În surdină

Cânt un cântec orb.

Melodia mea nu poți a auzi,

Dar nici eu pe a ta.

Am reusit,

Am evadat.

Au furat tot ce au putut,

Nimic nu a rămas,

Chiar și vocea mi-a scăpat.

Ai grijă pe unde treci,

Cu ce oameni te alegi

Vocea ta s-ar putea 

Să sufere mai mult 

Decât a mea.


Категория: Мысли

Все стихи автора: Ri poezii.online În surdină

Дата публикации: 7 октября 2022

Просмотры: 159

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Ecouri de toamnă

Bătrânul pictor nu-și luase cu el toate culorile,

alesese din cutie doar galbenul, verdele, albastru, maroul și negru,

nici nu-i trebuiau mai multe,

ce să faci cu albul, cu roșul, cu alte nuanțe calde, descălecate din primele,

într-un tablou posomorât al toamnei,

chiar că nu avea ce face cu ele,

numai că acel neobișnuit septembrie îl surprinsese descoperit,

luaseră foc trandafirii și căzuse a doua ninsoare peste salcâmi,

frunza nu se mai uscase în vii, iar oamenii nu-și mai culeseseră strugurii, așteptând bruma,

se scurtaseră zilele, ce-i drept,

dar natura nu-și închisese de tot fereastrele vieții,

cum să reprezinți toate acestea lucruri fără roșu?

Cu albul, care nici nu este culoare, era mai ușor,

se putea substitui cu albul pânzei,

pentru roșu însă nu exista nicio soluție,

iar ca să se întoarcă acasa  după ce bătuse atâta drum

cu șevaletul în spate, nici vorbă,

și-ar fi pierdut tot fiorul inspirației,

nu,

mai bine își cresta brațul stâng până țâșnea sângele

(citise undeva că șamanii își scriau letopisețele în acest fel sumbru!)

și-și crestă brațul stâng,

apoi își înmuie pen***cenzure*** în propriu-i sânge,

adăugând  nuanțele de roșu aprins trandafirilor înfloriți,

strugurilor roșii,

merelor uitate pe ramuri

gaițelor și pițigoilor cu accente de roz

milioanelor de floricele de câmp,

Soarelui,

spre seară tabloul începuse să semene a toamnă

doar că bătrânul pictor pălise la față și i se înmuiaseă picioarele,

ultima imagine care-i rămăsese întipărită pe retină

era cea a unui fluture în care se adunaseră toate culorile din lume

așezându-se grațios pe o frezie....

Еще ...

Joc/7

desfrunzite dimineați,

soarele ascuns în spatele

vorbelor goale,

gâfâie ca o pasăre rănită ...

%

cheia zeilor-

cu șapte raze,

deschide poarta din inima

neîntinată de ură.

 

 

 

 

Еще ...

Contemplare

Am cugetat prelung,
Prelung am cugetat,
În mreje de mormânt
Am cugetat prelung.
 
Cum tot dispare-n vânt,
Am cugetat prelung;
Prelung am cugetat
În mreje de mormânt.
 
Succint am relatat
Cum tot dispare-n vânt,
Am cugetat prelung,
Prelung am cugetat.
 
Cum de cuiele plâng,
Succint am relatat;
Cum tot dispare-n vânt,
Am cugetat prelung.
 
Nu mai știu nici cum sunt,
Cum de cuiele plâng,
Succint am relatat
Cum tot dispare-n vânt.
 
Prelung am cugetat,
Nu mai știu nici cum sunt;
Cum de cuiele plâng,
Succint am relatat.
 
Am cugetat prelung,
Prelung am cugetat,
Nu mai știu nici cum sunt,
Cum de cuiele plâng.
 
În mreje de mormânt
Am cugetat prelung,
Prelung am cugetat,
Nu mai știu nici cum sunt.
 
Am cugetat prelung,
În mreje de mormânt
Am cugetat prelung,
Prelung am cugetat...

 

Еще ...

Vedenii

pare aiurea să simți că nu ești singur

 

pe lume

 

între tine și lucrurile abstracte din jur cineva a tras o line dreaptă

peste care nu poți să treci

degeaba râzi când îți bei cafeaua de dimineață

distanța rămâne aceeași

ca orizontul

îți poți trimite doar visul înaine

piciorul însă se afundă inexorabil în timp

la jumătatea drumului

e un loc în care nu crește nici iarba

nu zboară nici păsările

nu urlă nici lupii

toți au câte-o linie dreaptă de demarcație între ei

care face orice întâlnire imposibilă

pe deasupra mai este și a naibii de frig

de departe vezi cum crapă pietrele

cu Soarele refugiat în punctul cel mai înalt

al zilei

și nu ți-ai dori să fii acolo niciând…

Еще ...

Cu Toții

Despre viața mult sa scris

Dar nu stim cum sa trăim

Moartea, fiind caderea din abis

O idolatrizăm ilegitim

 

Cu toții visăm

Dar tot nu stim ce ne dorim

Cu totii sperăm

In timp ce murim

 

Cu toții stim

Dar tot nu si cum sa te exprimi

Cu toții iubim

Dar din singurătate murim

 

Cu toții ascultăm

Dar nimeni nu intelege

Cu toții aven probleme

Dar nu stim sa le rezolvăm

 

Despre fericire mult sa scris

Dar nici nu stim cum arată

Si multe s-au rescris

Fericirea, nu poate fi cumpărată 

Еще ...

De aș muri

De aș muri, aș fi o floare,
De pe câmp aș fi cules,
De aș muri, aș fi o floare,
Un mac delicat, neînțeles.
 
De aș muri la această oră,
Tot s-ar șterge din ce-am comis,
De aș muri de acum într-o oră,
Numele-mi, purtat spre Raiuri de vis.
 
De aș muri, aș vorbi tuturor odată,
Și tot cuvântul mi-ar fi cu înțeles,
De aș muri, aș vorbi multora deodată,
Și vorba întreagă mi-ar fi vers.
 
De aș muri cu spada-n mână,
La cap mi-ar sta prieteni, hoți și păgubiți,
Și de-aș muri și cu crucea-n mână,
Urcat aș fi și printre eremiți.
 
De aș muri, aș fi o floare,
Necunoscut, însă multe aș să deviu,
Din incult, o anonimă aplaudare,
O floare pusă pe sicriu.
Еще ...