Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Silvia Mihalachi
Data postării: 29 decembrie 2023
Comentarii: 3
Vizualizări: 1063
Comentarii
Aș putea spune că poemul este o chemare a uitării, timpul ne adună prin memorii și calde și reci lăsând urme. Prezentul ne bombardează zilnic cu știri triste așa că renunțăm la ele pentru a avea timp cu noi, cel mai plăcut este să fim măcar doi găsind o cale spre zămbet sau mai bine chiar să râdem. E mult prea greu să te rezemi pe tine așa că să ne rezemăm unul pe altul, ne oglindim unul în altul și mai presus să iubim…..cu siguranță există cineva care ne poate iubi cu tot sufletul și-atunci uitarea va veni lăsănd să crească soarele din noi.
Comentat pe 5 ianuarie
Dragă Silvia, vrei, nu vrei. e musai să ieși din carapace,
pentru că asta-i viața, trebuie să dai piept cu ea.
Îți doresc sănătate și curaj în încercări! Sufletul tău cald și luminos să strălucească-n versuri!
Comentat pe 4 ianuarie
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Poem de toamnă
Poem: Timpul trece
Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi
Poem: Poveste de iubire!
Poem: Furtună
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap
Poem: Gândul
Poem: Ficțiunea lui Roald Dahl în viața reală în portugheză
OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor
Silvia Mihalachi