Sa bata

Sa fiu in nestiinta, sa scriu despre durere,
Sa simt aceleasi gauri, sa sufar din placere ?
Nu pot, fiind in zare, nu poti sa te apropii !
Stiind ca draga-mi esti, nu vrei sa mi te alaturi.

Visam la infinit, o stea din departare
Stiind ca nu-i posibil, pacat e oare ?
Sa tind catre iubire, sa pling in fericire
Sa fiu acelasi nimeni, traind in nemurire!

As da un veac pe-o clipa, de tine sa m-apropii
Sa simt al tau sarut, s-apoi sa inchid ochii.
O floare, o minune, s-o rupi, s-o daruiesti,
Pacat e-aceasta oare, sa mori ca sa iubesti.

Străzi pustii si-aglomerate
Cît şi vechi, atît şi-nalte
Lume e, dar sunt străin
Cu picturi, fără stăpîn
Case se întîlnesc pe drum
Alb, modern şi-ncăpătoare
Oameni mici şi mari de-acum
Ei păşesc, cu-alor dreptate
Oare toţi îşi au cămin!
Locul său, cel care des
E numit de noi: "Acasă"
Pleci, dar te întorci mereu
Vin şi eu, spre casă.
Nins să fie, sau să ploaie
Să alergi doar după soare
Cînd eşti printre spini
Dar mereu sub nori.
Fericirea e în clipa
Ce n-o preţuieşti
Teama, frica si dorinţa
Tu acasă eşti?
Cînd stabilul e ştiut
Că nu se cunoaşte
Bucuria o resimţi
Dar de ea n-ai parte.

Mai rar se-arata zorii, pe cimpii
Si nu mai pot spera la alt scintei
Sa curga lacrimi tot mai rar, aprins
Sa nu mai spere focul, este stins.

Mai des mi-e gindul, la acel minut
As vrea sa fii tu norul, iar eu vint
In asta seara, eu nu am cazut
Si da, nebun, sa pling nu am in gind.

Ce lume-ar fi ! nebuna ori frumoasa !

Oare ar mai fi , de tu n-ai exista !

Esti ingerul ce viata-mi coloreaza !

O ! esti comoara vesnica a mea !

Esti o raza care zboara ,  mereu calatoare

Reprezinti o stea ca mierea calda , lucitoare,

Daruiesti cu a ta privire, dulcea mare de pe cer,

Cu respect pentru iubita, de l-al tau  luceafar.

Tu nu vezi, dar cade frunza
Trece brusc şi nevoită
Fiind verde, dar lovită
Vîntul bate - cade frunza.

Tu n-auzi, dar cade frunza
Lin coboară şi-nplinită
Ca o rază, obosită
Dureros cînd cade frunza.

Tu nu ştii, dar cade frunza
Sus se vede-ndepartare
N-a plecat de bunăvoie
Timpul trece - cade frunza.

Smecher bun dar si glumet e amicul meu

Ajutorul reciproc e prezent mereu,

Munti si vai as depasi daca m-ar chema

Sper cu inima pripita ca si el ar face asa.

Nici o cearta n-ar putea sa ne stea in cale

Intotdeauna mai presus sfinta impacare,

Cu asa prieten bun poti sa te falesti,

Viata cu mult mai usor e sa o traiesti.

Poate n-a știut să te iubească,

N-a fost suficient să te dorească,

Poate că este prost,

Ai vărsat lacrimi fără rost

Din pricina unui prost,

Dar el așa iubește,

Fără tine înebunește,

Iartă-l te rog că greșește.....

Este prost,

Nu crede că se poate schimba,

Chiar dacă poate-i fără rost,

Îți promite că va încerca🥺🥺

Micuta stea a inimii mele,

Ești lumina-n nopți grele,

Strălucești pe cerul vieții,

Ca un far al dimineții.

Privirea ta, un foc blând,

Mă călăuzește rând pe rând,

Cu zâmbetul tău cald și plin,

Îmi împletești zilele de senin.

Mâinile tale, ca un vis,

Mă ating cu un strop de paradis,

Cu tine lumea e mai vie,

Ești steaua mea, magie.

Micuta mea stea strălucitoare,

Îți mulțumesc că ești a mea alinare,

În universul infinit,

Ești darul meu de neprețuit.

Mi-am despicat trupul pentru tine

De ce mi-ai călcat inima?

Inima-mi bătea, 

Singurul organ ce mai simțea 

Cu sânge cald pompa...pompa.

Frumusețea ta m-a ruinat,

Nu mi-a mai ramas nimic de dat

Mi-ai distrus puritatea cu cuvinte reci 

Ai reușit până si sufletul sa mi-l fereci

Privirea ta m-a moleșit

Ceva ce nu am mai simțit

Ochii-ti scanând încăperea,

Repede m-au găsit

Posibil sa ma fi căutat?

Poate intr-un gand neterminat.

Oare o fi fost un blestem?

O glumă pentru a te distra?

Dacă mi-ai arata si zambetul acela

Problema e ca sigur te-as si ierta.

Esti noua mea adicție...

Pe cat de păcătoasă,

Pe atât de dureroasă

Deții prea multă putere asupra mea

Si asta clar îți plăcea.

Ne-am văzut pe același peron al gării triste si-nvechite,

Așa de tare, oare, dragostea se simte?

M-ai lovit cu acea privire rece si atrăgătoare,

Tu m-ai întrebat unde sunt eu călătoare.

Cu obrajii roșii ca o flacăra asprã si aprinsã, 

Mi-am simtit inima cum-mi este prinsă.

Te-am văzut privindu-mă pe ascuns si îngândurat ,

Cum de chiar tu inima mi-ai furat?

Nu-mi pot scoate din minte acei ochi verzi si sclipitori,

Ce intr-o secunda o mie de fiori mi-au dat.

Nu-mi pot scoate din gânduri acea atingere a ta pe spate 

Si acele mii de șoapte.

Mă gândesc dacă ne vom mai vedea vreodată 

Sau ne vom aminti acea-ntalnire de-altadata?

Oare te voi mai vedea venind spre mine-cnet si fără glas

Sau mă vei lasă sa trăiesc în acest impas?

Sfârșitul  de septembrie aduce soalele după câteva  zile mohorâte, cu ploaie rece.

Razele soarelui își fac loc printre norii albi și fumurii,mângâind iarba încă verde.

Mulțimea de gângănii părăsește locurile ascunse și se pregătește pentru iarna ce

va veni ,bucurându-se de căldura soarelui.Salcâmii își pierd zilnic frunzele mici ,

lăsând în urmă ramuri goale.

          Doamna Alina ,pensionară ,nu își găsește locul în camera mică. Privind la

televizor ,se simte obosită de aceleași știri și aceleași minciuni .Își bea ceaiul  pe

balansoarul din fața casei și se lasă cuprinsă  de visare .Nu sunt doar vise ,mai

curând amintiri  Sunetul strident al  sonerii o trezește din visare.Cine poate fi la ora asta

se întreabă ? se întreabă ea.Rămâne surprinsă  când o vede la poartă pe buna ei prietenă

Ioana ,fostă colegă de serviciu .Ea cea care venea cu vești despre cunoștințele comune:Cum

o mai duc ,cine s-a dus ,cine a mai rămas .Alina îi pregătește o cană cu ceai ,iar Ioana se

așează comod în scaunul cu spătar înalt.

          -Ce vești noi  ai azi?-întreabă Alin .

          -Nu vești bune -răspunde Ioana .A murit nevasta lui Victor ,Maria

          -Dar era tănără ,ce s-a întâmplat?

          -A fost un șoc pentru pentru mulți ,Maria arăta chiar foarte bine Ne-am întânlit nu de mult

la cumpărături .Cine ar fi bănuit că numai două luni  o să plece  pe ultimul drum ? A avt o înmormântare

frumoasă .A avut cine să o plângă - copii ,nurori ,nepoți .Victor era distrus .El știa că tu nu prea  ieși

din perimetru  tău de aceia nici nu te -a sunat .

          -Știu ,Ioana. tot mai des ,aflăm că ,unul  căte unul ,din generația noastră ne părăsesc.Știm că

ne va veni  și nouă rândul Nu ne este teamă .Rostul vieții  l-am îndeplinit -Am trăit alături de copiii mei

de nepoți și chiar de strănepoți . Ce-mi pot dori mai mult ?Soțul ,jumătatea mea ,a plecat ,lăsând un mare

gol în urmă.Zilele trebuie umplute cu ceva ,că amintirile nu sunt de ajuns .

          -Alina ,am o veste bună .Adică eu ,Sanda și Mirela vrem să mergem undeva in concediu  la

tratament ,nu vrei să mergi cu noi ?

          -Îmi pare rău dar nu sunt în stare .Aceiași propunere mi-a făcut-o și sora mea ,exact acum un an

Cine ar fi crezut că nu voi mai avea altă ocaze să fiu cu ea ! Să-ți povestesc cum s-a întâmplat !

          -Ne petreceam verile împreună la țarâ .Aveam căsuțe una lângă alta și comunicam  printr-un

gard  despărțitor,din dorința de a fi aproape .Am fost fericite că putram fi aproape măcar în timpul

verii.Cine ar fi bănuit că ne vedem pentru ultima oară?

          -Surioară te las singură  pentru o săptămână sau două  că-mi vin copiii  din afară  în concediu

și să stau cu ei câteva zile ,apoi ei se duc la mare .Mai vorbim la telefon ! A plecat făcându-mi  semne

din mână .Era o zi de luni .Marți a început o ploaie mocănească ,tot în jur era ud ,deci nu puteam

intra în grădină ,și m - am hotărât să plec și eu acasă și i -am comunicat surioarei mele că m-am

întors și eu în oraș și să nu-mi poarte de grijâ ;În fiecare dimineață ne salutăm  la telefon .Ea îmi

spune că are musafiri care vor pleca la mare ,rămâne doar nepotul ei preferat să depene amintiri .

Sora mea își propusese lui Marius nepotul ei să meargă la cumpărături  să-i cumpere un ceas de

valoare ,drept cadou de ziua copilului ,fiindcă pentru ea tot copil este .E ziua de vineri , ei au vizitat

magazinile  până ce au găsit ceva să le placă  Bunica era obosită dar și foarte fericită că nepotul

său pare să se bucure de cadouri .Marius o strânge în brațe și-i spune : Cât mă bucur mamaie ,

pentru cadouri și ce dor mi-a fost de tine spune el ,cu emoție

            -Marius , eu sunt firavă pentru brațele tale antrenate spune bunica răzând .

           -Eu ,plec în oraș să mă întânlesc cu prietenii mei ,nu sta cu grîjă, că mă întorc  devreme .

           -Bine ,Marius nu am să adorm pănă vii tu ,te aștept să mai stăm de vorbă .Într-un târziu ,Marius

intră în casă ca un vârtej ,o apucă pe bunică de umeri și o scoate pe balcon .Bunica se străduiește

să-i vadă ochii să înțeleagă ce se întâmplă ,dar vocea străină a lui Marius o înspăimântă .

          -Nu țipa ! Nu țipa că te omor ! spune Marius  ,având un cuțit mare de bucătărie în mână .

În chi avea o privire neomenească .țintind locul unde vre să atace.Bunica ,înțelegând  ce se întâmplă ,

își apără disperată inima cu brațele ,dar criminalul își fixează ochii pe gâtul ei .O tăietură lungă de la ureche

la claviculă face ca sângele să curgă în voie.Bunica  leșină ,Marius o consideră moartă .Îi caută telefonul

banii și valorile în casă ,apoi pleacă încuind ușa .Bunica își revine ,avea telefonul într-un buzunar

interior  și apucă să sune la 112 apoi își pierde cunoștința .Poliția a fost promptă  și salvarea a ajuns repede .

Bunica a fost  dusă la spital  operată în timpul nopții  și a putut da relații cu ce s-a întâmplat .Am fost și am

văzut-o ,era de nerecunoscut .Lacrimile îi spălau fața  care era tumefiată de la lovituri ,dantura spartă  și multe

înțepături  pe gât și pe brațe .Vocea îi era înecată  de plânsul înterior .Câteva zile  am tras speranțe  .Pe 14 iulie

într-o zi de joi , sună telefonul iar vocea sugrumată a nepoatei  mele :

          -Tanti  Alina  nu știu cum să spun ....mama nu mai este ...Am rămas înlemnită ! Nu se poate , nu se poate

atât am putut  spune ...și întrebarea : De ce Marius  i-a luat viața celei care l-a iubit și crescut cu atâta  drag ?

          Nu am să înțeleg  ,niciodată !

                                                           șfârșit                                                                                                                              

1.A fost odată-n zori de vis

Din sânge ‘nalt de-mpărăție

Un prinț cu chip de paradis

Și amor de bogăție

2.Zâmbet blând și chip angelic,
Cu-n umor aparte, fin,
Ochi nisipoși și nas safiric,
Și un glas,diamantin..

3.Noaptea ascultă șoapte moi,

Vise cad lin pe cer senin,

Umbre joacă-n pași de foi,

Tăcute, fără vreun suspin.

4.El privește cum pe cer

Ea creează constelații

Și cu-n vals mare de fulger,

Frânge vaste galaxii

5.Ea-l observă de pe lună

Sufletul de amor se umple,

Lunca-n lat și lung se-adună

Când ea stă pe gând în tâmple,

6.El se uită-n cer pe nori

Visează-n dulci fantasme,

Ea privea de zori în zori

Din suflet ies miresme.

7.Îl vede-o zi, îl vede cinci
Împărăteasa prinde drag,

Zi de zi-l vede pe lunci

În căsuța de sub fag.

8.Iară-n orișicare noapte,
Când Maria șade-n lună,
Plin de dor de om pornește,
Pe-o furtună muribundă

9.Sta’ la fereastră clătinată,
Oftând lacrimi șiroaie,
De amor pășește beată,
Pe-o umbră de văpaie.

10.Și cum penele-i se mișcă

Fluierând pe al lui pat,

Îl atinge,parcă-l pișcă,

Pe al ei mândru curat.

11.Codrin tresare deodată,
Neștiind ce a văzut,
Fata zboară speriată,
Lăsând pe pat un aer mut.

12.Trecu o zi,trecură cinci
Dorind simțiri umane,
Întristată-n lacrimi seci,
Se aruncă în oceane.

13.Și din cercuri luminiș

Unde magic a căzut

Palme-n perle sar cruciș

Din adânc necunoscut,

14.Ochii-nchiși de gene dulci

Se-nalță din zarea neagră,

Pe-o trăsură albă-n fulgi

Maria-n tunet dă și zboară..

15.Și ajunge-a lui fereastră

Stă pe codrii ei de vânt,

Iar cu o iubire sumbră

Pășește-n casă și în gând

16.Se așterne pe-al său vis,
Cu tenul alb și moale,
Și cu rouă aprinsă-n iris
Începe a merge agale.

17.Zboară falnic peste dealuri,
Și-l zărește ea pe tânăr,
Cu emoții dalbe-n vene,
Se-alunecă pe umăr..

18.Ca un fulg de nea,de-argint,
Ce cade magic din Olimp,
Luminată, ea se arată,
Ca un strop,mișcat de timp:

19.O zeiță,ochi din aur

Aripi albe de zăpadă

Un pas rece de cutremur

Pielea-i fină,înghețată

20.Iară-n glasul ei cromatic

Se aud foșnete moi

Are corpu’-i pare mitic,

Și-o coroană de zori.

21.Blânda batere de vânt

O dansează peste iarbă ,

Ea vioaie,el cu-n gând,

Ea șoptește-n vis,arzând:

22.-Raza mea cea aurie,
Prima-n gândul tău de vânt,
Vino-ncoa a mea iubire
Să fii zeu pe-un cer de gând

23.Căci din umbre de pe stele

Eu îți răscolesc și lumea,

Tatăl meu mi-e soarele

Iar muma mi-e pădurea.

24. În palate de cristal,

Te-oi duce veacuri multe

Și lumea toată din astral

De tine or s-asculte.

25.Numai,dă-mi o sărutare,

Pe-a mele buze crăpate,

Căci nu simt din depărtare

Dragostea,pe chip de arte.-

26.Căzând pradă-n ochi de aur,
El grăiește cu dorință:
-Oi avea ochi de tezaur,
De mă cauți cu voință

27.Dar eu sunt un simplu om,
Tu ești zeița lunii sus,
Dar te vreau, al meu simptom,
Și-oi fi raza ta de apus

28.Doar lasă-ți moartea-n umbră

Și fii al meu dulce fior,
Ne-om uni a noastră fibră,
Uniți magic cu amor.

29.Mă voi prelinge încetișor
Pe pielea-ți înghețată,
Te-oi săruta,de sus în jos,
Să rămâi..paralizată.-

30.-Să îmi ceri chiar nemurirea?

Nemurirea,spui,e-un fleac..

Eu mi-aș pierde și puterea,

Căci gura ta mi-e cer și leac.

31. Însă tatăl nu-mi dă voie

El nu cunoaște moarte

Iar eu rătăcesc vioaie

Printre stelele deșarte.-

32.Îmbătată-n suferință,
Face călătorii eterne,
Căci vrea să fie ființă,
Cine-i dă murirea? Cine?

33.Se zboară-n cer plângând,
Cu palme înecate-n dor
Suspină rouă tremurând,
Se șade-n lună ușor.

34.Și-ncepe să picteze
Basme vii, cu stele,
Toarnă-un vals de umbre
Umbre-n ape de filele…

35.Trecu o zi, trecură cinci

Și iarăși noaptea vine

Pândea la geam cu ochi adânci

Și dorințe cu suspine,

36.Iar din taina lui iubire,

Se aud șoapte de mister

El o plânge cu durere,

Ea se aprinde-n zori pe cer.

36.Fantasma ei de ceară

Rotește un cerc de vânt,

O audiere-n palmă sacră

O minune-n cer urmând.

37.Și cum sta nedumerită

Scriind romane peste cer,

O pitică doamnă moartă

Cu ochi vii,surâs etern

38.Cu cristale roși de cosmos

Într-un păr de diamante ,

Se înalță zgomotos

Cu epitete fermecate,

39.E-un miros,cadavru viu,

Ține-n mână un toiag

O trestie cu aur sângeriu

Ca un templu de smarald..

40.Și alunecă prin văi

Cu-n aer imperial,

Leșină flori și galaxii

Și stelele se mișcă-n vals.

41.Joacă valuri colorate

Peste praguri de furtună

Și-i aduce nestemate,

Unui codru de lumină.

42.Și ea zboară universuri

Dorința-i să-l găsească ,

Ochii sunt ca două faruri

Noaptea-n lat s-o liniștească

43.Pe-o trăsură de dragoni

Vine ea purtând un foc,

Străbate tăceri și baloni

În vraja nopții, fără ochi

44.În final vede pe tânăr,

Adormit,cu mâna-i sus,

Are părul parcă-i cufăr

Și o față de sedus.

45.Intră-n visu’-i de alamă

Cu ochi morți de-mpărăție

Un vampir făr’ de coroană

Cu pas de-amor,de beție

46.Pașii ei dau incolor

Peste flori pustii-n pădure

Iar în frunte poartă-un dor,

Și pe piept un nod de mure..

47.Unde-l vede, într-un lac

Nuferi roșu de amor,

Scânteiază luna-n prag

Și plutesc obositor.

48.Apa-n cercuri se rotește

De-ale lui aruncături

Ea înoată, se ivește,

Și-l privește dintre murmuri.

49.Trupu-i pare vis de gheață,
Foc în ochi și-n piept furtună,
Ea se-apropie cu dulceață
El o vede-n clar de lună.

50.El, stingher, nu dă-napoi,
Căci dorința îl sfâșie
Vocea-i tremură în ploi:
-Tu ești vis... sau feerie?-

51.Ea cu glasul mort de demon

Și cu palma-i pe obraji

Îi șoptește:- Te vreau om,

Să mă sfărâmi din miraji

52.Căci de dorul tremurând

Venit-am a doua oară,

Să-ți absorb iubiri din gând

Să devii a mea comoară..

53.Căci mămica-mi vântul rece,

Iar tatăl meu soarbe din ea

Și sub venele-mi,de-aproape,

Se-ascunde o umbră rea

54.Ce cuvântă lacrimi grele

Mă conduc în iad de ură,

Flăcări ce ard pe sub piele

Iar tăcerea mi-e armură.

55.Totuși cer o sărutare,

Una..și-apoi te-oi duce

Peste mări uitate-n zare,

Veacuri multe de-or străluce-

56.Auzind-o cu blândețe

Tremurând de ochii ei

Îi șoptește,luând în brațe,

Vraja gurii cu scântei:

57.-Te coboară tu pe lume

Să fim doi magici porumbei,

Și nu ne-or ști de nume

Și-om pierde urmele de zei.

58.Stând sub crengile de plopi

Oi ține capul pe-ai tăi sâni,

În brațe strâng a tale nopți,

Din anii ce curg ca fântâni

59.Și când te ridici pe vârfuri

Eu te țin de subțiori

Plutesc cu tine în valuri

Îmi scald dorințele-n fiori

60.Și te sărut la infinit

Îți arăt în crengi amorul

Și stăm sub roșul asfințit,

Înot ochii tăi ca lacul-

61.-Cum ai vrea să mă cobor

Sau nu înțelegi tu oare?

Tu ai viață, ești muritor

Iar eu sunt nemuritoare?

62.Oi primi o altă lege

Mă dezleg din zeitate

Suflet de om ce mă unge,

În aceste mări deșarte.-

…

63. În vremuri întunecate

Plină-n dragoste de om,

Ea în dor aprins străbate

Zboruri în al iubirii somn.

64.Sub rochia-i se astup

Mii de galaxii în zbor

Ani lumină lin se ascund

Sub secunde,cad ușor..

65.Aripi blânde de rubin

Scot scântei însângerate,

Purtând al iubirii chin

Peste flori de stele sparte,

66. Cade-n groapa fără timp,

Nu-i nici ochi ca să îl vezi,

Liniștea se face-n chip

Și nu-i gând ca să-l visezi.

67.Iară ea în nebuloasă

Într-o clipă parc’-ajuns

Iar cu plânsete pe față

Demiurgului i-a spus:

68.-Dătătorul meu de viață

Reia-mi al nemuririi nimb,

Ia-mi puterea de zeiță

Pentru amor tu dă-mi în schimb,

69. Un trup de carne,cald,supus,

Un surâs de muritoare,

O inimă cu dor ascuns

Și-un zâmbet dulce de floare..

70. Doar iubirea lui mă arde

Când visez și tremur toată,

Că el stă pe-a mele coarde

Și în codri mă sărută..

71. Când pășesc sub clar de lună

Îi închid eu geana dulce,

Și mă zbor pe o furtună

Cu un zâmbet plin de luce.

72. Sufletu’-mi vrea pasiune,

Pasiune-n roșu apus,

Să gem cu ochii de minune

În zori să mă prindă sus-

73. Tatăl ei.. și trist și rece

Cu un răcnet clar și gol,

Urlă-n umbra ce îl trece

Suflet prins în necontrol:

74.-Niște zei nu au iubire

Iar tu dorești alte reguli?

Pe tronul lor, fără safire,

Tu trăiești goale amoruri?

75.De ai știi câți oameni mor

Și se nasc spre a muri,

Ei n-au reguli, n-au zeul lor

Ei sunt oase cu figuri..

76.Cere-mi orice, fără moarte,

Îți creez alte pământuri

Îți dau și stele și dreptate

Îți dau pământu-n lanțuri,

77.Sau poate vrei țărmuri în larg

Să conduci și să le spulberi,

Sau vrei catarg lângă catarg,

Să străbați marile oștiri?-

78.Ea, îmbrăcată-n fantezii

Și cu rouă de vulcan

Cu un trăsnet de la codrii

Urlă precum un titan:

79.-Mi-l doresc, pe veșnicie,

Fac orice, doar dă-mi un corp

Lăudat, tu,pe vecie,

Vei rămâne, ori zeu ori mort!-

80. El, gândind singurătăți

Cu-n ușor rânjet de fier,

Pășește-n noaptea fără ceți,

Șoptește într-un glas sever:

81.- Vei primi ce-ai vrut copilă,

Trup din carne și din oase

Așa cum ai vrut,cu silă,

Să sfidezi a noastre soarte

82.Vei fi primul zeu ce moare

Pentru-n suflet jalnic de om,

Și-ai să pierzi a mea onoare

Și pe veci al lunii tron,

83.Vei renaște din durere

Cu un chip de fetișcană,

Ochi albaștri de putere

Și un corp finuț de zână,

84.Vei avea un păr din aur

Galben precum soarele,

Și un glas fin de tezaur,

Ce va căra apele.

85. Să nu reziști tentației

Unui muritor din oase,

Din raiul zeilor,tu vei

Rătăci pământuri moarte-

86. Însuși Demiurgul zisă,

Cel fără umanitate

Soarta fiicei va fi scrisă,

Cu un trup firav aparte

87.Din universul cel pustiu,

Răsare un bob de stea

Care zboară timpuriu,

Constelațiile de nea.

88.Ca un fulger ce străbate

Ani lumină în secunde,

Printre stele ea abate

Ale nopții plete ude.

89.Zile lungi se risipesc

Pân’ la stânca ei de viață,

Unde timpul stă-n îngheț

Și lumina n-o răsfață

90. Într-o bulă de petale

Ca un vis cu glasuri stinse,

Adormită,ea plutește

Printre astre necuprinse..

91.Somnul ei încă păstrează

Dorul de sărut sub soare,

Căci ea printr-un gând visează,

Prințul ei sub zori de zare.

92. Încă cade, încă doarme,

Și contemplă sărutări

Sub emoții de fantasme,

Sub nemuritoare mări..

93.Iar,ajunse-n cer pe nori

Cu rubin de sânge-n frunte,

Ca Icarus cade-n zori

Și tăceri adânci pătrunde.

94. Zeci de mii de vrăbiuțe

O așază pe pământ

Oi,capre și pisicuțe,

Vin s-o trezească din gând.

95. Lângă casa de sub fag

Ea deschide geana dulce,

Și-l vede pe ușă-n prag

Pe al ei prinț ce străluce

96.Ea cu trup de fetișcană

Și cu păr din aur moale,

El cu emoții o cheamă

Ea aleargă prin petale,

97.O unire ca în basme

Se formează când îl atinge

Două inimi,bat aprinse,

Într-un dans ce nu se stinge

98. Însuși cerul dirijează

Blândul lor sărut astral,

Soarta-n taină îi veghează

Într-un legământ real,

99.Codrin o sărută dulce

Când se lasă peste ea,

Se revarsă să se culce

Peste pieptul ei de nea..

100. Sunt uniți pe veșnicie,

Ea cu glasul îngeresc:

-Ești al meu,a mea lucie

A mea lumină,Te iubesc!-

101. Și, de-atunci, o stea pe boltă
Tremură din când în când,
E iubirea lor, cea strânsă..

Ei se iubesc,pe-acest pământ!