Regrete
Alerg dupa dorinta, si zbor ingindurat,
plecat sa fiu ca raza, desi neasteptat.
Sa las ades in suflet, speranta so ador,
sa fie ea umpluta, de noi, dar nu de dor.
Sa fie doar un vis, dar n-o sa las uitarii,
spre marea mea rusine, acele amintirii.
Ce rost mai are ziua, de ieri si care-i clipa,
cind umbra-i colorata, plecata este diva.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: dyma579
Data postării: 20 noiembrie 2014
Vizualizări: 2839
Poezii din aceiaşi categorie
Las
Las clipele mele în freamăt arzând
din viața lipsită de veșnicul când,
las timpul să-mi fie o ploaie de scrum
când verbul mă-nvinge aici și acum.
Las gânduri înscrise în părul cărunt,
purtate vremelnic de faptul că sunt,
las pielea să-mi fie tomnatic veșmânt
când iarna din mine e veșnicul cânt.
Las urme de viață să plângă amar,
din tot ce mă stinge să nască un dar,
las neguri pe ape întinse spre zări
când sângele sparge în mine cărări.
Las visul de mâine s-aștepte tăcut
în picul de viață ce azi m-a născut,
las trupul să piară, în mine mă-nec
de dorul iubirii ce nu știu s-o trec.
De florile las să se stingă de dor
în zorii cuprinși de miresmele lor,
sub cerul cerșind o culoare model,
mă bântuie timpul cu gând infidel.
Accentul pe cuvinte
O ploaie îngâmfată,
E mereu îmfumurată.
O ființă orgolioasă
E mereu pretențioasă.
Puternicul accent
De cuvânt inocent,
Mereu impertinent
Memorat e permanent.
Un sunet minunat
Cu gluma s-a-mpăcat,
La putere a urcat
Dar dur a ofensat.
Frumos a triumfat
La modul repetat
Ideea de glumit
Un factor anumit.
O atenție sporită
E-n mod clar, una lovită,
De-ntuneric istovită,
Poate fi una-ngrădită.
Sus, pe-o orbită,
Privirea-i țintită,
O voce ascuțită
S-ar cerea auzită.
Pe cerul nocturn
Vazut-ai un turn,
Ce stele-nflăcărate
Pașii să-ți arate.
Păsări zburătoare
Cu aripi și cu motoare,
Precum stele căzătoare
Așteptai nerăbdătoare.
Accentul pe cuvinte,
Bine-nfăptuite,
Cu o mica rugăminte
Să te reprezinte.
09.05.24
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...
Gânduri !
Nici o pată de lumină
În destin nu ne așteaptă
Soarta ne-au făcut-o alții
Hărpăreți și îmbuibați ,
Legea nu-i pentru toți dreaptă .
Legea apără averea
Pentrucă ei au și puterea ,
Îngrădiți de privilegii ,
Ne promit la patru ani
Trai mai bun și mai mulți bani!
Iubirea e secretul!
Cad peste noi picuri de apă
Ce ne pătrund până la piele,
Mă cert cu norul dus de vânt
Că ne-a ascuns bolta cu stele
Sunt la plimbare pe-nserat
La braț cu draga mea soție,
Îmi spune despre ziua grea
O liniștesc și îi recit o poezie
Ne strecurăm sub un copac
Până ce ploaia nu mai curge,
O strâng în brațe, ne sărutăm
Și regretăm că timpul fuge
Într-un târziu pornim la drum
Și ne vorbim vrute, nevrute,
Despre trecut, prezent și viitor
Și de-ale noastre mici dispute
Plimbarea ne e mereu cadou
Ce ne-amintește de tinerețe,
Despre povestea lungă de iubire
Pe care-o credem fără bătrânețe
Intrăm în casă și suntem fericiți
Că astăzi ne avem unul pe altul,
Perechea potrivită pe pământ
Mărturisind..iubirea e secretul!
MAGIA IUBIRII
Doar o dată întâmplător ,
Ne-am întânlit privirea
Și de atunci , din clipa aceia ,
Am cunoscut iubirea .
În câți ochi m-am oglindit ,
Cu trecerea prin vreme ,
Nici o privire na știut
Ca tine să mă cheme .
În ochii tăi am deslușit ,
Pentru întâia oară ,
Ce e fiorul dorului ,
Când trupul se înfioară ?
Și dor mi-a fost de-atunci ,
De ochii tăi negri , adânci ,
Și tu ai înțeles izvorul
Dorințelor din ochii mei ...
Mi-ai aprins în suflet
Atâta vâlvătaie ...
Credeam că , dacă ai să pleci ,
De dor , eu am să mor ...
Trebuie să recunosc cât sunt de fericit ,
Că-ci te iubesc - AUZI FEMEIE ? -
Și văd că sunt iubit ...
Și ce va fi la urmă ?
Și mă gândesc când sunt nebun ...
Iubirea de ne moare ,
Ce vom face noi , cu viața noastră ,
Vom mai trăi noi oare ?
Hai să ne păstrăm iubirea ,
S-o ascundem , la nevoie ,
Căci tu esti , pentru mine tot ;
Altar , și mamă și femeie .
Sunt iubiri de multe feluri
Mulți se laudă cu ea ,
Iubirea noastră a fost una ,
Cu alta nu pot compara .
Las
Las clipele mele în freamăt arzând
din viața lipsită de veșnicul când,
las timpul să-mi fie o ploaie de scrum
când verbul mă-nvinge aici și acum.
Las gânduri înscrise în părul cărunt,
purtate vremelnic de faptul că sunt,
las pielea să-mi fie tomnatic veșmânt
când iarna din mine e veșnicul cânt.
Las urme de viață să plângă amar,
din tot ce mă stinge să nască un dar,
las neguri pe ape întinse spre zări
când sângele sparge în mine cărări.
Las visul de mâine s-aștepte tăcut
în picul de viață ce azi m-a născut,
las trupul să piară, în mine mă-nec
de dorul iubirii ce nu știu s-o trec.
De florile las să se stingă de dor
în zorii cuprinși de miresmele lor,
sub cerul cerșind o culoare model,
mă bântuie timpul cu gând infidel.
Accentul pe cuvinte
O ploaie îngâmfată,
E mereu îmfumurată.
O ființă orgolioasă
E mereu pretențioasă.
Puternicul accent
De cuvânt inocent,
Mereu impertinent
Memorat e permanent.
Un sunet minunat
Cu gluma s-a-mpăcat,
La putere a urcat
Dar dur a ofensat.
Frumos a triumfat
La modul repetat
Ideea de glumit
Un factor anumit.
O atenție sporită
E-n mod clar, una lovită,
De-ntuneric istovită,
Poate fi una-ngrădită.
Sus, pe-o orbită,
Privirea-i țintită,
O voce ascuțită
S-ar cerea auzită.
Pe cerul nocturn
Vazut-ai un turn,
Ce stele-nflăcărate
Pașii să-ți arate.
Păsări zburătoare
Cu aripi și cu motoare,
Precum stele căzătoare
Așteptai nerăbdătoare.
Accentul pe cuvinte,
Bine-nfăptuite,
Cu o mica rugăminte
Să te reprezinte.
09.05.24
Spovedanie
Când te scriu in versuri
Parca-mi curgi prin vene
Ca o furtună liniștită
Ce spală orice durere...
Esti muza mea fierbinte
Și te scriu in cuvinte
Te scriu in rimă dulce
Poate gândul te ajunge
Îți scriu cât pot de frumos
Deși în suflet nasc haos
În strofe mă spovedesc
De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...
Gânduri !
Nici o pată de lumină
În destin nu ne așteaptă
Soarta ne-au făcut-o alții
Hărpăreți și îmbuibați ,
Legea nu-i pentru toți dreaptă .
Legea apără averea
Pentrucă ei au și puterea ,
Îngrădiți de privilegii ,
Ne promit la patru ani
Trai mai bun și mai mulți bani!
Iubirea e secretul!
Cad peste noi picuri de apă
Ce ne pătrund până la piele,
Mă cert cu norul dus de vânt
Că ne-a ascuns bolta cu stele
Sunt la plimbare pe-nserat
La braț cu draga mea soție,
Îmi spune despre ziua grea
O liniștesc și îi recit o poezie
Ne strecurăm sub un copac
Până ce ploaia nu mai curge,
O strâng în brațe, ne sărutăm
Și regretăm că timpul fuge
Într-un târziu pornim la drum
Și ne vorbim vrute, nevrute,
Despre trecut, prezent și viitor
Și de-ale noastre mici dispute
Plimbarea ne e mereu cadou
Ce ne-amintește de tinerețe,
Despre povestea lungă de iubire
Pe care-o credem fără bătrânețe
Intrăm în casă și suntem fericiți
Că astăzi ne avem unul pe altul,
Perechea potrivită pe pământ
Mărturisind..iubirea e secretul!
MAGIA IUBIRII
Doar o dată întâmplător ,
Ne-am întânlit privirea
Și de atunci , din clipa aceia ,
Am cunoscut iubirea .
În câți ochi m-am oglindit ,
Cu trecerea prin vreme ,
Nici o privire na știut
Ca tine să mă cheme .
În ochii tăi am deslușit ,
Pentru întâia oară ,
Ce e fiorul dorului ,
Când trupul se înfioară ?
Și dor mi-a fost de-atunci ,
De ochii tăi negri , adânci ,
Și tu ai înțeles izvorul
Dorințelor din ochii mei ...
Mi-ai aprins în suflet
Atâta vâlvătaie ...
Credeam că , dacă ai să pleci ,
De dor , eu am să mor ...
Trebuie să recunosc cât sunt de fericit ,
Că-ci te iubesc - AUZI FEMEIE ? -
Și văd că sunt iubit ...
Și ce va fi la urmă ?
Și mă gândesc când sunt nebun ...
Iubirea de ne moare ,
Ce vom face noi , cu viața noastră ,
Vom mai trăi noi oare ?
Hai să ne păstrăm iubirea ,
S-o ascundem , la nevoie ,
Căci tu esti , pentru mine tot ;
Altar , și mamă și femeie .
Sunt iubiri de multe feluri
Mulți se laudă cu ea ,
Iubirea noastră a fost una ,
Cu alta nu pot compara .
Alte poezii ale autorului
Regrete
Să ador splendoarea, părul
Te-aş visa şi ziua, dorul
Neştiind unde ţii, gîndul
Aş dori s-ating, pamîntul
Să regret c-am zis, cuvîntul
Ce n-aş da, să-ntorc, mometul
Inima-i pustie, vîntul
Sufletul mii sumbru, altul
Pămîntul, a şters, momentul
Gîndul, a uitat , cuvîntul
Vîntul, îţi alină, dorul
Altul, îţi atinge, părul.
Matematica pina la zece
Notiuni si teoreme - e comoara cartii
De probleme ecuatii n-au scapat nici altii
Toti invata , calculeaza - asta e scaparea
Matematica-i stiinta ce-o cunoaste fiecare
Primitive , integrale - zau ca ma doboara
Am sa le invat pe toate ca sa ajung om mare
Drepte , arii , polinoame- imi vor trebui
Studiindu - le pe toate - invatat voi fi
Unu - is destept si mare
Doi – nu-mi place scoala
Printre-obiecte preferate
Cinci-e si matematica
Patru-e patrat perfect
Sase - i nota mica
Sapte-zile-i saptamina
Da -matematica e zina
Opt-problemele rezolv
Noua-cit ai zice -peste
Trei - minutele calculez
Si invat pe nota –zece.
Îndrăgit!
Străzi pustii si-aglomerate
Cît şi vechi, atît şi-nalte
Lume e, dar sunt străin
Cu picturi, fără stăpîn
Case se întîlnesc pe drum
Alb, modern şi-ncăpătoare
Oameni mici şi mari de-acum
Ei păşesc, cu-alor dreptate
Oare toţi îşi au cămin!
Locul său, cel care des
E numit de noi: "Acasă"
Pleci, dar te întorci mereu
Vin şi eu, spre casă.
Nins să fie, sau să ploaie
Să alergi doar după soare
Cînd eşti printre spini
Dar mereu sub nori.
Fericirea e în clipa
Ce n-o preţuieşti
Teama, frica si dorinţa
Tu acasă eşti?
Cînd stabilul e ştiut
Că nu se cunoaşte
Bucuria o resimţi
Dar de ea n-ai parte.
Amicul meu
Smecher bun dar si glumet e amicul meu
Ajutorul reciproc e prezent mereu,
Munti si vai as depasi daca m-ar chema
Sper cu inima pripita ca si el ar face asa.
Nici o cearta n-ar putea sa ne stea in cale
Intotdeauna mai presus sfinta impacare,
Cu asa prieten bun poti sa te falesti,
Viata cu mult mai usor e sa o traiesti.
Un geamat
Din ultimul sau geamat
Moldova! A rasunat
Cele mai multe ginduri
Spre ea doar le-a inchinat
Cine a fost stejarul
Ce veacuri ne-a vegheat
Cine a fost lumina
Ce nu ne-a mai lasat
Un clopot ce tot suna
Mereu dar si frumos
Nu e doar Stefan Voda
E geamatul raspuns
Moldova iar Moldova!
Nu-l voi lasa in pace
Nu-I voi ierta vreodata
Pacatul ….
Ca nu se mai intoarce
O, Noapte
Ca noaptea ce arata a umbrii tacere
Te lasi razamata de teama facliei
Sperante desarte dar visuri de miere
Te vezi ostenita de dragostea marii
S-ar pierde,s-ar duce cu valul iubirea
Nici ploaia si vintul n-ar mai putea
Sa-mi stearga din inima floarea
Pe singura DRAGOSTE-A mea.
Regrete
Să ador splendoarea, părul
Te-aş visa şi ziua, dorul
Neştiind unde ţii, gîndul
Aş dori s-ating, pamîntul
Să regret c-am zis, cuvîntul
Ce n-aş da, să-ntorc, mometul
Inima-i pustie, vîntul
Sufletul mii sumbru, altul
Pămîntul, a şters, momentul
Gîndul, a uitat , cuvîntul
Vîntul, îţi alină, dorul
Altul, îţi atinge, părul.
Matematica pina la zece
Notiuni si teoreme - e comoara cartii
De probleme ecuatii n-au scapat nici altii
Toti invata , calculeaza - asta e scaparea
Matematica-i stiinta ce-o cunoaste fiecare
Primitive , integrale - zau ca ma doboara
Am sa le invat pe toate ca sa ajung om mare
Drepte , arii , polinoame- imi vor trebui
Studiindu - le pe toate - invatat voi fi
Unu - is destept si mare
Doi – nu-mi place scoala
Printre-obiecte preferate
Cinci-e si matematica
Patru-e patrat perfect
Sase - i nota mica
Sapte-zile-i saptamina
Da -matematica e zina
Opt-problemele rezolv
Noua-cit ai zice -peste
Trei - minutele calculez
Si invat pe nota –zece.
Îndrăgit!
Străzi pustii si-aglomerate
Cît şi vechi, atît şi-nalte
Lume e, dar sunt străin
Cu picturi, fără stăpîn
Case se întîlnesc pe drum
Alb, modern şi-ncăpătoare
Oameni mici şi mari de-acum
Ei păşesc, cu-alor dreptate
Oare toţi îşi au cămin!
Locul său, cel care des
E numit de noi: "Acasă"
Pleci, dar te întorci mereu
Vin şi eu, spre casă.
Nins să fie, sau să ploaie
Să alergi doar după soare
Cînd eşti printre spini
Dar mereu sub nori.
Fericirea e în clipa
Ce n-o preţuieşti
Teama, frica si dorinţa
Tu acasă eşti?
Cînd stabilul e ştiut
Că nu se cunoaşte
Bucuria o resimţi
Dar de ea n-ai parte.
Amicul meu
Smecher bun dar si glumet e amicul meu
Ajutorul reciproc e prezent mereu,
Munti si vai as depasi daca m-ar chema
Sper cu inima pripita ca si el ar face asa.
Nici o cearta n-ar putea sa ne stea in cale
Intotdeauna mai presus sfinta impacare,
Cu asa prieten bun poti sa te falesti,
Viata cu mult mai usor e sa o traiesti.
Un geamat
Din ultimul sau geamat
Moldova! A rasunat
Cele mai multe ginduri
Spre ea doar le-a inchinat
Cine a fost stejarul
Ce veacuri ne-a vegheat
Cine a fost lumina
Ce nu ne-a mai lasat
Un clopot ce tot suna
Mereu dar si frumos
Nu e doar Stefan Voda
E geamatul raspuns
Moldova iar Moldova!
Nu-l voi lasa in pace
Nu-I voi ierta vreodata
Pacatul ….
Ca nu se mai intoarce
O, Noapte
Ca noaptea ce arata a umbrii tacere
Te lasi razamata de teama facliei
Sperante desarte dar visuri de miere
Te vezi ostenita de dragostea marii
S-ar pierde,s-ar duce cu valul iubirea
Nici ploaia si vintul n-ar mai putea
Sa-mi stearga din inima floarea
Pe singura DRAGOSTE-A mea.