Категория: Посвящены стихи
Все стихи автора: ioana_racheru
Дата публикации: 8 октября 2022
Просмотры: 972
Стихи из этой категории
Adevăratul tată
De ce oare ne iubește,
Domnul, bunul Dumnezeu?
Suntem din aceeași viță,
Și ar trebui mereu,
Numai dragoste să fie,
Și să ne-ndragim mereu,
Să iertăm pe fiecare,
Ca-asa zice Dumnezeu.
El e adevăratul tată,
El cu noi este mereu.
Aveam sfânta libertate...
Să alegem ce dorim.
A te depărta înseamnă,
Să rămâi orfan mereu,
Să pierzi raiul, fericirea,
Și să fi nefericit.
Niciodată nu uita,
Totdeauna te primește,
Un tată la casa sa.
Cel mai bun lucru în lume
Este RAIUL cel dorit,
Luptate sa-ajungi acolo,
Unde vei fi fericit.
Doamna buna
Doamna mea e doamna buna si draguta-i felul ei
Ea ma iarta la greseala,ea ma iarta cand greșesc
Ea imi da culoare in viata,
doamna mea eu ,,te iubesc,,
Sfori
Inca le poarta
De parca nu ar fi o povara
Inca le are.
Stranse la mana
De parca ieri si le-a legat la încheietura .
Inca o port,
Fara probleme.
Ca o sfoara stransa .
Simt ca e parte din mine,
Iar ziua in care am legat-o pare a fi acum mi de zile.
Le purtam amandoi,
Suntem legati, noi doi
Cu sfori legate strans ,
La incheieturi.
Fac parte din noi.
Ca o ganteră ne echilibram,
Sforile ni le asezam,
Sa stea cat mai strans la mana,
Sa nu dam drumul,
Sa nu lasam acea legatura.
Sforile,
Le-am legat odata,
Si acum pare ca nu le vom da jos niciodata.
Tinem drept mana,
Ca nu cumva sa cada lin legatura.
Sa nu cumva sa o pierdem.
Traim vieti separate,
Dezlegate, insa stranse si albastre.
Nu am uitat, cel putin eu,
Insa si tu o porti si iti e greu.
Nu uitam ci continuam, sa strangem mai tare.
tata
tata, atitia oameni imposibili am vazut -
aveau in miini arme, de parca pentru asta au fost crescuti.
tata, animalele cele mai de temut,
se pare ca tot de oameni ca noi sint nascuti.
tata, mereu incerci sa ma protejezi pe mine
de cenzura, barbati rai, companii fara minte.
ma bucura faptul, ca nu ma cunosti prea bine -
tata, eu stiu atitea cuvinte.
tata, prin plaminii mei atita fum a trecut,
urechile mele au auzit atitea secrete.
tata, de cite ori am trecut
pe linga dulapurile tale cu asurzitoare schelete.
tata, eu stiu sa ies din asa neplaceri,
in care ceilalti sint pina-n git, mai sus nu se ridica.
tata, eu sint singura atitea nopti, atitea veri.
tu stai in camera de-alaturi, dar, n-auzi nimica.
tata, eu atent imi ascund desenele pe piele,
asa cum ascund toate poeziile de tine.
tata, in realitate gindurile mele
spun, ca tu deloc nu ma cunosti pe mine.
tata, eu nu m-am vindut niciodata,
nu caut profit, n-o sa ma vezi in revista.
tata, eu sunt ceea ce sunt, nu voi deveni alta,
singur ai spus: "miracole nu exista!".
Adevăratul tată
De ce oare ne iubește,
Domnul, bunul Dumnezeu?
Suntem din aceeași viță,
Și ar trebui mereu,
Numai dragoste să fie,
Și să ne-ndragim mereu,
Să iertăm pe fiecare,
Ca-asa zice Dumnezeu.
El e adevăratul tată,
El cu noi este mereu.
Aveam sfânta libertate...
Să alegem ce dorim.
A te depărta înseamnă,
Să rămâi orfan mereu,
Să pierzi raiul, fericirea,
Și să fi nefericit.
Niciodată nu uita,
Totdeauna te primește,
Un tată la casa sa.
Cel mai bun lucru în lume
Este RAIUL cel dorit,
Luptate sa-ajungi acolo,
Unde vei fi fericit.
Doamna buna
Doamna mea e doamna buna si draguta-i felul ei
Ea ma iarta la greseala,ea ma iarta cand greșesc
Ea imi da culoare in viata,
doamna mea eu ,,te iubesc,,
Sfori
Inca le poarta
De parca nu ar fi o povara
Inca le are.
Stranse la mana
De parca ieri si le-a legat la încheietura .
Inca o port,
Fara probleme.
Ca o sfoara stransa .
Simt ca e parte din mine,
Iar ziua in care am legat-o pare a fi acum mi de zile.
Le purtam amandoi,
Suntem legati, noi doi
Cu sfori legate strans ,
La incheieturi.
Fac parte din noi.
Ca o ganteră ne echilibram,
Sforile ni le asezam,
Sa stea cat mai strans la mana,
Sa nu dam drumul,
Sa nu lasam acea legatura.
Sforile,
Le-am legat odata,
Si acum pare ca nu le vom da jos niciodata.
Tinem drept mana,
Ca nu cumva sa cada lin legatura.
Sa nu cumva sa o pierdem.
Traim vieti separate,
Dezlegate, insa stranse si albastre.
Nu am uitat, cel putin eu,
Insa si tu o porti si iti e greu.
Nu uitam ci continuam, sa strangem mai tare.
tata
tata, atitia oameni imposibili am vazut -
aveau in miini arme, de parca pentru asta au fost crescuti.
tata, animalele cele mai de temut,
se pare ca tot de oameni ca noi sint nascuti.
tata, mereu incerci sa ma protejezi pe mine
de cenzura, barbati rai, companii fara minte.
ma bucura faptul, ca nu ma cunosti prea bine -
tata, eu stiu atitea cuvinte.
tata, prin plaminii mei atita fum a trecut,
urechile mele au auzit atitea secrete.
tata, de cite ori am trecut
pe linga dulapurile tale cu asurzitoare schelete.
tata, eu stiu sa ies din asa neplaceri,
in care ceilalti sint pina-n git, mai sus nu se ridica.
tata, eu sint singura atitea nopti, atitea veri.
tu stai in camera de-alaturi, dar, n-auzi nimica.
tata, eu atent imi ascund desenele pe piele,
asa cum ascund toate poeziile de tine.
tata, in realitate gindurile mele
spun, ca tu deloc nu ma cunosti pe mine.
tata, eu nu m-am vindut niciodata,
nu caut profit, n-o sa ma vezi in revista.
tata, eu sunt ceea ce sunt, nu voi deveni alta,
singur ai spus: "miracole nu exista!".
Другие стихотворения автора
Flacără timpurie
Din cenușa m-am născut
Cu un suflet deja cunoscut,
Ce-a trăit neîncetat ca o candela aprinsă
Pe care dac-o atingeai era prea încinsă.
Așa cum flăcările plângeau
Și sufereau toată asprimea,
Se prefăceau că nu tremurau,
Iar apa nu le oferea ușurimea.
Se scurgea ceara de pe ea
Încet, încet se stingea
Și parcă prefăcut in sânge,
Un lichid roș se strânge.
Vibrație
Alții mă judecă pentru culoarea mea,
Iar tot ce pot face este a îndura.
Mărturisesc că știu ce înseamnă
A fi altcineva,
Dar asta nu justifică
Plăcerea ta
Când mă folosești și te plictisești
De ființa mea care nu poate pleca.
Ador viclenia pe care mi-o oferi
Atunci când spui că ma iubesti.
Poate crezi că sunt de vină,
Iar eu iți dau dreptate
N-am curaj să mă duc în altă parte.
Poate îți e greu să înțelegi
Cu câtă luciditate
Chiar cred că m-a iubit mai mult de jumătate.
Artificialitatea de care dai dovadă
Chiar a ajutat
Să descopăr pasiunea
De care am uitat.
Mărturisesc că-mi e rușine
Să dau înapoi
Și să arât lumii
Că poate m-am înșelat,
Abuzul și violența ta
Chiar m-au ajutat.
Gelozie
Adevărul tău este o simplă minciună,
Adevărul meu este că port ranchiună
Pe toți cei care au reușit să înoate,
Pe fluviul vieții
Fară să dea din coate.
Așa că rămân pe pământ
Înecând în propriul sânge,
Fac un jurământ,
Încercând a nu plânge.
Promit in fața ta, dulce răzbunare,
Gelozia să o dau spre ruinare.
De nu reușesc, iar sufletu-mi rămâne pătat,
Aruncă vaza spartă cât mai depărtat.
Flacără timpurie
Din cenușa m-am născut
Cu un suflet deja cunoscut,
Ce-a trăit neîncetat ca o candela aprinsă
Pe care dac-o atingeai era prea încinsă.
Așa cum flăcările plângeau
Și sufereau toată asprimea,
Se prefăceau că nu tremurau,
Iar apa nu le oferea ușurimea.
Se scurgea ceara de pe ea
Încet, încet se stingea
Și parcă prefăcut in sânge,
Un lichid roș se strânge.
Vibrație
Alții mă judecă pentru culoarea mea,
Iar tot ce pot face este a îndura.
Mărturisesc că știu ce înseamnă
A fi altcineva,
Dar asta nu justifică
Plăcerea ta
Când mă folosești și te plictisești
De ființa mea care nu poate pleca.
Ador viclenia pe care mi-o oferi
Atunci când spui că ma iubesti.
Poate crezi că sunt de vină,
Iar eu iți dau dreptate
N-am curaj să mă duc în altă parte.
Poate îți e greu să înțelegi
Cu câtă luciditate
Chiar cred că m-a iubit mai mult de jumătate.
Artificialitatea de care dai dovadă
Chiar a ajutat
Să descopăr pasiunea
De care am uitat.
Mărturisesc că-mi e rușine
Să dau înapoi
Și să arât lumii
Că poate m-am înșelat,
Abuzul și violența ta
Chiar m-au ajutat.
Gelozie
Adevărul tău este o simplă minciună,
Adevărul meu este că port ranchiună
Pe toți cei care au reușit să înoate,
Pe fluviul vieții
Fară să dea din coate.
Așa că rămân pe pământ
Înecând în propriul sânge,
Fac un jurământ,
Încercând a nu plânge.
Promit in fața ta, dulce răzbunare,
Gelozia să o dau spre ruinare.
De nu reușesc, iar sufletu-mi rămâne pătat,
Aruncă vaza spartă cât mai depărtat.