O carte pierdută

M-ai căutat stăruitor ca pe o carte,

Intrigat te-ai întrebat pe unde-am dispărut,

Nu m-am rătăcit, eram undeva deoparte,

Printre celelalte cărți, doar că nu m-ai văzut...

 

Și m-ai deschis la o pagină oarecare,

Dar textul lecturat părea întors pe dos

Umplându-ți mintea de întrebări și întristare

Te-ai oprit și m-ai așezat pe un raft mai jos.

 

 

Credeam că m-ai ,,citit” pe față mult mai bine

Și vei zâmbi la adaptarea la context,

Îți sugerez doar să ții cont de ,,nota bene”

Că ești printre rânduri, în fiecare text...

 

Nu-mi cunoști erata, n-am note de subsol

Și nici în prefață nu scrie mai nimic...

Dar te-am subliniat ca cel mai profund articol

Prins între coperte de la-nceput, pân’ la sfârșit.


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Mihaela Ianculescu poezii.online O carte pierdută

Дата публикации: 9 июля

Просмотры: 56

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Și totuși

Aproape și totuși departe

În suflet și totuși e noapte

Nu-i cale și totuși se zbate

Grea inima totuși mai bate

 

Speranțe și totuși deșarte

Curg lacrimi și totuși uscate

În brațe și totuși visate

Și totuși te simt zi și noapte

 

Perfectă și totuși povară

Iubire și totuși otravă

În flăcări și totuși zăpadă

Și totusi mă arde degrabă

 

Vorbește și totuși nu spune

Ascultă și totuși n-aude

Prezenta și totuși nici-unde

Și totuși o simt chiar de nu e

 

Deschisă și totuși nu-i poartă

Nu-s aripi și totuși te-nalță

Iubire și totuși mă-ngheață

Și totuși aștept fără șansă

Еще ...

Ca şi tine...

Spui, că azi nu o să plouă

Rizi cu lacrimi, te-am pierdut!

Tu încet păşeşti prin rouă

Dar şi eu, m-am prefăcut...

Еще ...

ESTI CUTIA MEA CU VISE!!!

Si sunt momente când  nici un cuvânt nu poate fi în stare să redea exact trăirile  sufletului meu.. Uneori , când abia abia am găsit cuvintele  potrivite pentru a-ți spune ce sunt când sunt cu tine, îmi par insuficiente.

     Si... indiferent la câte cuvinte aș aduna pentru a ți le transmite... tot mi se par insuficiente... pentru că... sentimentul ce-mi face sângele să clocotească în vene... de fapt nu poate fi explicat nici în o mie, în zece mii, în o sută de mii și chiar nici într-un milion de cuvinte.

    Si aș vrea să știi cât de mult s-a schimbat în bine starea mea sufletească . Si aș vrea să știi  cum văd răsăritul  soarelui... e altfel. E cu totul neobișnuit. Lângă tine... fiece răsărit de soare e special... fiece clipă devine  una de neuitat...

 

Îți mulțumesc!!!

Еще ...

Complicat

Poate ar trebui să-ți scriu să-mi cer iertare 

Însă pentru tine cuvintele mele n-au valoare 

Ce sens au toate dacă tu crezi că te mint 

La mie îi mai complicat când vine vorba de cea ce simt 

 

Еще ...

romantica se-nchina lumea

Te vad

stai pe loc

incoronezi prezentul

trecutul

viitorul

se misoreaza

le uit

 

frumoasa

nepatrunsa

calma

altfel

nu te schimbi

esti

modelul

niciodata perfectiunea

nu moare

sa cada

stelele

pe pamant

sa nvie mortii

din morminte...

 

am pozat

frumusete

e instabila

dar nu se lipeste

alunecoasa este

printre randuri

goale si negre

saturate...

 

umbre

ceata

intrebari

carti intregi parca

nu spun nimica

albe masti

scena se goleste

ameteala

ochii ma inseala ?

fulgi de nea

unici, orginali

asteapta perechea

probabilitate

 

visul

primeste trup

si inima calda

o voce

scufunda-n

relaxare

lebede

valuri

bomboane

parfumuri

adrenalina

toate fara gust

si dulci

 

curajul si teama

ca yin si yang

alterneaza

se vaneaza reciproc

genunchii se topesc

sufletul tremura

pierdut in decor

clipesc

 

respira !

acuma stiu

puterea

ce clatina

si canta

se apropie 

ma invadeaza

cucereste

scuturi

goluri

procesoare

capitale

furioasa 

cauta si stanci

sa sparga

 

cine sunt

calatorul

curiosul

nesfarsitul

in absolut

gandurile mele

putrezit

ca un covor

de frunzee aurii

 

regina 

paseste

nu reusesc

sa le ridic

si pomii se inchina

izviare le vorbesc

cuvantatoarele

te admira

 

realizez

sunt ceva

cand si tu

si eu

fumegam energie

acumulam prospetime

dansam

ne sufocam

gandim 

asteptam

atacam necunoscutul

transpiram cenusa

bem raze

respiram culoare

 

in sfarsit

topim

oceane inghetate

racim vulcani

spargem cerul

cu aripile noastre(visurile noastre)

 

visul ce se intrupeaza

niciodata 

nu moare

cand esti 

cu mine

iubirea

inghenuncheaza

inaintea privirilor

a doi muritori

simpli si speciali

 

timpul

stelele

apele

vantul

viata

stau pe loc

paralizeaza

ceilalti saliveaza

 

noi traim

cu adevarat

in lumea noastra

ce se cutremura

arde

se cladeste

se surpa instabila

sparge diamante

ocroteste mistere

leaga stele

invarte galaxi

totul special

pentru a fi romantic...

 

imposibilul 

este desfiintat

legile

devin elastice

buzele

se intind

sa ma inghita cu totul

mintile rezoneaza

inimile

se contopesc

pierzandu-si conturul

deci cine sunt ?

nu conteaza !

 

 

 

 

 

Еще ...

Admite

Lasă patul sa ne fie martor
Arzătoarei noastre iubiri
Si nopțile de vară să ne fie tartor
Ca mai apoi, sa cerem despăgubiri.

 

Lasă stelele luminos să ardă
De focul dragostei noastre,
Iar luna, lin din cer sa cadă
In blânda ta senină privire.

 

Lasă grijile tale să piară
In fierbintele noastre dorinte
Si mana mea fină să-ti starnească
Tremurânde colorate tendințe.

 

Lasă soarele sa ne amintească
De fiecare nouă zi, plină de iubire
Iar cerul la infinit să ne cuprindă
Fiindcă numai pot de-a ta dragoste .

 

 

“Te iubesc, chiar daca nu mai sunt eu,
Chiar daca nu exista dragoste,
Chiar si de nu există viată…..”

Еще ...

Другие стихотворения автора

Promisiune

Am cunoscut toate nuanțele iubirii

Și o să-ți anticipez dorințele toate,

O să redescoperi ABC-ul uimirii

Din întrebări și răspunsuri neașteptate.

 

Am să-ți remodelez amprentele trăirii

Cu profunzimi și senzații catifelate

Reconfigurând paragrafele simțirii

Cu noi amintiri pe filele completate.

 

Încă mă gândesc dacă aș vrea să știu sau nu

Cel mai mic secret sau chiar nimic despre tine

Vreau să mă conving că cel așteptat ești chiar tu

Și că merită o șansă această iubire.

 

Iar dacă-ntr-o zi voi fi totul pentru tine

Vei primi sufletul meu ca monedă de schimb:

Ți-l ofer permanent cu deplină iubire

Onorându-ți restanța ce-o aștepți de mult timp...

Еще ...

La malul mării

Iubirea îmi descoperă ce drum să urmez,

În peisajele mele viața revine,

Chemarea din gânduri mă îndeamnă să visez

La clipe frumoase petrecute cu tine.

 

M-a rătăcit o dorință la țărm de mare

Să mă-ntâlnesc cu dorul din sufletul tău,

Mă pierd în brațele unui apus de soare

Și tulburată, un zâmbet îi întorc și eu.

 

Roata de aur ce se scufundă în mare

Mi-a pus la picioare o punte de lumină;

Cu un sărut pe frunte, ultimele raze,

Își iau adio cu o mângâiere fină.

 

Închid ochii să te simt aproape de mine,

Îți șoptesc în gând că totul a fost minunat,

Desculță printre valuri în noaptea ce vine

Te invit la un vals, în ritmul lor legănat...

Еще ...

DOUĂ INIMI

Dintre miile de chipuri

Ce în taină mi-au zâmbit

Doar privirea ta ca marea

Sufletul mi-a cucerit.

 

Dintre miile de inimi

Ce pulsează-n jurul meu

Doar a ta a prins ecoul

Tactului din ritmul meu:

 

Îndreptându-și lin spre ceruri

Minunat cântecul lor

Au luat Universul martor

La chemarea lor de dor.

 

Dar drumul spre Veșnicie

A fost greu, i-a obosit,

Una vibra tot mai tare...

Alta șoaptă-a devenit...

 

Melodia de iubire

Ca o muzică din stele,

Își pierduse armonia

Era zgomot și tăcere.

 

Și din dragostea sublimă

Ca un har de poezie,

Timpu-a șters frecvența lor

Din Divina simfonie...

Еще ...

Vise colorate în doi

Măsoară timpul secunde perechi

Infinite și mult prea grăbite,

Scântei de iubire mai noi sau mai vechi

În noi se-aprind și se sting nevăzute.

 

Mintea-nflorește vise-n tăcere

Ușor colorate sau curcubeu,

Se-amestecă-n gânduri ca o părere

Auriul tău cu argintiul meu

 

Ca să aprindem făclii în noapte

La o răscruce, tu, la o răscruce, eu,

Să ștergem greșelile toate

Cu o lacrimă, tu, cu o lacrimă, eu!

 

De vom deschide punți către soare

Cu o lumină tu, cu o lumină eu,

Să ne cearnă timpul pe cărare

Pasul spre mine, tu, pasul spre tine, eu!

 

Să se împartă la doi iubirea

Zâmbetului tău și suspinului meu

Și să lăsăm în urmă amintirea

Mai colorată, tu, în alb și negru, eu,

Din jumătate tu și jumătate eu!

Еще ...

Am trăit sau am visat? #ingerul meu

M-am culcat târziu aseară și-ntr-o vreme-am auzit

Cum striga-n urechea stângă un glas gros și răgușit:

-N-o s-o iei sub nicio formă, a greșit și e a mea!

Dacă nu merge cu mine, și în Rai vin după ea!!

Am deschis buimacă ochii și-aproape am încremenit

Căci în stânga și în dreapta două chipuri am zărit:

Unu-ntunecat și aspru ce adânc mă-nfiora,

Altul scăldat în lumină cu blândețe mă privea...

Și cu mintea în derivă încercam să deslușesc:

Pentru mine se înfruntă? Cine sunt și ce doresc?!

Dacă eu sunt inculpata vreau să spun în apărare

C-am făcut multe greșeli, dar nu-s gata de plecare!

Tocmai când mă pregăteam să îmi iau un pic de-avânt,

Furiosul mi-a-nchis gura șuierând într-un cuvânt:

-Taci!! Nu veni să-nșiri minciuni și povești reinventate

Că eu sunt stăpânul lor și ți-am fost martor la toate:

Bârfă, fală, răutate, multe, câte și mai câte,

Nu nega că le-ai făcut, toate-s în eter trecute!

Eu ți le-am șoptit pe toate, însă nu te-am obligat,

Zestrea mea născută-n tine, a învins, și-ai ascultat!

Și acum te iau cu mine pentru că te-am câștigat:

Te așteaptă mulți ca tine, în Tărâmu-Întunecat!

Și sinistru hohotind, ochi-i străluceau mai tare,

Iar eu m-am făcut mai mică și-am făcut o cruce mare...

M-am întors apoi spre dreapta și am spus cu glas șoptit:

-Nu vreau să mă duc cu el, tu nu poți să faci nimic?

Atunci Îngerul Luminii m-a cuprins cu brațul său:

-Nu te teme suflete, tu mereu ai fost al meu!

Ai greșeli nenumărate și sunt scrise toate sus,

Însă lângă fiecare câte-o cruce tu ai pus!

Ți-ai cerut mereu iertare pentru tot ce ai greșit,

Iar pe talgerul balanței măsurăm și ce-ai iubit:

Fiecare gând ascuns, fiecare patimă

Iubirea le-a anulat sau le-ai șters cu-o lacrimă.

Nu ai griji și nu te teme, astăzi lista e curată

Drumul tău spre Întuneric are poarta încuiată!

Nu știu dac-a fost un fulger sau a lunii blândă rază,

Dar simțeam un foc lăuntric că ființa-mi invadează...

Și au dispărut deodată voci și beznă, în lumină,

Iar eu m-am trezit din visu-mi fericită și senină!

Aș fi dat uitării totul, dar un gând m-a urmărit:

Cât de important e Omul și ce mult este iubit

Dacă doi îngeri de taină au ca treabă-n Infinit

Doar să îi îndrume pașii spre apus sau răsărit...

Еще ...