Flacără timpurie
Din cenușa m-am născut
Cu un suflet deja cunoscut,
Ce-a trăit neîncetat ca o candela aprinsă
Pe care dac-o atingeai era prea încinsă.
Așa cum flăcările plângeau
Și sufereau toată asprimea,
Se prefăceau că nu tremurau,
Iar apa nu le oferea ușurimea.
Se scurgea ceara de pe ea
Încet, încet se stingea
Și parcă prefăcut in sânge,
Un lichid roș se strânge.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: In cautarea lui ....Dory
Поэма: Dulcele meu hoinar
Grigore Vieru, omagiat la Chișinău. Poetul ar fi împlinit 84 de ani
Поэма: Apa trece, pietrele si faptele rămân!
Поэма: Incantații
Scrie o poezie si primeste o carte cadou.
Поэма: Arma în jos!
Поэма: Cort
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap