Iata omule povata,
Timpul cautand balanta,
Innainte sa ajungi, un drum s-a gatit arand;
Caci patut de-ai fii avut, oricum nu ai fii stiut.
Iata cu lin leganat, cineva te-a alintat,
In cantari de adormire, cu dragoste si iubire.
Era vreme cand omatul se inclestea-ntra-alte parti,
Iar tu ocrotit in brate nu stiai ce-i al omat.
Printre scanduri, scandurele, scartaitul de nuiele,
Si un aer de lemn tare, casa tie spre alintare.
Uriasul drag si iute, iti canta, muncea, spala,
Scutecul de ti-l schimba.
Iata timpul a trecut si te-ai regasit adult.
Ai primit un strop de punte,
Un curaj venit din munte.
Un munte tacut si tare,
te-a crescut, ti-a dat mancare.
Ce pret, intra intre noi?,
Gasindu-ne cu totul goi
Goi de alinarea fetei uitand mereu de binete.
Mama, cea cu totul Mare,
Te-a leganat pe picioare,
Dormind târziu in noapte
Ca sa-ti daruiasca lapte.
Piept avand de nestemate,
Pentru ca sa ai de toate.
Ce vremuri or mai fii fost ?
Poate gandesti fara rost?,
Si raspunzi neantrebat? :
Mama de ce m-ai chemat?
Eu sunt bine si mi-e cald.
Am făcut totul cu drag,
Imi este gandul la tine,
Sper ca si tu sa fii bine...
Iar raspunsul, spune totul,
Incalzeste iarasi locul :
Iata dragule ti-oi spune, ma simt singura pe lume,
Ai plecat departe, leganandu-ti al tau nume.
Te trezesti de dimineata si gandesti spre a ta viata,
Ai uitat de tot de mine, te-ai vandut de tot la lume.
Cand copii ti-au venit, ai muncit si te-ai trudit,
Nu te mai gandi la mine, caci eu aiceaa sunt bine,
Leganand te-am leganat,
Pe genunchi te-am alintat,
Sa fii tare dragul meu,
Sa te ajute Dumnezeu
