o clipa....

doar marea, neînduplecată-n marele ei zbucium,

la porunca Iubitorului de oameni,

domolește

semeția, potolește ura.

punând cu evlavie

la picioarele noastre

epavele  trufiei.

O noapte în doi

E noapte între noi

Printe buze moi

Noapte e în toi

Jucăm în doi

Jocul minții

Jocul nopții 

Jucăm amândoi...Jocul sorții 

Noaptea e pasiune

Noaptea e nebunie

Noapte e te supune

Noaptea e vis și feerie 

Joacă cu mine 

Jocul  seducției și al nopții 

Doar eu și cu tine

În voia sorții 

Să ne lăsăm purtați de noapte 

Printre vise și șoapte 

Printre clipe repetate 

Printre amintiri purtate

Lasă noaptea să te alinte 

Avem toată noaptea între noi

E atâta noapte printre

Noapte și-a făcut un croi.

Acum cât e noapte,

Și doarme furnica,

Să vă spun despre ea,

Mititica.

Dar mai întâi o să vă cert,

Cât să fiți de distrași…

Îmi pare că numai eu am aflat

Că există în lume îngerași.

Ea este cea mai blândă,

(când nu e nervoasă)

Și are privirea aceea scumpă,

Și o fățucă așa de frumoasă…

Ahhhh, și pe lângă asta

Mai e și deșteaptă,

Și m-am îndrăgostit așa de tare…

De fiecare dată când ea clipește

Pe cer, din nou și din nou, o stea nouă răsare.

Și nu știu ce să mai fac,

Că tot sărutând în minte

Doi obrăjori de furnică,

A început culmea, noaptea

Să crească din ce în ce mai mică.

Și tot ce îmi doresc este

Să o am lângă mine, să ne dăm viață,

Doar privindu-ne în ochișori

Și vorbind până dimineață.

Tânjesc după ea,

După dragostea ei,

Furnica mea, doar a mea,

Mă răvășește ființa ei.

Of, acum cât e noapte

Și furnicuța mea obosită doarme,

Și cum să nu doarmă, dacă toată ziua peste tot, peste tot umblă,

Vă avertizez cu tot respectul că dacă vă uitați la ea mai mult de o secundă,

O să îmi cumpăr o drujbă.

Ahhh, aș vrea să-i iau fățuca aia scumpă toată în palme,

Și să o privesc cum doarme.

Shhhh, faceți liniște că o furnică face nani și visează…

(Asta s-o credeți voi, a auzit tot ce-am zis, știu că furnicuța e trează 🥺)

Și dacă e tristă și își face chiar acum gânduri sute,

O să-mi curgă lacrimi multe, multe, multe, multe, multe 🥺

Al meu iubit, acum mai puțin al meu

În lipsa ta tare mi-e de greu

Al meu D, te-am iubit așa de tare

Eu o floare iar tu dragule al meu soare

De viața nu ne-ar fii separat vreodată

Împreună cu tine aș murii, și nu doar odată

Timpul înapoi de l-aș putea întoarce

Te-aș fii ales căci inima tot pe tine te place

Al meu D, cât încerc să te mai uit

Dar cum aș putea uita iubirea ce mi-ai dăruit?

Nopțile-mi sunt pline de visele cu tine

Iar zilele de dor sunt tot mai puține

De gânduri multe sufletu-mi apasă

Ochii mei pe ai tăi să-i uite nu-i lasă

Iar la inimă mi-am pus un lacăt greu

Dar cheia e doar la tine dragul meu

Aș vrea să știi cât de tare încă te iubesc

Cum m-ai făcut tu să zâmbesc

N-a reușit nimeni, oricât aș căuta

Sub cerul înstelat iarăși de m-ai săruta

Aș uita tot amarul din viața mea

Că sunt a ta să știe toată lumea

Al meu D, aș vrea să știi, că de tine mi-e dor

Să te strâng în brațe seara pe motor

Să mă ții în brațe, să-mi spui cât mă iubești

Și cu dragoste să mă privești

Ochii tăi căprui să se îmbie cu ochii mei verzi

Și-n brațele mele stângace să te pierzi

Dar totu-i doar un vis de neatins

Iar focul de iubire e aproape stins

Căci timpul ne desparte tot mai departe

Dar al meu D, rămâi în inima mea până la moarte

Tangoul, farmecul peste vioară  coboară

Unduindu-se caută pașii  printre amintiri

Mirajul dansului în doi , spre depărtări îl zboară

La jurămintele iubirii uitate-n mănăstiri ………………………………………………………………….

Tangoul, dansând iubirea cu fața către noi

Răvășește trăirile  care,  de el au fost  stinse

În jurămintele scrise pe frunze de trifoi

Frunze  podoabe de timp, în timp ascunse …

Tangoul galant

Iubirilor dorit liant

Nu ține cont de hotar

Mereu hoinar, mereu hoinar

Adună rugăminți

Răsplată fără de arginți

Pentru iubirile uitate

Cărora  le picură șoapte

Tainice șoapte în noapte…

Tangoul, un galant  fără hotar

Un dans , dansat în dragoste…

Ohh prea frumoasa mea iubită,

Blajină și delicată ca o căprioară,

Nu tu ești a Dobrovățului mireasmă

Ce mă cuprinde dar și mă-npresoară,

În prizonieru-ți pe vecie să mă facă?

Neputincios în fața unei aprige iubiri ce nici în cele mai frumoase vise,

Nu mi-ar fi fost trimisă mie,

M-am întrebat mereu...

De ce ?

Doar dacă Cerul cu-ale sale vajnice puteri

Nu mi-ar zâmbi

Cum pare-mi-se că o face astăzi după atâtea seci blesteme...

Dar de la cine sau de ce?

Ce mai contează și ce-mi pasă mie....

Când stau în brațele iubitei mele,

Cuprins de-aceiași dulce mireasmă fie ea și timpurie!

(Horia Stănicel-Vasilica Dragostea mea 26 decembrie 2024)