: Aleargă...
Poem: "Unforgettable" în română
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?
Poem: Paragraf
Poem: Poezie
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior