ÎN UMBRA NOPȚII
S-a scurs de atunci ,o veșnicie ,
De când curtea ,casa e pustie
La ferești perdelele-s lăsate
În poartă nimeni nu mai bate.
Pe cărări ,cu flori odată
Crește iarbă înaltă și uscată
Cântă un cuc cu jale-n glas
Casă dragă ce singură ai rămas.
Plouă-n creștet,într-un fir subțitr
Lacătul la ușă abia se mai ține.
Geamu-i spart și fără de mușcată
Floarea de cireș e scururată.
Cât de triste îmi par azi toate
Gardurile-s știrbe aproape jumătate,
Un umbrar e alunecat pe-o partw
Fructe neculese deși-s coapte,
Mă opresc în prag întrebătoare,
Priveliștea ce-0 văd mă doare...
S-au dus acele vremuri în risipă
Deși mai cred că le am găsit o clipă.
Categoria: Casa Părintească
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 8 noiembrie
Vizualizări: 34
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Un vis
Poem: Luna și chipul său
Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani
Poem: Amăgiri de primăvară
Poem: Proliferare
Curiozități despre viaţa secretă a marilor scriitori
Poem: Clipele vieții
Poem: Îngerul negru
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris