Ultimul zeu

Din întuneric ia avânt,
Doar în cuvinte sfânt,
Un imbold energetic,
Indusul sincretic,
Dintr-un cuprins inform,
Pe un nor diform,
Ultimul răsunet,
Cu unde, cert, desuet tunet.
 
“Unde s-au dus toate câte
Trebuiau să m-aștepte?”,
O întrebare, de nedumerire,
Dă din el să se deștepte.
 
În această gângurită spaimă,
O ultimă întrupată dramă
Încă mai caută căi drepte
Printre zăbrele de diamante sterpe,
De o calmă beznă încorporată
În temnița aceasta înfundată.
Mai ai un singur dar,
Un final, mohorât Tartar.

Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Rarés Girea poezii.online Ultimul zeu

Data postării: 20 ianuarie

Vizualizări: 24

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Mormânt de comat

Roagă-te, dacă poți,
la steaua din muntele nopții,
plângi, dacă poți,
la icoană în stâncă sculptată,
adu flori, dacă poți,
la altar din minerale,
fă-ți cruce, dacă poți,
la cap de lup
și șarpe de mare.
Mai mult...

Capul sus...

Sunt multe clipe grele cind as da inapoi...

In melancolii ma'nnec ca-n volburate ploi...

Ma'mpiedic in greseli,desi asta e firesc,

Visez deseori la vise in care ma ratacesc...

Privesc real la viata,dar cred si in minuni..

Sinceritatea'n palme,desigur nu-i fara minciuni...

Dar cred in tot ce-i bine si bunatatea'n viata,

restul tot se trece cu zimbetul pe fata!!!

Mai mult...

Razbunare vietii.

Ti-am fost fidel, o , viata nemarginita,
Am incercat sa te inteleg citusi de putin…
Pe calea ta, in vazul meu inflorita,
Inchideam ochii la barbarele maracini.
Am pasit mereu doar cu capul sus,
Asa cum am invatat inca de la parinti.
Vedeam un rasarit in fiece apus,
O adiere in vifore fierbinti…
Din rusinoasa naruire,
Inaltat-am sufletu-n putere,
Cu zimbet, spre a ta uimire,
Scuturam praful de durere…
Vedeam un tel, o scuza spre realizare..
Pas cu pas infloream al tau urcus
Chiar si cind ma lasa in uitare
Fantastica speranta ca voi ajunge acus…
M-ai inecat in oceanul de indoiala,
Cu discretie am cautat un mal,
In luntrea desperatiei pina astazi goala
Am spintecat nu doar un val..
Si azi,nu ultima ta incercare
In cioburi mii am sa zdrobesc…
Primeste aceasta ca o razbunare
Pentru credinta oarba ca n-am sa reusesc!...

Mai mult...

Un Hermes de ipsos

Înalt stând pe soclu, un Hermes de ipsos.
O, cât de falnic peiorativul său bust,
Cât de castă căutătura-i după must,
Dupe nimfe, după pulpe băiate-n sos.
 
Și parcă mereu de-un mult satiric și robust
Zvâcnet ți-e ție cuprins pieptul calcaros;
Sus, muralul tavanului — igrasios,
Ternă ilustrare a Muntelui vetust.
 
Butaforici globi rotește el amuzat —
Ptiu! la al tău sceptru de plastic argintat,
Sâc! la aureala-ți dată din tub de spray.
 
La cap de scări, disgrație-n corpul casei —
Glumă ești, dar... de ar mai fi un Pan să vrei,
Fă-l să cânte-n semețe ironia ei.
Mai mult...

Un zor mocnit

Din ce s-a sculat putința mea?
Din ani reci, ani de vrăjmășie?
Din adâncul pieptului meu, colea,
Din inimă, o vâlvătaie aprinsă, roșie.
 
De ani de zile un dor zdruncinător
Mă tot silește la aducere-aminte,
De ani de zile, de decade, un zor
Mocnind în mine șade, de oseminte,
 
Rămășițe de strămoși duși d-un etern,
Rămași doar prin scrieri din vechime,
Între file galbene și coperte cu asprime.
Iată ce trebuie să stăvilească al meu stern.
 
Iar de neputința lui mă tem, căci, de bubuie,
La lupt-oi avea să merg, dar cred c-oi fi singur,
Că nimenea nu mă va asista, că-n mine huruie
Singur prostește speranța de al liberării picur.

 

Mai mult...

Început decsfârșit

Se-întunecă iar cerul, chiar dacă-i răsărit,
Cad picături de ploaie făcându-se nisip,
Bolbrosește apa un cântec temător
Soptind către pădure că totu-i trecător.

Copaci bătrâni se pleacă de parcă-s obosiți
De-atâta timp încearcă să stea neîndoiți,
Dar a venit și timpul pentru odihna lor,
Culcând în pace capul în calmul lor decor.

De anii s-ar reduce la simplul ciripit
Al păsărilor glas i-ar umple cu tril necontenit,
Dar umerii lor poartă iubiri fierbinți și dor,
Ce-ntr-un târziu îi seacă și la final ei mor.

Doar veșnica pădure păstrează glasul stins
Ce povestește-n noapte iubiri de neatins.
Doar ea ascultă timpul ce trece schimbător,
Păstrând într-a ei ramuri destinul muritor.
 

Mai mult...