Fulgul
Din alba raza s-a ivit ca soarele
Si aparu de la apus se indrepta in zare
Se arata ca un strain , o stea nemuritoare
In singurul loc neumbrit, in mare.
Te l-as sa pleci, si sa apuni te las
Din inima-mi ranita o piatra a ramas
Al meu fior s-a rastignit ca-n vis
Si singura speranta s-a dus ca din-adins
Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: dyma579
Дата публикации: 21 декабря 2013
Просмотры: 3218
Стихи из этой категории
Muncă și...speranță!
Ieri la cozonaci și pască
Și la umbră sub un pom,
Astăzi s-a întors norocul
Și sunt primul agronom.
Cleștele l-am pus pe vie
Și-am tăiat si-apoi legat,
Struguri să adun la toamnă
Când pământul...e brumat.
Dar cum vinul nu prea merge
Fără-o fleică lâng-o garnitură,
M-am gândit că-s buni cartofii
Ce i-am pus adânc...în arătură.
Singur, n-aveam niciun spor
Așa c-am tocmit echipă bună,
Cu nepoata, mama și cumnata
Până soarele-'ncepea...s-apună.
Când cu munca-m isprăvit
M-am retras lângă un nuc,
Iar drept scaun mi-am făcut
Un mic tron...dintr-un butuc.
Seara toți ne-am pus la masă
Obosiți, dar...plini de speranță,
Că la iarnă vom servi cartoful..pai
Și-apoi un pahar de vin...cu gheață!
Ploaie
Oh, ce frumoasă e natura...
Ce splendoare chiar si cand plouă,
Chiar și când norii de culoarea jăratecului leviteaza deasupra codrului...
Când crângul tânăr se-ngălbenește,
Devine o culoare arămie
De o toamnă târzie.
O rafală se prelinge pe cerul cețos,
Și un tunet de culoarea lămâii își face loc printre norii pufoși,
Iar
Pe frunze cafenii se aștern lacrimi reci,
O urmă de oglindă,
Ce ușor se scurge,
pe solul fin, catifelat,
umed si umflat.
Tot codrul plânge verde si cenușiu,
Iar
Pe scoarța copacilor crăpate si adânci,
Se preling fire de in
transparente si senine
Ce reflectă peisajul :
lichidat si înmuiat.
Și frunzele ce-acoperă pământul ud si fad,
Sunt scrutate, biciciuite de ploaia de gloanțe ce cad.
Oh, vântule
Oh, vântule,
De ce bați?
De ce natura o străbați?
De ce nu încetezi,
Lasându-mă să plâng,
Aici,
Pe al inimii mele mormânt.
Toamna
Ai bătut, ți-am deschis, dragă toamnă
Și te-am poftit în viața mea, mare doamnă
Să-mi aduci în dar covor de frunze colorate
Care să îmi fie tovarășe de singurătate.
Să-ți așterni bruma argintie
Peste sufletu-mi ca o mantie
Și să mă învălui în aripi de cocor
Să pot visa să plec cu ei în zbor.
Să-mi decorezi casa cu tentă arămie
Să mai schimb nuanța cenușie
Să lași ploaia să cadă peste mine
Să șteargă lacrimile de amar pline.
Hai, dragă toamnă, mai rămâi
Nu încerca ușa să o zgâlțâi
Rămâi și-mi fii prietenă de zi
Căci noaptea e a friguroasei ierni...
Regina nopții
Noaptea din nou apare
Ca o plapumă neagră peste pământ.
Apare ca o dulce alinare
Și-mi eliberează tot ce am în gând.
Apare Luna, regina nopții,
Iar pe obraz îmi curge lacrima,
Lăsând în urmă durerea morții
Ce mi-a întunecat inima.
Și mă uit din nou pe cer,
Văd stelele uitându-se la mine,
Care pe rând în ochii mei pier
Astre nemiloase, de durere pline.
Durerea o văd și-n lac,
O durere nesfârșită.
Și mă pun pe mal să zac.
Oare va pleca durerea asta cumplită?
Note de Mai/3
aroma ceaiului din
iasomie și ghimbir,
îmi amintește de
călătoria mea prin viață
unul câte unul,
prietenii mei dragi
ies din ceață.//
liniile orinzontale și verticale
din urzeala perdelei,
schimbă
perspectiva dintre
viață și moarte.
Muncă și...speranță!
Ieri la cozonaci și pască
Și la umbră sub un pom,
Astăzi s-a întors norocul
Și sunt primul agronom.
Cleștele l-am pus pe vie
Și-am tăiat si-apoi legat,
Struguri să adun la toamnă
Când pământul...e brumat.
Dar cum vinul nu prea merge
Fără-o fleică lâng-o garnitură,
M-am gândit că-s buni cartofii
Ce i-am pus adânc...în arătură.
Singur, n-aveam niciun spor
Așa c-am tocmit echipă bună,
Cu nepoata, mama și cumnata
Până soarele-'ncepea...s-apună.
Când cu munca-m isprăvit
M-am retras lângă un nuc,
Iar drept scaun mi-am făcut
Un mic tron...dintr-un butuc.
Seara toți ne-am pus la masă
Obosiți, dar...plini de speranță,
Că la iarnă vom servi cartoful..pai
Și-apoi un pahar de vin...cu gheață!
Ploaie
Oh, ce frumoasă e natura...
Ce splendoare chiar si cand plouă,
Chiar și când norii de culoarea jăratecului leviteaza deasupra codrului...
Când crângul tânăr se-ngălbenește,
Devine o culoare arămie
De o toamnă târzie.
O rafală se prelinge pe cerul cețos,
Și un tunet de culoarea lămâii își face loc printre norii pufoși,
Iar
Pe frunze cafenii se aștern lacrimi reci,
O urmă de oglindă,
Ce ușor se scurge,
pe solul fin, catifelat,
umed si umflat.
Tot codrul plânge verde si cenușiu,
Iar
Pe scoarța copacilor crăpate si adânci,
Se preling fire de in
transparente si senine
Ce reflectă peisajul :
lichidat si înmuiat.
Și frunzele ce-acoperă pământul ud si fad,
Sunt scrutate, biciciuite de ploaia de gloanțe ce cad.
Oh, vântule
Oh, vântule,
De ce bați?
De ce natura o străbați?
De ce nu încetezi,
Lasându-mă să plâng,
Aici,
Pe al inimii mele mormânt.
Toamna
Ai bătut, ți-am deschis, dragă toamnă
Și te-am poftit în viața mea, mare doamnă
Să-mi aduci în dar covor de frunze colorate
Care să îmi fie tovarășe de singurătate.
Să-ți așterni bruma argintie
Peste sufletu-mi ca o mantie
Și să mă învălui în aripi de cocor
Să pot visa să plec cu ei în zbor.
Să-mi decorezi casa cu tentă arămie
Să mai schimb nuanța cenușie
Să lași ploaia să cadă peste mine
Să șteargă lacrimile de amar pline.
Hai, dragă toamnă, mai rămâi
Nu încerca ușa să o zgâlțâi
Rămâi și-mi fii prietenă de zi
Căci noaptea e a friguroasei ierni...
Regina nopții
Noaptea din nou apare
Ca o plapumă neagră peste pământ.
Apare ca o dulce alinare
Și-mi eliberează tot ce am în gând.
Apare Luna, regina nopții,
Iar pe obraz îmi curge lacrima,
Lăsând în urmă durerea morții
Ce mi-a întunecat inima.
Și mă uit din nou pe cer,
Văd stelele uitându-se la mine,
Care pe rând în ochii mei pier
Astre nemiloase, de durere pline.
Durerea o văd și-n lac,
O durere nesfârșită.
Și mă pun pe mal să zac.
Oare va pleca durerea asta cumplită?
Note de Mai/3
aroma ceaiului din
iasomie și ghimbir,
îmi amintește de
călătoria mea prin viață
unul câte unul,
prietenii mei dragi
ies din ceață.//
liniile orinzontale și verticale
din urzeala perdelei,
schimbă
perspectiva dintre
viață și moarte.
Другие стихотворения автора
Stii tu ..
S-astept cu disperare, norul
Dar galbena-i lumina, dorul?
Acel trecut in zare, cerul
Ca iarba-n disperare, gerul.
Sa poti citi cuvintul, care
In zilele straine, doare?
Amar sa-ti fie clipa, mare
Sa stii ca a ta lipsa, doare.
Trezesti cu o privire, somnul
Dar lasi fara suflare, gindul !
Sa vad alaturi steaua, visul
Care imi da sperante, stii tu?
Biologia - Biotopul
Noi suntem din europa
Insa ea e foarte mare
Iari Moldova-i punct pe harta
Dar si satul, cite biotopuri are!?
Sa ne mai gindim un pic
Botopul este mic?
Cum sa, nu, e foarte mare
O multime de factori are
Geologici, geoagrafici
Fizici, chimici , si organici
Vulpea- cu biocenoza ei
Pestele in riul sau
Pestera-i cu lilieci
Vulturul in zbor mereu
Eu produc dar si consum
Tertiac consumator sunt
Si mai sunt consumatori
Secundari , primari, producatori
Frika-mi e doar de-un nimic
De un descompuator mic
Biomasa- e frumoasa
Productivitatea-i deasa
Cind pe umeri sede capul
Si pastreaza biotopul.
Mama
Nu-i pe lume mai frumoasa
Mama, decit e a noastra
Scumpa mindra si duioasa
Nu gasesti in lumea asta
Orice floare colorata
Nu-I mai firava ,curate
Dintre miile de stele
Mama-I luna printe ele
Iti dorim un cer senin
Lumina dragoste din plin
Sincer ce sa-ti daruim
Drept simbol ca te iubim
Mama mea e scumpa floare
O iubesc cu-nflacarare
Ea i-o sfinta si frumoasa
Pentru mine-I fire aleasa
No voi vinde pe nimic
Nici pe aur nici pe-argint
Zilnic o voi ajuta
Pentru ca e mama mea
O iubesc si-mi pare bine
Cind ea sade linga mine
Iar cind pleaca undeva
Mi se rupe inima
Cind o vad muncind pe frig
La caldut in cas-o strig
Iar cind soarele o frige
Sufletul in mine plinge
Povestea unui vis
Unde-s nopţile în care
Tu fiind un visător,
Printre stele, ca în mare
Te plimbai neştiutor.
Fiind zeu, sau un copac
Rătăcind prin amintiri,
Şi bogat, dar şi sărac
Tot copil, şi versuri scrii.
Adorai să vezi lumina
Liniştea, în plină noapte,
Încercînd să afli taina,
De parcă citeai o carte.
Eşti copil, dar şi matur
Te impui sau nu cu paşi!
Timpul e nemuritor,
Apa curge, tu o laşi.
...
Stii tu ..
S-astept cu disperare, norul
Dar galbena-i lumina, dorul?
Acel trecut in zare, cerul
Ca iarba-n disperare, gerul.
Sa poti citi cuvintul, care
In zilele straine, doare?
Amar sa-ti fie clipa, mare
Sa stii ca a ta lipsa, doare.
Trezesti cu o privire, somnul
Dar lasi fara suflare, gindul !
Sa vad alaturi steaua, visul
Care imi da sperante, stii tu?
Biologia - Biotopul
Noi suntem din europa
Insa ea e foarte mare
Iari Moldova-i punct pe harta
Dar si satul, cite biotopuri are!?
Sa ne mai gindim un pic
Botopul este mic?
Cum sa, nu, e foarte mare
O multime de factori are
Geologici, geoagrafici
Fizici, chimici , si organici
Vulpea- cu biocenoza ei
Pestele in riul sau
Pestera-i cu lilieci
Vulturul in zbor mereu
Eu produc dar si consum
Tertiac consumator sunt
Si mai sunt consumatori
Secundari , primari, producatori
Frika-mi e doar de-un nimic
De un descompuator mic
Biomasa- e frumoasa
Productivitatea-i deasa
Cind pe umeri sede capul
Si pastreaza biotopul.
Mama
Nu-i pe lume mai frumoasa
Mama, decit e a noastra
Scumpa mindra si duioasa
Nu gasesti in lumea asta
Orice floare colorata
Nu-I mai firava ,curate
Dintre miile de stele
Mama-I luna printe ele
Iti dorim un cer senin
Lumina dragoste din plin
Sincer ce sa-ti daruim
Drept simbol ca te iubim
Mama mea e scumpa floare
O iubesc cu-nflacarare
Ea i-o sfinta si frumoasa
Pentru mine-I fire aleasa
No voi vinde pe nimic
Nici pe aur nici pe-argint
Zilnic o voi ajuta
Pentru ca e mama mea
O iubesc si-mi pare bine
Cind ea sade linga mine
Iar cind pleaca undeva
Mi se rupe inima
Cind o vad muncind pe frig
La caldut in cas-o strig
Iar cind soarele o frige
Sufletul in mine plinge
Povestea unui vis
Unde-s nopţile în care
Tu fiind un visător,
Printre stele, ca în mare
Te plimbai neştiutor.
Fiind zeu, sau un copac
Rătăcind prin amintiri,
Şi bogat, dar şi sărac
Tot copil, şi versuri scrii.
Adorai să vezi lumina
Liniştea, în plină noapte,
Încercînd să afli taina,
De parcă citeai o carte.
Eşti copil, dar şi matur
Te impui sau nu cu paşi!
Timpul e nemuritor,
Apa curge, tu o laşi.
...