Fila
De ce mă faci să plîng, să-mi amintesc mereu
De ce mă murdărești, tu ție-ți faci mai rău
Tu nu esti vesnic, te nasti si pieri
Pe cind eu secole ramin, si-n amintiri...
Si-n aminitiri pastrez eu , clipele frumoase
Si-n amintiri pastrez, acele zile false
Pe cit ma faci sa rid, imi scrii tu admiratii
Pe-atit ma faci sa pling, scriindu-mi aberatii
Imi place sa pastrez poeme, dedicatii
Caci eu sunt viitorul, puntea intre generatii
De na-si fi eu la sigur tu nai fi
Pentru ca fila alba nu poate povesti
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: dyma579
Data postării: 17 martie 2013
Vizualizări: 4009
Poezii din aceiaşi categorie
Frunză trecătoare!
Aseară pe frunze am călcat
Simțind adânc tristețea lor,
Că nu mai sunt de vreun folos
Și toate pe pământ uscate mor.
Din primăvară până-n toamnă
Pe crengi au fluturat în vânt,
Și adăpost le-a oferit la păsări
Primind răsplată frumosul cânt.
La umbra lor au odihnit țăranii
Când soarele le ardea fruntea,
Și deseori l-a protejat pe câlător
De ploaie, tunet și vreme rea.
Privesc pe jos patul de frunze
Și mă întind puțin să odihnesc,
Profit că soarele încă-ncălzește
Deschid o carte și-un rând citesc.
Prea mult nu pot să zăbovesc
Că noaptea vine cu răceala ei,
Culeg o frunză și trist îi spun
Cu toți murim...ne facem hlei!
Cuvinte de toamnă
Cuvinte în care te scalzi,
în lacrima ploilor reci de toamnă.
Cuvintele tale sunt de aur,
cand aurul devine fără preț.
Prețul scump al toamnei,
l-ai pus pe coroana de fier.
Coroana de aur ai îngropat-o,
într-un loc ascuns,
să nu fie furată de toamnă.
Cuvintele toamnei,
lovite de euforia,
de a, asculta cu urechea lipită,
sunetul naturiii în transformarea morții iernii,
Cand va cădea ultima frunză palidă,
de pe copacul blajin și intact,
nu vei mai vedea nici-un semn de viață,
totul moare împrejur, deodată cu toamna,
ce își scrie ultimele cuvinte,
pe un bilet de adio,
gata de plecare,
va lăsa în urmă numai suferință
și iarna își va ancora venirea,
pe malul dureros al naturii.
Iarna de Stela Enache în germană
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Winter
--- 1 ---
Aus der Luft siebt der schreckliche Winter die Schneewolken,
Lange reisende Trojaner versammelten sich auf einem Haufen am Himmel;
Flocken fliegen, schweben in der Luft wie ein Schwarm weißer Schmetterlinge,
Verbreitet Gänsehaut auf den blassen Schultern des Landes.
Es schneit tagsüber, es schneit nachts, es schneit wieder am Morgen!
Mit einer Silberkette kleidet sich der stolze Landmann;
Die runde, blasse Sonne wird zwischen den Wolken vorhergesagt
Wie ein Traum der Jugend im Laufe der Jahre.
--- R ---
Es ist alles weiß auf den Feldern, auf den Hügeln, in der Ferne,
Wie weiße Geister verlieren sich die aufgereihten Pappeln in der Butter,
Und auf der einsamen Strecke, ohne Gleise, ohne Straße,
Unter den weißen Rauchwolken sieht man die verlorenen Dörfer.
--- 2 ---
Doch der Schnee hört auf, die Wolken fliehen, die ersehnte Sonne
Es leuchtet und vertreibt das Schneemeer.
Hier ist ein leichter Schlitten, der über die Täler fährt…
Das Klirren von Rasseln hallte durch die fröhliche Luft.
--- R ---
Es ist alles weiß auf den Feldern, auf den Hügeln, in der Ferne,
Wie weiße Geister verlieren sich die aufgereihten Pappeln in der Butter,
Und auf der einsamen Strecke, ohne Gleise, ohne Straße,
Unter den weißen Rauchwolken sieht man die verlorenen Dörfer.
De-ar cânta...
De-ar cânta toți trandafirii,
Într-o nouă lege a firii,
Ar fi chicoteli de îngeri,
În momentul marii frângeri.
De-ar cânta și-un crin regal,
La al primăverii bal,
De pe bolta înstelată,
S-ar scurge lumina toată.
De-ar cânta și-o azalee,
Cântec dulce de femeie,
S-ar opri pasărea-n zbor,
Și-ar cânta cu ea în cor.
Codrul verde de-ar cânta,
Doinele din țara mea,
Azi s-ar coborî din rai,
Chiar arhanghelul Mihai.
De-ar cânta o viorea,
Preschimbată-n maica mea,
Aş uda-o cu iertare,
Să fie nemuritoare.
Dacă ar cânta natura,
S-ar schimba toată făptura,
Și în inimi am purta,
Toată clorofila sa.
Toamna
Cu relief șerpuit între cărări ce duc la cetate
Și misterioasa natură ce lasă umbre de ceață
Toamna își culege frunzele, ei căzute
Le pune într-un album cu amintiri
Copacii dezbrăcați de verde
Își pierd ultimele frunze palide
Le îngroapă,
într-un cimitir al frunzelor.
NATURA SE RĂZBUNĂ ?
Ce se întâmplă cu nartua?
Că a deslănțuit urgia
Apele au evadat din vaduri
Valuri uriașe cutreeră uscatul
Cutremurile ne deschid morminte
Poate am uitat de cele sfinte?
Omenirea e înspăimântată
Duhuri rele ne dau roată !
Cine poartă toată vina ?
Vinovată-i doar natura ?
Sau oamenii au complotat
Și au găsit un vinovat?
Frunză trecătoare!
Aseară pe frunze am călcat
Simțind adânc tristețea lor,
Că nu mai sunt de vreun folos
Și toate pe pământ uscate mor.
Din primăvară până-n toamnă
Pe crengi au fluturat în vânt,
Și adăpost le-a oferit la păsări
Primind răsplată frumosul cânt.
La umbra lor au odihnit țăranii
Când soarele le ardea fruntea,
Și deseori l-a protejat pe câlător
De ploaie, tunet și vreme rea.
Privesc pe jos patul de frunze
Și mă întind puțin să odihnesc,
Profit că soarele încă-ncălzește
Deschid o carte și-un rând citesc.
Prea mult nu pot să zăbovesc
Că noaptea vine cu răceala ei,
Culeg o frunză și trist îi spun
Cu toți murim...ne facem hlei!
Cuvinte de toamnă
Cuvinte în care te scalzi,
în lacrima ploilor reci de toamnă.
Cuvintele tale sunt de aur,
cand aurul devine fără preț.
Prețul scump al toamnei,
l-ai pus pe coroana de fier.
Coroana de aur ai îngropat-o,
într-un loc ascuns,
să nu fie furată de toamnă.
Cuvintele toamnei,
lovite de euforia,
de a, asculta cu urechea lipită,
sunetul naturiii în transformarea morții iernii,
Cand va cădea ultima frunză palidă,
de pe copacul blajin și intact,
nu vei mai vedea nici-un semn de viață,
totul moare împrejur, deodată cu toamna,
ce își scrie ultimele cuvinte,
pe un bilet de adio,
gata de plecare,
va lăsa în urmă numai suferință
și iarna își va ancora venirea,
pe malul dureros al naturii.
Iarna de Stela Enache în germană
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Winter
--- 1 ---
Aus der Luft siebt der schreckliche Winter die Schneewolken,
Lange reisende Trojaner versammelten sich auf einem Haufen am Himmel;
Flocken fliegen, schweben in der Luft wie ein Schwarm weißer Schmetterlinge,
Verbreitet Gänsehaut auf den blassen Schultern des Landes.
Es schneit tagsüber, es schneit nachts, es schneit wieder am Morgen!
Mit einer Silberkette kleidet sich der stolze Landmann;
Die runde, blasse Sonne wird zwischen den Wolken vorhergesagt
Wie ein Traum der Jugend im Laufe der Jahre.
--- R ---
Es ist alles weiß auf den Feldern, auf den Hügeln, in der Ferne,
Wie weiße Geister verlieren sich die aufgereihten Pappeln in der Butter,
Und auf der einsamen Strecke, ohne Gleise, ohne Straße,
Unter den weißen Rauchwolken sieht man die verlorenen Dörfer.
--- 2 ---
Doch der Schnee hört auf, die Wolken fliehen, die ersehnte Sonne
Es leuchtet und vertreibt das Schneemeer.
Hier ist ein leichter Schlitten, der über die Täler fährt…
Das Klirren von Rasseln hallte durch die fröhliche Luft.
--- R ---
Es ist alles weiß auf den Feldern, auf den Hügeln, in der Ferne,
Wie weiße Geister verlieren sich die aufgereihten Pappeln in der Butter,
Und auf der einsamen Strecke, ohne Gleise, ohne Straße,
Unter den weißen Rauchwolken sieht man die verlorenen Dörfer.
De-ar cânta...
De-ar cânta toți trandafirii,
Într-o nouă lege a firii,
Ar fi chicoteli de îngeri,
În momentul marii frângeri.
De-ar cânta și-un crin regal,
La al primăverii bal,
De pe bolta înstelată,
S-ar scurge lumina toată.
De-ar cânta și-o azalee,
Cântec dulce de femeie,
S-ar opri pasărea-n zbor,
Și-ar cânta cu ea în cor.
Codrul verde de-ar cânta,
Doinele din țara mea,
Azi s-ar coborî din rai,
Chiar arhanghelul Mihai.
De-ar cânta o viorea,
Preschimbată-n maica mea,
Aş uda-o cu iertare,
Să fie nemuritoare.
Dacă ar cânta natura,
S-ar schimba toată făptura,
Și în inimi am purta,
Toată clorofila sa.
Toamna
Cu relief șerpuit între cărări ce duc la cetate
Și misterioasa natură ce lasă umbre de ceață
Toamna își culege frunzele, ei căzute
Le pune într-un album cu amintiri
Copacii dezbrăcați de verde
Își pierd ultimele frunze palide
Le îngroapă,
într-un cimitir al frunzelor.
NATURA SE RĂZBUNĂ ?
Ce se întâmplă cu nartua?
Că a deslănțuit urgia
Apele au evadat din vaduri
Valuri uriașe cutreeră uscatul
Cutremurile ne deschid morminte
Poate am uitat de cele sfinte?
Omenirea e înspăimântată
Duhuri rele ne dau roată !
Cine poartă toată vina ?
Vinovată-i doar natura ?
Sau oamenii au complotat
Și au găsit un vinovat?
Alte poezii ale autorului
Ofer
Ce rost m-ai au acele cautari
In univers , doar n-am gasit
Regret ca toamnele is reci
Regret ca soarta nu ne e amic
Sperante-n gol,dar marginite
Ca sabia plecata in jos
Nu este floare ca si tine
Cred ca la viata m-ai intors
Stiind ca tu, tu-mi aparitii
Ofer eu luna, soare luminat
Un cer cum a mai fost atunci
Ramas in nopti ce sau uitat
De ce ai tradat a soarelui caldura
Stia-i ca astfel ma vei condamna
Doar tu , ce rost regrete ,au acuma
Nu-s eu de vina, si nu te voi ierta
Ofer o zi , m-ambratisezi
Ma sting usor, iar tu ma pierzi
Pasind pe mal,imi luminezi
Ramin pe loc , dar evadezi.
Trecind ades, ma i-au fiori
Clipele stinse, acel dor
Zimbind sfios ca n-am fost ieri
Nespusa dragoste si mor!!
Esti uitat
Cazi usor, alina-mi dorul
Eu privesc, cum trece norul
Tu esti soarele, izvorul
Nu zimbesc, sunt trecatorul.
E pustiu si cald e somnul
Fara griji, se naste pomul
Clipa-i una, care-i rolul
Te apleci usor, ca omul!
Azi, nu treci, cum mai treceai
Linistea incet se lasa
Nu pasesti, cum o faceai
Treci usor, nu iti mai pasa.
Simplu, roz, nestiutor
Greu, galbui, si-ndurerat
Esti cu aripi, plin de dor
Esti poem, dar esti uitat.
Singura
Din mii de flori din univers
Stele intuneruc si pustiu,
Doar una singur am ales,
Nu mi-au fost piedic sa te stiu.
Poate ma placi sau poate nu,
Iti spun acum: ca te iubesc.
Te stiu si eu,ma stii si tu,
Si sigur, sper ca nu gresesc.
Gindesc...
As crede ca in noapte
Tu esti din ce in ce aici
Ma simt tot ma aproape
Dar picur mii de fulgi
Rasar tot mai alene
Incet incet ma sting
Ma simt tot mai aproape
Dar e-n acelasi timp
Te-ndepartezi ca lumina
S-apoi incet revii
Ba esti tu dulce calda
Iar rece si pustii ,.
Biologia - Biotopul
Noi suntem din europa
Insa ea e foarte mare
Iari Moldova-i punct pe harta
Dar si satul, cite biotopuri are!?
Sa ne mai gindim un pic
Botopul este mic?
Cum sa, nu, e foarte mare
O multime de factori are
Geologici, geoagrafici
Fizici, chimici , si organici
Vulpea- cu biocenoza ei
Pestele in riul sau
Pestera-i cu lilieci
Vulturul in zbor mereu
Eu produc dar si consum
Tertiac consumator sunt
Si mai sunt consumatori
Secundari , primari, producatori
Frika-mi e doar de-un nimic
De un descompuator mic
Biomasa- e frumoasa
Productivitatea-i deasa
Cind pe umeri sede capul
Si pastreaza biotopul.
Vreau
Un zimbet de-al tau
Si-o privire tacuta
Un nor trecator
De ling-o vale muta
Te-astept eu sa vii
Sa fim impreuna
Si ne vom iubi
Sub stele si luna
Dintre stelele din cer
Tu imi esti mireasa
Nu-s flori ce nu vor
Ca tu sa-mi fii aleasa
Ofer
Ce rost m-ai au acele cautari
In univers , doar n-am gasit
Regret ca toamnele is reci
Regret ca soarta nu ne e amic
Sperante-n gol,dar marginite
Ca sabia plecata in jos
Nu este floare ca si tine
Cred ca la viata m-ai intors
Stiind ca tu, tu-mi aparitii
Ofer eu luna, soare luminat
Un cer cum a mai fost atunci
Ramas in nopti ce sau uitat
De ce ai tradat a soarelui caldura
Stia-i ca astfel ma vei condamna
Doar tu , ce rost regrete ,au acuma
Nu-s eu de vina, si nu te voi ierta
Ofer o zi , m-ambratisezi
Ma sting usor, iar tu ma pierzi
Pasind pe mal,imi luminezi
Ramin pe loc , dar evadezi.
Trecind ades, ma i-au fiori
Clipele stinse, acel dor
Zimbind sfios ca n-am fost ieri
Nespusa dragoste si mor!!
Esti uitat
Cazi usor, alina-mi dorul
Eu privesc, cum trece norul
Tu esti soarele, izvorul
Nu zimbesc, sunt trecatorul.
E pustiu si cald e somnul
Fara griji, se naste pomul
Clipa-i una, care-i rolul
Te apleci usor, ca omul!
Azi, nu treci, cum mai treceai
Linistea incet se lasa
Nu pasesti, cum o faceai
Treci usor, nu iti mai pasa.
Simplu, roz, nestiutor
Greu, galbui, si-ndurerat
Esti cu aripi, plin de dor
Esti poem, dar esti uitat.
Singura
Din mii de flori din univers
Stele intuneruc si pustiu,
Doar una singur am ales,
Nu mi-au fost piedic sa te stiu.
Poate ma placi sau poate nu,
Iti spun acum: ca te iubesc.
Te stiu si eu,ma stii si tu,
Si sigur, sper ca nu gresesc.
Gindesc...
As crede ca in noapte
Tu esti din ce in ce aici
Ma simt tot ma aproape
Dar picur mii de fulgi
Rasar tot mai alene
Incet incet ma sting
Ma simt tot mai aproape
Dar e-n acelasi timp
Te-ndepartezi ca lumina
S-apoi incet revii
Ba esti tu dulce calda
Iar rece si pustii ,.
Biologia - Biotopul
Noi suntem din europa
Insa ea e foarte mare
Iari Moldova-i punct pe harta
Dar si satul, cite biotopuri are!?
Sa ne mai gindim un pic
Botopul este mic?
Cum sa, nu, e foarte mare
O multime de factori are
Geologici, geoagrafici
Fizici, chimici , si organici
Vulpea- cu biocenoza ei
Pestele in riul sau
Pestera-i cu lilieci
Vulturul in zbor mereu
Eu produc dar si consum
Tertiac consumator sunt
Si mai sunt consumatori
Secundari , primari, producatori
Frika-mi e doar de-un nimic
De un descompuator mic
Biomasa- e frumoasa
Productivitatea-i deasa
Cind pe umeri sede capul
Si pastreaza biotopul.
Vreau
Un zimbet de-al tau
Si-o privire tacuta
Un nor trecator
De ling-o vale muta
Te-astept eu sa vii
Sa fim impreuna
Si ne vom iubi
Sub stele si luna
Dintre stelele din cer
Tu imi esti mireasa
Nu-s flori ce nu vor
Ca tu sa-mi fii aleasa