Autorul dyma579

poezii.online dyma579
Inregistrat pe: 12 martie 2013 59 creaţii 38 1 7

Total

59 creaţii
2 1,410 29 iulie 2023
2 1,615 23 octombrie 2022
3 2 2,447 12 martie 2021
1 2 2,323 16 decembrie 2020
2,406 17 noiembrie 2019
3 2,625 2 mai 2019
2 2,756 19 octombrie 2018
1 2,694 10 august 2018
2 3,424 15 septembrie 2017
1 3,468 24 ianuarie 2017
3,490 12 septembrie 2016
2 3,689 22 mai 2016
1 3,187 1 aprilie 2016
3,651 16 noiembrie 2015
1 3,472 7 martie 2015
1 3,515 17 ianuarie 2015
3,625 20 noiembrie 2014
2 3,477 28 septembrie 2014
2 3,461 6 septembrie 2014
2 3,979 23 aprilie 2014
2 4,403 23 aprilie 2014
1 3,697 18 aprilie 2014
2 4,235 8 martie 2014
1 5,002 2 martie 2014
1 5,355 2 martie 2014
5,128 2 martie 2014
3,719 2 martie 2014
3,529 2 martie 2014
3,612 2 martie 2014
3,937 2 martie 2014
3 3,921 2 martie 2014
3,658 21 februarie 2014
3,561 15 februarie 2014
3,583 25 ianuarie 2014
6,005 11 ianuarie 2014
3,832 5 ianuarie 2014
3,628 21 decembrie 2013
3,704 21 decembrie 2013
4,010 21 decembrie 2013
4,190 21 decembrie 2013
3,610 6 decembrie 2013
5,162 6 decembrie 2013
3,796 6 decembrie 2013
3,633 6 decembrie 2013
4,313 1 iunie 2013
5,534 1 iunie 2013
3,638 1 iunie 2013
1 3,805 1 iunie 2013
3,869 1 iunie 2013
1 4,174 8 aprilie 2013
4,236 23 martie 2013
1 5,285 23 martie 2013
4,195 21 martie 2013
4,894 17 martie 2013
4,812 17 martie 2013
4,816 17 martie 2013
1 3,334 16 martie 2013
4,434 15 martie 2013
4,687 13 martie 2013

Creaţii aleatorii :)

Vino!

Cad stele căzătoare,
Cad lacrimi pe asfalt
Eu tot nu te-am uitat

 

Cad gânduri mii în noapte
Vin șoaptele deșarte,
Vin scuturi peste noi
Nu ma lasa în ploi.

 

Am stat destul în vreme rea
Vino, cuprinde-mi inima!
Si ai sa vezi ușor, ușor
Ce înseamnă dragostea

 

Nu ne lasa sa ne topim
În tăceri fără surâs,
În iarna rece fără foc,
Căci te-am privit cu inima

 

Vino, încălzește-mi sufletul!
Cu vocea ta duioasa,
In tandre mângâieri
Un infinit se scurge
Prinde-l, nu-l lăsa
Asa vei învața ce este dragostea.

Mai mult...

Când timpul începe să ne ia

La început, timpul stă.

Apoi fuge.

Apoi începe să ne ia.

Întâi ne ia jucăriile,

Apoi oamenii,

Apoi nopțile în care puteam să dormim fără să ne gândim la ziua de mâine.

 

Si umeori moartea nu vine să te ia pe tine,

vine înaintea ta

și ia tot ce te făcea să vrei să rămâi.

 

Un număr din telefon

care nu mai sună.

 

O fotografie

pe care n-o mai poți privi.

 

Un scaun rămas liber

la o masă unde încă, din reflex,

pui patru farfurii.

 

Și atunci înțelegi:

nu mor oamenii o singură dată.

Mai mult...

Pentru a nu înnebuni

Când va veni târzia toamnă,

Iar după, friguroasa iarnă, 

Și când verdeața va s-adoarmă,

Iar gerul o să se aștearnă,

 

Când va rămâne numai vântul 

Care să-mi cânte vorbe blânde 

La vară mă va duce gândul 

Prin lacrimile tremurânde.

 

Atunci mi-voi aminti de soare,

Cum am șoptit în râu dorințe,

Și de cununile-npletite,

Care-mi lăsau în păr semințe.,

 

Cum dănțuisem în pădure...

Sper c-oi avea atunci putere,

Sper ca-n acele zile sure

Să am un strop de mângâiere.

 

 

Mai mult...

El, muntele care se crede vânt

El crede că-i vânt și că zboară departe,

că nimeni nu-i poate citi mersul lin,

că poate să uite, că poate să scape,

că timpul îl spală ca ploaia-ntr-un chin.

 

Dar vântul adoarme pe crestele-nalte,

iar munții rămân neclintiți, nevăzuți.

El fuge de dor, dar în inimi sculptate,

rămâne un nume, în stânci abătut.

 

Nimic nu e vânt, ce-a fost piatră odată.

Oricât s-ar preface că pleacă, că uită,

povara trecutului arde, l-arată—

și-n sufletul lui doar furtuni se ascultă.

 

 

Mai mult...

Sărutul nostru

 

Sărutul nostru e universal

Și delicat și cald,

Nemuritor cu viață de la zei

Nu știe a muri deloc,

E purul adevăr...

Este din foc și din lumină,

Sărutul nostru are forma sa

Rotund precum o lună!

Sărutul vostru nu-l cunosc

Cu sigurantă este altceva

Sincer vă spun,nu-i treaba mea

Eu am iubirea prea frumoasă

De ce să-mi pese de ceva

Ce nu îmi aparține?

Sarutul meu are ceva

Ce nu-i din lumea asta,

Mi-a spus-o cineva

Dar oare cine...

Acum vorbesc de tine!

(24 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

Mai mult...

Tipare

Plăcut de toți când înțeles de nimeni,

Vând venin pe bunătatea vorbelor vândute,

Semeni și gemeni de-am fi, ne vindem ca demonii

Prin pacte ce urăsc să le recunosc valorile pierdute.

 

Privește-mi inima cu ură, că de iubire-s sătul,

Crezând într-o minciună adusă de minutul

Visător, ce pururi țese speranța trasă pe ață –

Muritor credul, râvnind la tot ce se minte în viață.

 

Familia de porțelan... o sparg constant,

Încredere de fier, arzând ca un mutant

Într-o lume încrezută și fără un crez.

Prost eu că încerc să creez.

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live