Автор dyma579
Итого
59 публикацииСлучайные публикации :)
CHIP CIOPLIT
Am vrut să ating cerul,
Dar rădăcinile m-au prins
Și m-au legat strâns.
Am vrut să prind lumina
Într-o clepsidră ,dar s-a risipit
Am vrut să spulber durerea,
Dar am văzut un chip cioplit ...
Care mi-a frânt aripa...
Primele amintiri ! Cutremur...
Amintirile ocupă un loc drag în mintea mea. Le-am înregistrat din fragedă pruncie.
Ele ies la lumină când le căutăm, când avem nevoie de ele. Primele amintiri au vechime.
Aveam doar trei ani dar parcă s-au petrecut ieri...
Era o noapte calmă,senină de toamnă. Luna strălucea, încât casele, copacii lăsau umbre
pe pământ.Înainte de culcare, tata ne spunea povești sau frânturi din viața lui.
Știa că așa ne va cuprinde mai ușor somnul, în căldura așternutului ne lăsam purtați în lumea
viselor. Brusc ne trezește larma din casă, panica îi cuprinde pe părinții mei . Buimaci ne
bulucim la ușa de la tindă spre ieșire. Zăvorul era blocat de la înclinațille ei. Se auzea zgomotul
grinzelor de la casă .Din mai multe zgâlțiituri ușa se deblochează și ieșim în fața casei. Abia atunci
am auzit...cutremur, e cutremur mare, uite cad pereții de la bucătărie. Afară era larmă mare:
cânii lătrau în toate ogrăzile, vitele mugeau neliniștite, gâinile cârâiau, iar cocoșii își manifestau deruta
prin cuguricul lor alarmant. Tata ne așează pe fiecare în fața casei, pe pământul gol, atent ca nu cumva
să fim loviți de cărămizile hornurilor dărâmate. Nu știu cât a durat cutremurul, dar mie mi s-a părut o
veșnicie....Ondulațiile erau așa de mari, încât crengile copacilor atingeau pământul, iar noi ca să ne
păstrăm echilibru ne ajutam cu palmele de o parte și alta a corpului.Oamenii panicați au ieșit din ogrăzi
și așteptau cu teamă, ce va urma.Era luna noiembrie 1940, oamenii se temeau de replici
Mama abia acum se desmeticește și spume cu voce înceată, parcă își cerea iertare.
-Pe MĂRIUCA am uitat-o în casă, of Doamne cum mi-ai luat mințile....apoi o văd ieșind din casă
strângând în brațe pe MĂRIUCA de numai opt luni , care nu avea habar ce se întâmplase.
Vecinii ies în drum și își împărtășesc îngrijorarea.
Tribunalul din mine
Am strâns în palme fructe interzise,
Când lumea îmi spunea să trec grăbită,
Și am crezut în vorbele promise,
Și-am plâns... și m-am lăsat rănită.
Au zis că e păcat, că cerul se mânie
Și legi pe-un trist pământ au vrut să pună,
Dar mie îmi mirosea a poezie,
A libertate pură și nebună.
Atât de cald a fost acel păcat,
Atât de mult a luminat în noapte,
Că macul din poteci s-a scuturat
Și stelele s-au tăinuit în șoapte.
Și mult am plâns!... și mult a mai durut!
Și-am stat cu sufletu-n genunchi,
Și-am dat uitării tot ce m-a durut,
Strângând lumina caldă în mănunchi.
Căci dacă focul a ars până în măduvă
Și dorul tot mi-a fost lăsat în dar,
La ce bun să mă simt vinovată
Că am băut o cupă de nectar?
Am pus balanța-n suflet, în lumină,
N-am vrut nici legi, nici milă, nici cunună,
Au fost păcate ce-au durut de bine...
Și zâmbind, mi le-am iertat singură!
Visare
O desfătare în serile lungi,
În clipele de relaxare,
Cu ochii minții să ajungi
Și să asculți freamăt de mare.
O liniște lăuntrică se naște.
Curând vei adormi visând
Un câmp cu un căluț ce paște
Și mii de fluturași zburând.
Lumini strălucitor aprinse,
Se-ntrezăresc la orizont.
Nouri albi și stele sunt cuprinse
Într-un dans dumnezeesc.
flux de poeme naani /54
plictiseli de lună nouă
virusul mutant
tulbură apele-
stingher printre zvonuri
The elevator
Imagine your life being an elevator.
It goes up nice and neat
But at any point it can fall down to your feet.
And then… you cant go up , you try and try, but just can’t seem to make it work
You open the doors,you step outside…
You try to look for a way up
You see stairs think its hard
But you know its the right path
You start walking up the stairs
Slowly and steady
You get tired
You stop breathing, you start panicking
What if you never go up all the way?
You collapse right away..
After a while you get up, decide its not time to just give up
You start going up again
Not stopping till you reach the end
You realize it was hard but you did it again
You stopped you thought about how it could go wrong
But you never truly just gave up
So you did it
You now can see all the levels
All the stages you’ve been through
But it doesn’t matter if you got hurt or sad
You made it on the top
Its finally your time.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Не теряйся
myiilau
25 сентября
Стоическое принятие. Сильно. Зацепило.
Furtuna
Lacrimi de dor!!!
25 сентября
O poezie foarte tristă, sinceră, trăită in suflet, dar parcă ne regăsim cu toții in ea,felicitări pentru versurile sincere!
ÎN TIMP CE TU DORMEAI...
Lacrimi de dor!!!
24 сентября
Felicitări pentru versurile minunate!!!
Rătăciri nocturne
Silvia Mihalachi
24 сентября
,,Rătăciri nocturne,, ,din punctul meu de vedere, este o dovadă literară a unui schimb de sensuri din partea poetului în a reda realul prin imagi...
Tribunalul din mine
un-pahar-de-poezie
23 сентября
Va mulțumesc.
Cine sunt eu?
un-pahar-de-poezie
21 сентября
Superb scris!
Solemnitate
un-pahar-de-poezie
21 сентября
Vă mulțumesc din suflet! Bucuria imi este imensă 🤗
Solemnitate
Cătălin Teodoreanu
21 сентября
Frumoase rânduri!
Solemnitate
Silvia Mihalachi
21 сентября
De la timpul când vă citesc poeziile, privindu-vă versurile ca pe fotografiile dintr-un prețios album numit,, POEZIE,, , tot îmi spun că am să fac po...
Secunda de mătase
Sorin Ene
19 сентября
Mulțumesc 🌹
Tribunalul din mine
Sorin Ene
19 сентября
Profundă, vibrantă și plină de asumare. Felicitări!
De ce scriu?
Natalia Cojocari
19 сентября
O pezie pina la lacrii💓💓💓💓 Braboo
De ce scriu?
Vladislav Varzari
18 сентября
@un-pahar-de-poezie, mulțumesc mult
De ce scriu?
Vladislav Varzari
18 сентября
@Silvia Mihalachi va mulțumesc mult
Tribunalul din mine
Florin Petricean
17 сентября
O poezie superbă și plină de curaj! M-a mișcat sinceritatea din versuri. Felicitări, scrii bine tare!