ÎN UMBRA NOPȚII
S-a scurs de atunci ,o veșnicie ,
De când curtea ,casa e pustie
La ferești perdelele-s lăsate
În poartă nimeni nu mai bate.
Pe cărări ,cu flori odată
Crește iarbă înaltă și uscată
Cântă un cuc cu jale-n glas
Casă dragă ce singură ai rămas.
Plouă-n creștet,într-un fir subțitr
Lacătul la ușă abia se mai ține.
Geamu-i spart și fără de mușcată
Floarea de cireș e scururată.
Cât de triste îmi par azi toate
Gardurile-s știrbe aproape jumătate,
Un umbrar e alunecat pe-o partw
Fructe neculese deși-s coapte,
Mă opresc în prag întrebătoare,
Priveliștea ce-0 văd mă doare...
S-au dus acele vremuri în risipă
Deși mai cred că le am găsit o clipă.
Categoria: Casa Părintească
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 8 noiembrie
Vizualizări: 48
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Amicul meu
Poem: Lepădați în brațele uitării
„ROMEO ȘI JULIETA LA MIZIL”-18
Poem: Bătrânica hoață în portugheză
Poem: 23 de reguli de care trebuie sa tii cont pentru a avea o viata implinita!!
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Poem: Prima iubire
Poem: Înger de departe
Ducesa Meghan de Sussex scrie o carte pentru copii