1  

RUGACIUNE ÎN IARNA VIEȚII

Azi, mă rog la tine Doamne
Pentru mine azi mă rog
Fă minune în minune
Să nu văd ce  am mai văzut
Să n-aud ce am auzit
Și mă lasă-n iarna vieții
Să m-aud…Să mă privesc…
Să mă satur stând cu mine,
De mine rezemată să m-așez
Doamne!
Anticipat, îți mulțumesc.


Category: Philosophical poem

All author's poems: Silvia Mihalachi poezii.online RUGACIUNE ÎN IARNA VIEȚII

Date of posting: 29 December 2023

Added in favorites: 2

Comments: 3

Timp de citire: ~1 min.

Views: 2764

Log in and comment!

Comments 3

Silvia Mihalachi

Silvia Mihalachi

Vă mulțumesc stimate poet Silvian Costin că ați citi și scrisul meu, (nu numai acum,)dintr-o ,, Rugăciune în iarna vieții,,. Numai un poet care a scris versurile, memorabile: ,, Ascunde-ți inima să nu mai bată oarbă/Oprește-ți sufletul la tine în ogradă/Îngroapă-ți gândurile noaptea pe o stradă/Lăsându-ți visele-n deșert căzute pradă,, autor Silvian Costin, poate, a putut să-mi înțeleagă rugăciunea..Sufletul meu pribeag uneori, de multe ori a citi și mi-a recitit din versurile dumneavoastră , mi-a citit cu tendință , cum mi-ar fi spus iată și alt suflet ca mine:,, Unde ești suflet părăsit/De vise oarbe păcălit/….Umblând pribeag te-ai rătăcit,,intr-o altă frumoasă poezie,, La capăt de lume,,. Totodată mulțumesc tuturor celor care se opresc din timpul lor și îmi citesc versurile, scrisul și unii din ei îmi lasă, toleranți și cuvinte care merg la sufletul meu.
Silvian Costin

Silvian Costin

Aș putea spune că poemul este o chemare a uitării, timpul ne adună prin memorii și calde și reci lăsând urme. Prezentul ne bombardează zilnic cu știri triste așa că renunțăm la ele pentru a avea timp cu noi, cel mai plăcut este să fim măcar doi găsind o cale spre zămbet sau mai bine chiar să râdem. E mult prea greu să te rezemi pe tine așa că să ne rezemăm unul pe altul, ne oglindim unul în altul și mai presus să iubim…..cu siguranță există cineva care ne poate iubi cu tot sufletul și-atunci uitarea va veni lăsănd să crească soarele din noi.
Anișoara Iordache

Anișoara Iordache

Dragă Silvia, vrei, nu vrei. e musai să ieși din carapace, pentru că asta-i viața, trebuie să dai piept cu ea. Îți doresc sănătate și curaj în încercări! Sufletul tău cald și luminos să strălucească-n versuri!

Other poems by the author

SE DECOJESC COPACII…

În vremuri ce nu se definesc

Se decojesc copacii

De - atâta sevă plânsă

Neputincioși ei ne privesc

Când fructul e doar o etichetă

De străine mâinii expusă

Pe taraba cu cerere și ofertă.

……………………

Se decojesc stejarii

Plâng frunzele în locul meu

Eu, îl rog, îl rog pe Dumnezeu

Să le lase drept soclu tulpina
Pentr- un prețios trofeu

Doamne ! Lasă-le și rădăcina

A lor e strămoșescul sfânt pământ

………………………………….
Se decojesc copacii, se decojesc stejarii..!

More ...

DANSEAZĂ DOAMNĂ TOAMNĂ

Dansează doamnă, dansează
Cu vraja ta, iarna mai scurtează
Să nu arunce peste mine
Hlamida iernii albă și rece
Când timpul bate în poartă
Cu izbituri de lemn uscat
În vârtejul gri și învolburat.
E trist…Nu toți cocorii au plecat
Iar cei rămași aripa și-o visează
Că este-n vol și nu e frântă.
Mai plimbă-te toamna cu mine
Prin anotimpuri vivaldine
Din cer  tumult de nori mă privesc,
Nu uita toamna  că te iubesc.

More ...

Ferestrele primăverii

Anotimpul din calendar    
Deschide luminii  fereastra
Crengile unui copac solitar   
Mă ating cu  mugurii treziți
De-o pasăre cu triluri timide
Multe ferestre, multe priviri,    
Soarele   pe toate le  cuprinde.

…………………………………………………

Un ghiocel, îmbrăcat  elegant
Doar de  viorele  însoțit
Zâmbește  ștrengar unui brebenel   
Ce-i prin iarba crudă  rătăcit  
Alungând  un  fulg pribeag,
Rece  , apos și arogant
Vai! Toate petalele  i-a stropit…
Oare primăvara să fi venit
Sau iarna încă nu m-a părăsit?

………………………………………………….

Un bondar cam hărțăgos
Recomandându-se albină
Se uită pieziș, invidios
La un melc ce caută leac
Pentru spate, pentru față                   
Gârbovit și supărat
Iarna căsuța iar i-a stricat.
Complicată  e natura
Cu-al ei farmec,  primăvara
Face  ordine în paradis.

……………………………………………………

Mai la vale pe cărare
Iarba-n verde s-a machiat,
Degrabă o paște murgul  
Bucuros, azi  nu-i înhămat
Scuturându-și coama deasă
Lasă-n urmă  un  nechezat
Din tufiș un iepuraș
Cu-o ureche cam beteagă
Are o mare supărare
Murgul , alergând l-a speriat.

…………………………………………..

Un  copil  cu a lui vârstă
O urzică a  mângâiat
Și se-ntreabă supărat
De ce oare l-a  înțepat.
Pe  cercel tu m-ai călcat,
I-ar fi răspuns urzicuța
Bosumflat copilașul a plecat
La mama, să-i sărute mânuța.  

……………………………………………….

Iar pădurea semn îmi face …
Vino, vino să mă vezi
Să auzi cum cântă cucul    
Speriat de glas de cerbi  
Când ecoul   se lipește
De stejari, de fagi bătrâni  
Iarba veselă mă privește
Mulțumită cu-al ei destin.
Sigur primăvara o primește
Fir cu fir  face-un  festin.

…………………………………………….

Rezemată de un timp
Timpul meu de mult tocit
Lăsând  fereastra larg deschisă
Soarele  în mine s-a cuibărit…
A venit !  primăvara a venit.

More ...

Vise în zori

Umblând printre spini
La apus de soare,
Picioarele-s goale
Nimic nu mă doare.
Sângerează  în vale
Câmpul cu ciulini.
Caut sămânță
De doruri purtătoare
S-o arunc pe coline
La anul roditoare
De clipe și destine
Fără sentință.
Și adese ori
După ecou alerg
Nu uita sunt călător,
Destinul nu mi-l șterg
Și mă întorc trăitor
De vise în zori.

More ...

LA O UȘA, UN COLIND…

E  Ajunul Crăciunului, spre înserare…
Ca în povești un băiețel  cu ochii două mure, cu glasu-i divin colindă la o ușă , colindu-i despre o veste minunată, s-a născut IISUS. Un timp nemăsurat ușa rămâne închisă și între ezitarea de a pleca și îndemnul de a colinda ,se duce la altă ușă și cântă ,, Steaua sus răsare ca o taină mare,,..Deodată ușa se deschide izbită de un copil care, întâmpină colindătorul cu o pușcă de jucărie, da, era o jucărie, țipând  poc, poc, ca într-un joc pe telefon. Micuțul colindător nu se sperie, mai mult se miră de urâțenia jucăriei. Mama copilului dă colindătorului  o portocală și un bănuț , copilul mulțumește cu urarea ,,  sărbători fericite,, în timp ce băiatul cu pușca jucărie,  continuă să strige  poc, poc , satisfăcut de jucăria lui… De undeva, cineva , spune colindătorului  mai mult strigând, să închidă  bine ușa de la intrare când pleacă.
Afară ninge…Copilul se joacă cu fulgii  de zăpadă întrebându-i :
-Voi l-ați văzut pe  Moș Crăciun ? Veselindu-se prin zăpadă copilul se pierde-n jocul fulgilor. 
La un interfon un copil, abia ajungând la el, cântă cu glasul un pic tremurat  ,,Florile dalbe,,, apoi spune, crezând că-i auzit :
-,,Vă rog, dacă primiți colindători,  , ,, Deschide ușa creștine ,,…!
Ușa a rămas închisă…

More ...

POEMUL FLORILOR DIN CÂMP

Flori din câmp
Flori perene în al nostru pământ
Privirea printre voi rătăcește
Când, natura din al vostru fin parfum
Anotimpului frumos veșmânt îi dăruiește

Flori în câmp, libere la libertate
Vorbiți-mi de iubire,  de maci și albăstrele,
Printre voi să simt speranță și mângâiere

Flori cu petale grațioase
Dând la o parte ierburile invidioase
Ce vor  petalele să vă ofilească,
Mereu îi fac privirii cărare
Cu pași înceți să ajungă la fiecare floare
Culorile voastre, tristețea să mi-o risipească…

Flori frumos colorate
De timp în timp înrădăcinate
Adesea  de vântul vremi zbuciumate
Rămâneți în câmp demne și curajoase
Iar cerului de-a pururi credincioase…

Mereu iubirea prin timp vă pictează
Șuvoaie de culori peste voi revarsă
Nici sunetul viorii pe înserat nu vă uită
Punând arcușul pe strune, petalele vă sărută…
Îndrăgostiții  în cartea iubirii vă păstrează
Înlocuind albele flori de caprifoi
Cu norocul din patru frunze de trifoi…

Adierea tainică din a voastră unduire
Atrage iubirea razelor de soare
Petalele își arată a lor dăruire
Lăsându-le culorile să le soarbă …
Printre picăturile de ploaie
Răsplată, cerul, florilor dăruiește
Un curcubeu  multicolor, cu a lui sărutare
Păstrează farmecul din culoarea ce-l vrăjește,
Pentru  floarea iubirii, floare și ea trecătoare…
Flori  din câmp libere la libertate, vorbiți-mi șoptit despre iubirea păstrată printre paginile dintr-o carte.
Aș  vrea mereu să vă privesc fără cereri avizate, fără pașapoarte și fără nori negri  pe cer…

More ...

Poems in the same category

În umbra luminii eului

În ale taine firi, omu-și croiește un „eu”,

Din cioburi de dorințe și frici făr' de Dumnezeu.

Un sculptor orb, de-al propriei ființe,

Ridicându-și ziduri, căi de căințe.

 

Dar ce-o fi „eu”-l, dacă nu o mască,

O pânză subțire, ce timpul o cască?

În bezna minții, lumina se stinge,

Și conștiința, un fir fragil, se frânge.

 

Totuși, ea veghează, ascunsă-n abis,

O șoaptă din haos, un far interzis.

Când „eu”-l se prăbușește, gol și străin,

Conștiința renaște, ca zori de senin.

 

Dar bezna revine, o mlaștină vie,

Se hrănește cu gânduri, cu frică, te-mbie.

Și omul pendulează, rătăcind între stări,

Între creație falsă și-al conștiinței har.

                                       

Așadar, natura noastră-i un dans nebun,

Între umbre ce mint și lumina ce spun.

Dar oare „eu”-l pe care-l zidesc,

E destinul meu? Sau doar un ceresc?              



More ...

CÂT ÎNCĂ MAI POT

    Cât încă mai pot,
    Să respir şi să cad,
    Să nu mor de tot,
    În flăcări de iad... 
    
    Cât încă mai pot,
    Mă târăsc şi mă zbat,
    Sub al ploii ropot,
    În zi de sabat... 
    
    Cât încă mai pot,
    Din genuni am să urlu,
    Către al morţii clopot,
    Dogit, grav şi amplu... 
    
    Cât încă mai pot,
    Am să mor încă-odat’,
    Cu sufletul scos,
    Din trup expirat…

More ...

✨ OSU

Avem în sânge fierul din katane,

Purtate de vestiții samurai,

Și pieptul nostru-n orice răsuflare

Adaugă-o sămânță de Kiai.

 

Am învățat doar mersul înainte

Și-avem voință-n carne și în os.

Noi spunem totul fără de cuvinte,

Cu-acea silabă nepereche: OSU.

 

Ne dor amarnic orișice victorii

Pe care le primim nemeritat,

Și frate bun ne e dușmanul care,

În luptă dreaptă, ne-a îngenuncheat.

 

Nu plângem carnea ce se poate rupe

Și nu cedăm când osul ni s-a frânt.

Ne este teamă doar de teama însăși,

Căci, renunțând la luptă, ești înfrânt.

 

În lumea asta tot mai învrăjbită,

Noi suntem pașnici, însă nu fugim.

Putem să fim diavoli la nevoie,

Dar preferăm arhangheli doar să fim.

 

Nu trupu-i arma noastră, ci onoarea

De-a fi neobosiți în Kyokushin,

De-a ne-ntâlni cu-Oyama și cu marea,

De-acum 'nainte pân' o să murim.

 

Noi nu murim, ci ne-ntâlnim cu briza

Când poate că un pic am obosit

Și ne-așezăm pe plajă în seiza,

Cu fața către noul răsărit…

More ...

Ext - Ector

Și strigară marinarii
Când văzură
Cer închis în noaptea adâncă,
În zadar se străduiră
Barca vieții s-o salveze
Murim și o să murim de-a pururea în aste ape întunecate
Dar va veni și vremea 'ceia când ale noastre oase dezgropate
Vor sta la baza temelia
Fiului neînăscut.

„Un glas mut se auzi în noapte”

Și nu curse sânge-n van
Pe pământul făgăduinței
Ca să moară nebunește
În Vârtejul plin de foc
Al luminii umblătoare.

More ...

Orele astrale ale omenirii

Orele astrale ale omenirii
(în onoarea lui Stefan Zweig)
...
De nu Te-am fi ales atunci spre răstignire
și nu pe Barabas l-am fi eliberat,
cum ne-am fi găsit drum spre mântuire,
de unde-am fi știut ce ești cu-adevărat?!
...
De n-ar fi fost Iuda primind prețul trădării,
schimbând eternitatea cu-acel unic sărut,
că ne vom mântui la capătul răbdării,
fără chinu-Ți pe cruce, de unde-am fi știut?!
...
Și fără drumul Golgotei chinuitor și crunt,
de nu strigai pe cruce, sub patima durerii,
de nu-Ți dădea un om în locul său mormânt,
de unde-am mai primi Lumina Învierii?!
...
De moartea Ta, (și-ai fost fără prihană),
de nu eram de-atunci cu toții vinovați,
de n-am purta acum, în suflete o rană,
de ce-ar mai trebui să fim astăzi iertați?!
...
În lumea moartă ce merge către moarte
cum ne-am plăti noi prețul mântuirii
prin ”Orele astrale ale omenirii”,
de n-ar fi suferință, de n-ar fi nedreptate?!
More ...

Filozofia naturii

Am urcat un vârf de munte

Și am atins cerul cu gândul.

Pe al lui abis să-l înfrunte

Omagiul cântându-i colindul.

 

De sus privind către vale

Imaginația mea dă roade.

La sunete clare de cavale

Oamenii-s subiect de balade.

 

La poalele muntelui bătrân

Apa lină și o pajiște se-ntind.

Acolo flora și fauna rămân

Frumusețea naturii amintind.

 

Cărarea ce duce spre culmi

Aceeași este și spre înapoi.

Păstrezi verticalitatea din ulmi

Și melodiosul sunet de cimpoi.

 

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍