Autorul dyma579
Total
59 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Iarna de-alta dat’
Iarna sosește iară-sat,
Aduce ger și fulgi de nea;
Dar oare câți s-or bucura,
Cu-adevărat de vremea grea?
Sunt și copii,ce plâng când văd
Prin geamul spart,ori petecit
Că-i frig și ger,că iarăși ninge
Iar ei mai au doar un chibrit .
Un singur foc,cel sufletesc
Mai poate să-i mai încălzească ,
Când zăpada-i de un metru
Și jumate-i deja-n casă.
Sunt și copii ce stau în câmp ,
Intr-o baraca de carton,
Și uneori primesc pomană,
De la omul ce încă-i om.
Și de Crăciun nu vor prea multe,
Și nici n-ar știi ei cum arată
Trenulețe ,turta dulce,
Ei vor doar ghete de zăpadă.
Au mâinile țurțuri ,la fel și picioarele
Căci ai lor n-au bani de încălțări
Își prind pungi pe la picioare
Și nici nu simt că ar fi sărbători .
Nu știu de brad,de Moș ,cadouri
Petreceri,întruniri ori vise
Știu o colinda de la bunica
Și speră la ceva merinde.
Frigul se lasă ,totu-i rece,
Mai puțin sufletul lor,
Privesc în zare,ori spre cer
Și cer o mână de-ajutor .
Oricât am vrea noi să gândim
Că toți sunt buni de sărbători ,
Unii sunt răi,alții nu știu ce sunt
Și acest gând ne dă fiori.
Să știi că tu,ești fericit
Cu-ai tăi la masa de Crăciun
Iar un orfan plânge pe străzi
Căci viața nu-i dă nimic bun.
E-un adevăr cam trist,dar totuși
Este real și trebuie-nțeles
Că lumea nu e cât vedem cu ochii,
Iar unii în fața sorții nu au de ales.
Creație proprie
Suspin rece și avid
Suspin rece și avid în suflet port un dor rigid
Și-o inimă tremurândă cu tăcerea mi-o ucid
Câte cuvinte nespuse ard în privirea ochilor mei însetați
Îmi este dor chiar și de cea mai infimă părticică de nefericire, căci în momentele când sufletele noastre se împleteau, timpul însuși era doar o mărturie a tristeții noastre efemere
Mi-e dor de firmamentul înstelat și de întregul cosmos din adâncul ochilor tăi, care alcătuia un univers vast și sublim, în care fiecare stea strălucea ca o amintire eternă a iubirii noastre imense
Albaștri ca furtuna înăbușită ce danseaza în sufletul meu plin de tunete, asa zbier-n gol ele cum și lacrimile pusti se năpustesc asupra alor mei obraji
Plâng pentru tot ce am trăit cu atât dor caci dragostea înflăcărată îmi curge prin vene
Mi-aș dori să pot readuce timpul în zorii săi, să împletesc cu tine razele aurii ale soarelui în fraze de amor, dar timpul, ca un călător efemer, refuză să-și întoarcă pașii. Trecutul, încărcat de povara sa, este o amintire prea adâncă și prea dureroasă pentru a fi uitată, iar umbra sa persistă în adâncurile inimii mele ca o melodie străveche, ce mângâie cu durerea sa
Iar eu doar poposesc aici amuțind între sfera dintre trecut și prezent, pierzându-mă cu firea de parcă îmi vine să-mi smulg sufletul din piept
Căci dorul de tine îmi umple gândurile, dar nu și inima
Într-un alt univers
Poate într-un alt univers,
Unde soarele și luna ar căuta confort
Unul în celălalt,
Din când în când,
Era un noi.
În acest univers,
Nu ar trebui să-mi doresc
La o stea căzătoare
Ca tu să fi lângă mine.
Singurele galaxii,
În care m-aș pierde,
Ar fi,
În ochii tăi de amurg.
Noi nu suntem nimic,
Suntem îndrăgostiți încrucișați de stele,
Plutind în pace,
Prin calea lactee nesfârșită.
Visul unei amintiri
Mi-e visul cu tine rămas o tristă amintire
Zile și nopți trec ca un sumbru coșmar
Vis spulberat intr-o seară rece și amară
De toamnă, în luna lui brumar..
Te-am întâlnit atât de-ntâmplător
Şi mi-ai rămas un simplu trecător
Azi suntem din nou doi străini
Legați de-un pumn de amintiri..
De-aș putea sa te rog ceva..
Da-mi înapoi și sufletul şi inima
Da-mi speranța ce o aveam cândva
Ca vei pleca frumos din viața me..
Lasă-mi în dar acel unic vis alb,
Ce mi-a umplut paharul o vară
Și visul dulce, roșu, ce ne-a legat,
Destinele-ntr-o zi de primăvară.
ANUL NOU
Anul nou se primeneste
Cu noile vesminte,
Pe care le porta cu mandrie
Pentru a noastra Romanie.
Tara pe care inaintasii
Ne-au lasat-o noua urmasii.
S-o muncim ,s-o gospodarim
Cu totii sa o iubim.
Pe aceste dragi meleaguri,
Cu viile suind pe dealuri
Cu lanuri si livezi,
Si cu ape limpezi.
Sa o lasam mai departe
Anului urmator cu dreptate..
Sa fie mostenire
Si cu mare pretuire.
Ficelor si fiilor,
Nepotilor si stranepotilor,
S-o infloreasca mai departe
Cu mare dreptate.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
✨ Șade cucul supărat
nikolas Stoican
26 iulie
67 67 67 67 foarte frumoși🦃
Vulturul și iepurașul b
nikolas Stoican
26 iulie
67 fosta frumos
Viața este ca o floare,
nikolas Stoican
26 iulie
Mirobolant
Mergi înainte
nikolas Stoican
26 iulie
Foarte frumos
Paharul de liniste
Anișoara Iordache
25 iulie
un scurt scenariu pentru un moment de respiro... Versurile s-ar mula perfect pe acordurile nostalgice fado. Mi-a plăcut totul.
VA FI ȘI UN RĂSPUNS?
Anișoara Iordache
25 iulie
...fluiditate și muzicalitate suavă. O lume într-o mișcare perpetuă, printre întrebări și răspunsuri, speranțe și vise. Mi-a plăcut foarte mult poemul...
Când te iubesc
Victoria
24 iulie
O bijuterie de poezie! Mi-a mângâiat sufletul și mi-a amintit de valorile curate ale tinereții. Mi-a trezit în suflet fiorul acelei iubiri curate și n...
Ultima durere
Alex Black
24 iulie
Sângerare poetică în stare pură. Ritmul alert dintre pasiune și autodistrugere este hipnotizant.
Cheia de argint
Vlad VIDA
20 iulie
Metafore superbe și un ritm impecabil! M-ai purtat dincolo de umbre și mit cu fiecare vers.
"Noi"
Vlad VIDA
20 iulie
O poezie extrem de vulnerabilă! Metafora cu montagne russe și contrastul dintre Eu și Tu redau perfect durerea despărțirii, iar finalul cu vinul si îm...
Cheia de argint
Florin Petricean
20 iulie
Îți mulțumesc!
Ma iartă!... căci, te iert...
Florin Petricean
20 iulie
O sensibilitate aparte. Metafora „infarctului sufletului” este extrem de puternică. Un poem profund, scris direct din inimă.
Cheia de argint
Bogdana Ivanov
20 iulie
Frumos scris!👏
Pahar turnat în vânt
Bogdana Ivanov
20 iulie
Versuri absolut superbe!
Îți amintești?
Oana Dragomir
19 iulie
Emoție pură în cuvinte simple. O poezie superbă despre dor și amintiri care nu mor niciodată!