Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: dyma579
Дата публикации: 21 декабря 2013
Просмотры: 2917
Стихи из этой категории
Harta Timpului și a Inimii
Dintr-un trecut întunecat
Apare un prezent neașteptat
Simțind un viitor mai luminat
În timp ce privesc la cerul înstelat.
Niciodată nu-i târziu,
Viața-mi oferă-n fiece zi
Șansa de a mă redescoperi
Și de a fi cine îmi doresc sa fiu.
Nu știu una, nu știu alta
Dar, timpul îmi creează harta
Mă-nzestrează cu o mapă
Și un Ghid de altă dată.
Straniu totul a schimbat
Un zâmbet de neuitat
Prin care mi-ai arătat
Sentimentul cel ciudat.
În grabă, nu vreau s-o spun...
Dar, ești un hoț destul de bun
Inima, tu mi-ai furat,
Când la mine te-ai uitat.
10.07.24
Bogăția iubirii
Azi… cel mai mare lux e fericirea,
Dar vai… ce sărăcie-n noi
Căci când ne-ajunge-n suflet împlinirea,
Uităm să mai iubim, să mai fim noi
Iubirea nu-i rubin sau diamant mai rar,
Nici aur greu, sa-l cumperi, sa-l păstrezi,
Dar n-am văzut cămin mai plin de har
Ca cel unde în dragoste trăiești.
Avem de toate, dar în tăcere stăm,
La mese reci, cu chipuri de granit,
Căci pomul vieții nu dă rod curat
De nu-l uzi zilnic cu dor nemărginit.
Înmoi pesmet în ceai, simplu festin,
Și mierea dulce-mă îmbogățește,
Căci sunt bogat în felul meu divin,
Împărțind totul cu omul ce iubește.
Noaptea deosebită
E noapte.
Eu ascult liniștea totală,
Din odaia mea, spre fereastră,
Simt că îmi este cald,
Și deschid puțin fereastra,
Aud fiecare răsuflare,
Și aerul cum îl înghit,
Diferite gânduri sentimente,
Mă atrag la noaptea asta,
Ceasurile se topesc,
În liniștea totală din casa mea,
Aud șoaptele mele spuse în gând,
La care nu am curaj, să le spun mai tare.
Pleoapele mi se închid,
Sunt în stare de parcă vreau să adorm,
Dar nu pot să fac asta,
încontinuu vreau să privesc noaptea,
Noaptea asta nu-i ca altele,
E deosebit liniștită și mare,
Lungă și frumoasă,
Stelele deosebit să luminează.
Peste o vreme vine și primul răsărit,
Și adorm tristă, uitând de noaptea asta.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Dulce-amară
Târziu să fie oare pentru mine?
Pierdut să fie timpul pentru noi?
Să fie vinovată doar distanța?
Contează doar cât suflet arde-n noi
Găsesc durere-ascunsă-n a iubi
Mă tulbură ce poate-aduce verbul
Norocul către unii a zâmbit
În doi le-a fericit viața sorocul
Pare că soarta e un cinic joc de zar
Niciun profet nu mi-a răspuns cine le-aruncă
Uni-au primit nemăsurat norocu-n car
Alții îl caută gonind fără s-ajungă
Trei picături de fericire-am în pahar
Din ele una s-a uscat subit pe buze
Am reușit cumva să gust, dar e amar
Credeam că-i miere-această dulce-amărăciune
Harta Timpului și a Inimii
Dintr-un trecut întunecat
Apare un prezent neașteptat
Simțind un viitor mai luminat
În timp ce privesc la cerul înstelat.
Niciodată nu-i târziu,
Viața-mi oferă-n fiece zi
Șansa de a mă redescoperi
Și de a fi cine îmi doresc sa fiu.
Nu știu una, nu știu alta
Dar, timpul îmi creează harta
Mă-nzestrează cu o mapă
Și un Ghid de altă dată.
Straniu totul a schimbat
Un zâmbet de neuitat
Prin care mi-ai arătat
Sentimentul cel ciudat.
În grabă, nu vreau s-o spun...
Dar, ești un hoț destul de bun
Inima, tu mi-ai furat,
Când la mine te-ai uitat.
10.07.24
Bogăția iubirii
Azi… cel mai mare lux e fericirea,
Dar vai… ce sărăcie-n noi
Căci când ne-ajunge-n suflet împlinirea,
Uităm să mai iubim, să mai fim noi
Iubirea nu-i rubin sau diamant mai rar,
Nici aur greu, sa-l cumperi, sa-l păstrezi,
Dar n-am văzut cămin mai plin de har
Ca cel unde în dragoste trăiești.
Avem de toate, dar în tăcere stăm,
La mese reci, cu chipuri de granit,
Căci pomul vieții nu dă rod curat
De nu-l uzi zilnic cu dor nemărginit.
Înmoi pesmet în ceai, simplu festin,
Și mierea dulce-mă îmbogățește,
Căci sunt bogat în felul meu divin,
Împărțind totul cu omul ce iubește.
Noaptea deosebită
E noapte.
Eu ascult liniștea totală,
Din odaia mea, spre fereastră,
Simt că îmi este cald,
Și deschid puțin fereastra,
Aud fiecare răsuflare,
Și aerul cum îl înghit,
Diferite gânduri sentimente,
Mă atrag la noaptea asta,
Ceasurile se topesc,
În liniștea totală din casa mea,
Aud șoaptele mele spuse în gând,
La care nu am curaj, să le spun mai tare.
Pleoapele mi se închid,
Sunt în stare de parcă vreau să adorm,
Dar nu pot să fac asta,
încontinuu vreau să privesc noaptea,
Noaptea asta nu-i ca altele,
E deosebit liniștită și mare,
Lungă și frumoasă,
Stelele deosebit să luminează.
Peste o vreme vine și primul răsărit,
Și adorm tristă, uitând de noaptea asta.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Dulce-amară
Târziu să fie oare pentru mine?
Pierdut să fie timpul pentru noi?
Să fie vinovată doar distanța?
Contează doar cât suflet arde-n noi
Găsesc durere-ascunsă-n a iubi
Mă tulbură ce poate-aduce verbul
Norocul către unii a zâmbit
În doi le-a fericit viața sorocul
Pare că soarta e un cinic joc de zar
Niciun profet nu mi-a răspuns cine le-aruncă
Uni-au primit nemăsurat norocu-n car
Alții îl caută gonind fără s-ajungă
Trei picături de fericire-am în pahar
Din ele una s-a uscat subit pe buze
Am reușit cumva să gust, dar e amar
Credeam că-i miere-această dulce-amărăciune
Другие стихотворения автора
Cu ochii deschisi
Ochii tai lucesc in noapte
Reflectindu-mi dragostea
Ma iubesti si esti de departe
Nu m-auzi iubirea mea !
Iti soptesc cuvinte multe
Insa ele n-au folos
Dormi frumoaso, somn frumos
Poate stii, ca eu la tine
Ma gindesc neincetat
Ca iubirea mea nu are
Un sfirsit nelimitat
Ca roua tu ma vei uda
Ca soarele vei lumina,
Mereu imi vei fi steaua mea
Si steaua ma va indruma.
Doar tu vei fi lumina mea
Si-n zori de zi vei lumina,
Acum e seara-n viata mea
Te rog aprinde flacara.
O, floare!...
Ce parere ai tu floare
Rasarita-i din caldura
Oare esi tu cea mai dulce,
Din gradina mea. Copila?
Oare poti gindi alene
Ca prefer eu suferinta
Tu nu stii ce e durere
Si nu ai avut credinta
Altul
Dar trecînd ades şi azi, ca şi odinioară,
Văzu eu sau poate nu, fiind mai amară.
Privesc lung şi fară lacrimi, răsăritul, zarea,
Nu amîn, dar toata ziua, ocolesc schimbarea.
Nefiind acel străin în tăcerea iernii,
Mă ascund printre frunziş, alb ca prin troiene.
Fiind conştient că tu, singura suflare,
Preferi ades a zilei, lacrimi mai amare.
Poveste de dragoste
Sufla si rasuna
Vintul prin poteci
Caci este o zina
Frumoasa de ingeri
Ea sta si asteapta
Sa plece undeva
Doar s-o astepte
Dragostea sa
Si uite-ntr-o zi
Apare pe un cal
Un print din poveste
Pe un nazdravan cal
Ei merg prin padure
Prin negre poteci
Pasesc peste muntii
Si apele reci
Si cind a ajuns
Mirare a fost
Castelul distrus
Si tatal mort
Cu glasul duios
Printul a spus
Eu,mama,m-ansor
Iar ea,n-a raspuns
Si mindra domnita
Din ochi a clipit
Si pentru intiia oara
Mama ,i-a zis
Afara-i un soare
Un nor auriu
Si pare ca-i seara
Pe cer e pustiu
Tu floare gingasa
Tu, poti iubi ?
Ce ai atita frumusete
Sau poti uri ?
Să vii
Plec, cu inima-ncuiată,
Trec adesea pe alei.
Cînd ea doarme, vîntul - bată
Plec, eu astazi, ca şi ieri.
Rău, îmi pare desparţirea,
Lacrimile se adun.
E departe fericirea!
Rău, cînd florile apun.
Simplu, e senină zarea,
Iar cîmpiile sunt vii,
Vîntul, florile şi apa,
Simplu, te aştept să vii.
Cu ochii deschisi
Ochii tai lucesc in noapte
Reflectindu-mi dragostea
Ma iubesti si esti de departe
Nu m-auzi iubirea mea !
Iti soptesc cuvinte multe
Insa ele n-au folos
Dormi frumoaso, somn frumos
Poate stii, ca eu la tine
Ma gindesc neincetat
Ca iubirea mea nu are
Un sfirsit nelimitat
Ca roua tu ma vei uda
Ca soarele vei lumina,
Mereu imi vei fi steaua mea
Si steaua ma va indruma.
Doar tu vei fi lumina mea
Si-n zori de zi vei lumina,
Acum e seara-n viata mea
Te rog aprinde flacara.
O, floare!...
Ce parere ai tu floare
Rasarita-i din caldura
Oare esi tu cea mai dulce,
Din gradina mea. Copila?
Oare poti gindi alene
Ca prefer eu suferinta
Tu nu stii ce e durere
Si nu ai avut credinta
Altul
Dar trecînd ades şi azi, ca şi odinioară,
Văzu eu sau poate nu, fiind mai amară.
Privesc lung şi fară lacrimi, răsăritul, zarea,
Nu amîn, dar toata ziua, ocolesc schimbarea.
Nefiind acel străin în tăcerea iernii,
Mă ascund printre frunziş, alb ca prin troiene.
Fiind conştient că tu, singura suflare,
Preferi ades a zilei, lacrimi mai amare.
Poveste de dragoste
Sufla si rasuna
Vintul prin poteci
Caci este o zina
Frumoasa de ingeri
Ea sta si asteapta
Sa plece undeva
Doar s-o astepte
Dragostea sa
Si uite-ntr-o zi
Apare pe un cal
Un print din poveste
Pe un nazdravan cal
Ei merg prin padure
Prin negre poteci
Pasesc peste muntii
Si apele reci
Si cind a ajuns
Mirare a fost
Castelul distrus
Si tatal mort
Cu glasul duios
Printul a spus
Eu,mama,m-ansor
Iar ea,n-a raspuns
Si mindra domnita
Din ochi a clipit
Si pentru intiia oara
Mama ,i-a zis
Afara-i un soare
Un nor auriu
Si pare ca-i seara
Pe cer e pustiu
Tu floare gingasa
Tu, poti iubi ?
Ce ai atita frumusete
Sau poti uri ?
Să vii
Plec, cu inima-ncuiată,
Trec adesea pe alei.
Cînd ea doarme, vîntul - bată
Plec, eu astazi, ca şi ieri.
Rău, îmi pare desparţirea,
Lacrimile se adun.
E departe fericirea!
Rău, cînd florile apun.
Simplu, e senină zarea,
Iar cîmpiile sunt vii,
Vîntul, florile şi apa,
Simplu, te aştept să vii.