Plouă.
Plouă la marginea unei galaxii,
Plouă peste sufletul meu,
Plouă peste mine cel pe care-l știi,
Plouă peste sufletul unui zeu.....
Plouă la marginea universului,
Plouă peste tot,
Plouă și-n cuvintele poetului,
Plouă peste trecutul mort......
Plouă peste ale noastre amintiri,
Plouă peste al nostru viitor,
Plouă peste primele noastre iubiri,
Plouă peste tot ce-i trecător.....
Plouă peste primul te iubesc,
Plouă peste primul iartă-mă,
Plouă peste primul te urăsc,
Plouă peste prima lacrimă......
Plouă cu picături de uitare,
Plouă peste tot ce-am trăit,
Plouă cu ale mele lacrimi amare,
Plouă peste tot ce-am iubit.....
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Djl6m6dnn1r
Дата публикации: 22 сентября 2024
Добавлено в избранное: 3
Просмотры: 934
Стихи из этой категории
Umbra ta te știe
Mă vezi trecând pe străzi fără nume,
unde pașii mei nu mai știu să întoarcă,
unde timpul nu mai face reverențe
în fața amintirilor.
Tu rămâi, sculptat în piatră,
cu un chip ce nu tresare,
cu un suflet ce-și strânge marginile
ca un pumn care refuză să sângereze.
Dar umbra ta te știe,
umbra ta șoptește altceva -
în fiecare vitrină mă caută,
în fiecare colț mă desenează
cu liniile unui regret
pe care nu vrei să-l recunoști.
Eu tac, dar trăiesc.
Tu vorbești, dar ești gol.
Și într-un final,
cine e mai viu dintre noi? Eu cu dorul ce-mi arde-n inimă sau fericirea pe care tu nici măcar n-o cunoști?
Hoinar fără acasă
Vreau să plec, dar unde? Cerul e un acoperiș străpuns,
stelele-i scântei ce îmi păzesc neputința.
Pământul, străin, nu-mi cunoaște tălpile,
pașii mei sunt frunze uscate în vânt, fără drum.
N-am unde să mă întorc,
acasă nu-i decât o idee răsuflată,
un vis neîmblânzit ce nu prinde rădăcini.
Cum să găsesc ce n-am avut niciodată?
Mă gândesc să merg spre nord,
unde gheața mă-ngheață și-mi topește dorința,
sau poate spre sud,
unde soarele e o cruce ce arde visătorii.
Dar oriunde mă uit, sunt o pată de umbră,
un gol ce nu se umple niciodată.
Aș vrea să-mi fac o casă-n nimic,
să ridic pereți din aer
și ferestre din tăceri,
să-mi fac un prag din lacrimi care s-au uscat demult.
Dar cui să-i spun „bun venit”
într-un loc pe care nici eu nu-l recunosc?
Vreau să plec, dar plec degeaba.
Drumurile-s doar iluzii,
un puzzle lipsit de margini.
Poate că locul meu nu există.
Poate că eu sunt locul. Dar nu-mi găsesc cheia.
vinyl plays, third record
cum pot afla dacă ți-e bine
te înstrăinezi pe zi ce trece
și nu mai apelezi la mine
când doru-ncepe să te apese
mi te imaginez cu mine
suntem la capăt de drum
doar fantezia-mi aparține
și e gresit ce simt acum
și pe hârtie te-aștern
cu tot ce-am memorat cu tine
în dreapta mea, meleag etern
dar nu mult îmi aduc aminte
cu mustrare și părere de rău
sub clar de lună, lampă a nopții
să resimt toba pe pieptul tău
și pentru noi să trag cu dinții
egocentriști parcă am fi
zăbovind oareșicând
în osteneala de a ne înlocui
și am secat tot încercând
Despărțire
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat că in zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul în mine de-un roșu sangvin
Atât de mult, pentru mine ..contezi.
Străin te-ai vrut..
Străin te-ai vrut, un pumn de amintiri pierdute,
Dar noaptea mi te port în vise de mine făurite.
Şi mi te strang la piept prin ceata nopții plutind
Și mi se face dor de-un vin, mai mult ca oricând.
Mă macină un dor nebun, ce aprig mă doare
Un dulce vis cum că-ntr-o zi ne-om revedea
Spune-mi te rog, babe, ar fi posibil oare?..
La un apus de soare, îmbrătişaţi cândva?
Să-mi stropești sufletul uscat de dor
Cu picături din al tău roșu demidulce,
Să-l simt din nou pe buze și-n inima fior
CU el să mă scufunzi in patimi interzise.
P.S
Revino o clipă!. ca şi când nu ai plecat
Mă doare enorm nimicul de tine lăsat,
Rupe tăcerea imensă așternută-ntre noi
Răsai ca un soare de toamnă, după vânturi şi ploi.
Umbra ta te știe
Mă vezi trecând pe străzi fără nume,
unde pașii mei nu mai știu să întoarcă,
unde timpul nu mai face reverențe
în fața amintirilor.
Tu rămâi, sculptat în piatră,
cu un chip ce nu tresare,
cu un suflet ce-și strânge marginile
ca un pumn care refuză să sângereze.
Dar umbra ta te știe,
umbra ta șoptește altceva -
în fiecare vitrină mă caută,
în fiecare colț mă desenează
cu liniile unui regret
pe care nu vrei să-l recunoști.
Eu tac, dar trăiesc.
Tu vorbești, dar ești gol.
Și într-un final,
cine e mai viu dintre noi? Eu cu dorul ce-mi arde-n inimă sau fericirea pe care tu nici măcar n-o cunoști?
Hoinar fără acasă
Vreau să plec, dar unde? Cerul e un acoperiș străpuns,
stelele-i scântei ce îmi păzesc neputința.
Pământul, străin, nu-mi cunoaște tălpile,
pașii mei sunt frunze uscate în vânt, fără drum.
N-am unde să mă întorc,
acasă nu-i decât o idee răsuflată,
un vis neîmblânzit ce nu prinde rădăcini.
Cum să găsesc ce n-am avut niciodată?
Mă gândesc să merg spre nord,
unde gheața mă-ngheață și-mi topește dorința,
sau poate spre sud,
unde soarele e o cruce ce arde visătorii.
Dar oriunde mă uit, sunt o pată de umbră,
un gol ce nu se umple niciodată.
Aș vrea să-mi fac o casă-n nimic,
să ridic pereți din aer
și ferestre din tăceri,
să-mi fac un prag din lacrimi care s-au uscat demult.
Dar cui să-i spun „bun venit”
într-un loc pe care nici eu nu-l recunosc?
Vreau să plec, dar plec degeaba.
Drumurile-s doar iluzii,
un puzzle lipsit de margini.
Poate că locul meu nu există.
Poate că eu sunt locul. Dar nu-mi găsesc cheia.
vinyl plays, third record
cum pot afla dacă ți-e bine
te înstrăinezi pe zi ce trece
și nu mai apelezi la mine
când doru-ncepe să te apese
mi te imaginez cu mine
suntem la capăt de drum
doar fantezia-mi aparține
și e gresit ce simt acum
și pe hârtie te-aștern
cu tot ce-am memorat cu tine
în dreapta mea, meleag etern
dar nu mult îmi aduc aminte
cu mustrare și părere de rău
sub clar de lună, lampă a nopții
să resimt toba pe pieptul tău
și pentru noi să trag cu dinții
egocentriști parcă am fi
zăbovind oareșicând
în osteneala de a ne înlocui
și am secat tot încercând
Despărțire
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat că in zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul în mine de-un roșu sangvin
Atât de mult, pentru mine ..contezi.
Străin te-ai vrut..
Străin te-ai vrut, un pumn de amintiri pierdute,
Dar noaptea mi te port în vise de mine făurite.
Şi mi te strang la piept prin ceata nopții plutind
Și mi se face dor de-un vin, mai mult ca oricând.
Mă macină un dor nebun, ce aprig mă doare
Un dulce vis cum că-ntr-o zi ne-om revedea
Spune-mi te rog, babe, ar fi posibil oare?..
La un apus de soare, îmbrătişaţi cândva?
Să-mi stropești sufletul uscat de dor
Cu picături din al tău roșu demidulce,
Să-l simt din nou pe buze și-n inima fior
CU el să mă scufunzi in patimi interzise.
P.S
Revino o clipă!. ca şi când nu ai plecat
Mă doare enorm nimicul de tine lăsat,
Rupe tăcerea imensă așternută-ntre noi
Răsai ca un soare de toamnă, după vânturi şi ploi.
Другие стихотворения автора
Renunț
Uite-mă din nou aici golind pahar după pahar
De la atâta dezamăgire am rămas cu gust amar
În iubire toate încercările mele au fost în zadar.
De ceva vreme am în cap un singur gând murdar
Să renunț la toate și din lumea asta să dispar
Fără ea și cel mai frumos vis este un coșmar.
Ce rost mai are să tot încerc la nesfârșit?
Dacă de ea niciodată n-am să mai fiu iubit
Ce sens are să aștept dacă nu fac nimic
O iubesc, nu vreau să-i fiu doar un amic
Dacă nu pot să fiu cu ea mai bine renunț
În fața justiției supreme mă autodenunț
Merit să sufăr pentru tot răul ce i l-am făcut
Întrebări pentru inimă
Inimă... te rog nu lăsa iubirea să te distrugă
De ce trebuie să fi tu bună într-o lume atât de crudă?
De ce îți pasă ție de cea ce la nimeni nu îi pasă?
De ce când rămâi fără iubire parcă rămâi și fără viață?
De ce îți place atât de mult să te îndrăgostești
Când ști că niciodată nu primești cea ce-ți dorești....
De ce încă continuui să speri că totul va fi bine
Când ști că nimanui nu-i pasă de tine....
De ce?
De ce mereu vi și pleci,
Oare de ce îți bați joc de mine?
De ce mereu încerci să negi
Că eu nu-nsemn nimic pentru tine?
Dacă este adevărat spune-mi de ce...
De ce nu pleci definitiv din a mea viață?
De ce îmi dai mereu falsă speranță?
Dacă ști că te iubesc, de ce îți bați joc?
Dacă vezi că ard, de ce pui paie pe foc?
De ce mereu îmi faci inima să plângă?
Nebunie pură!
Inima lui de ghiață,
Acum se topește,
L-ai readus la viață,
Știai că te iubește....
Își lasă-n urmă trecutul,
Îl lasă doar pentru tine,
Acesta vă va fi-nceputul,
Drumul vostru către nebunie....
Este nebun din fire,
Este nebun după tine
Nu știa ce-i aia iubire,
Până te-a cunoscut pe tine.....
În pura lui nebunie,
Tu ești linia de plutire,
În pura lui nebunie,
Se gândeșre doar la a ta iubire.....
În pura lui nebunie,
Ar face totul pentru tine,
În pura lui nebunie,
Fără tine nu există mâine.......
În pura lui nebunie,
Tu ești tot ce contează,
În pura lui nebunie,
Viața fără tine-i film de groază.......
În pura lui nebunie,
Varsă lacrimi de iubire,
În pura lui nebunie,
Lasă versuri fără sens pe hârtie....
În pura lui nebunie,
Doar pe tine te dorește,
În pura lui nebunie,
După trupul tău gol tânjește.....
Încă se gândește la felul în care îl priveai,
Când goală-n pat de plăcere gemeai,
Încă-ți simte sânii tăi moi la el în palme,
Încă simte cum îl săruți cu buze calde
Este nebun după tine, tânjește să te aibă o eternitate lângă el. Știe că poate nu-ți poate oferi tot ce alți ar putea, însă știe că poate să-ți ofere propria lui viață, poate să-ți pună inima-n palme fără ca măcar să clipească. Este dispus să moară de un infinit de ori blocat într-o buclă temporală doar să știe că ție îți va fi bine. Avea sufletul mort când te-a cunoscut și nu știa ce înseamnă să iubești, însă din clipa în care te-a cunoscut a știu că tu ești sufletul lui pereche. A greșit mult în fața ta pentru că n-a știut cum să prețuiască iubirea, acum regretă dar timpul nu-l poate da înapoi ca să schimbe tot ce a fost între voi, însă are întregul viitor în față ca să-și îndrepte greșelile. Poate că n-o să fie niciodată așa cum ți-ai dori tu să fie, însă îți jură că va încerca și se va strădui să fie pe placul tău......
Aștept....
Îmi aștept sfârșitul,
Tăcut, blocat în singurătate,
Îmi aștept sfârșitul,
În lacrimi lipsite de dreptate....
Vreau să plec departe,
Vreau să rămân doar eu cu mine,
Vreau să plec departe,
Dar... nu vreau să renunț la tine....
Ce sens au toate?
Nu știu ce să fac
Mi-e frică pentru c-am început s-o plac
Inimă spune-mi ce-ar trebui să fac
Nu vreau ca-n belele să te bag...
Nu vreau să simți din nou durerea despărțirii
Nu vreau să te ardă iar flăcările iubirii
Nu vreau să treci iar prin ce-ai trecut
Cu toate astea parc-o iau de la-nceput.....
Parcă o apuc din nou pe aceiași cale
Prind trandafirul de spini și rămâne fără petale
Pot spune că toată durerea mea este în zadar
Dacă după ce-l culeg petalele-i dispar
Ce sesn au vorbele dulci dacă-ți lasă gust amar
Ce sens are să te atașezi dacă la final oricum dispar
Ce sens are să iubeși dacă obți doar suferință
Pèștișorul de aur este inutil dacă nu-ți îndeplinește o dorință
Ce sens are să trăiești
Dacă nu ști încotro să te-ndrepți
Ce sens are să-ți dai sens vieții
Dacă când vorbești te ascultă doar pereții
Ce sens mai are dreptatea
Dacă când o cauți parcă și pe soare se lasă noaptea
Ce sens are să-ți dorești iubire
Dacă la final rămâne doar o amintire
Ce sens are să cauți femeia potrivită
Atunci când ști că dragostea și norocul te evită
Ce sens mai are să tot încerci
Regretele în droguri și alcool să le îneci
Ce sens are speranța
Dacă singur îți distrugi viața
Ce sens are căutarea unui sens
Într-o lume unde parcă toate-s fără sens
Ce sens are încrederea
Când faptele lor sunt interpretabile ca tăcerea
Toate zic că sau săturat de vorbe și acum vor fapte
Și tot ele sunt cele care te înjunghie pe la spate
Ce sens au jurămintele făcute
De o persoană care mereu te minte
Ce sens au toate
Dacă totul se termină la moarte
Ce sens are să te chinuiești
Să obți un lucru de care n-ai nevoie dar totuși ți-l dorești
Ce sens are să tragi de tine toată viața
Să încerci mereu să fi tu cel ce sparge gheața
Să încerci mereu să-i ajuți pe toți
Iar tu când ai nevoie de ajutor îl primești mai rapid de la cei morți
Spune-mi tu ce sens mai are
Să fi dispus să-ți dai și viața pentru o fată care
Poate te-a uitat de mult, dar tu încă ai răbdare
Să o aștepți o viață că cine știe.... poate apare
Ce sens are să iubești
Dacă ști că tu mereu greșești
Ce sens are să-ți pară rău
Dacă n-ai știut s-apreciezi ce-a fost al tău
Renunț
Uite-mă din nou aici golind pahar după pahar
De la atâta dezamăgire am rămas cu gust amar
În iubire toate încercările mele au fost în zadar.
De ceva vreme am în cap un singur gând murdar
Să renunț la toate și din lumea asta să dispar
Fără ea și cel mai frumos vis este un coșmar.
Ce rost mai are să tot încerc la nesfârșit?
Dacă de ea niciodată n-am să mai fiu iubit
Ce sens are să aștept dacă nu fac nimic
O iubesc, nu vreau să-i fiu doar un amic
Dacă nu pot să fiu cu ea mai bine renunț
În fața justiției supreme mă autodenunț
Merit să sufăr pentru tot răul ce i l-am făcut
Întrebări pentru inimă
Inimă... te rog nu lăsa iubirea să te distrugă
De ce trebuie să fi tu bună într-o lume atât de crudă?
De ce îți pasă ție de cea ce la nimeni nu îi pasă?
De ce când rămâi fără iubire parcă rămâi și fără viață?
De ce îți place atât de mult să te îndrăgostești
Când ști că niciodată nu primești cea ce-ți dorești....
De ce încă continuui să speri că totul va fi bine
Când ști că nimanui nu-i pasă de tine....
De ce?
De ce mereu vi și pleci,
Oare de ce îți bați joc de mine?
De ce mereu încerci să negi
Că eu nu-nsemn nimic pentru tine?
Dacă este adevărat spune-mi de ce...
De ce nu pleci definitiv din a mea viață?
De ce îmi dai mereu falsă speranță?
Dacă ști că te iubesc, de ce îți bați joc?
Dacă vezi că ard, de ce pui paie pe foc?
De ce mereu îmi faci inima să plângă?
Nebunie pură!
Inima lui de ghiață,
Acum se topește,
L-ai readus la viață,
Știai că te iubește....
Își lasă-n urmă trecutul,
Îl lasă doar pentru tine,
Acesta vă va fi-nceputul,
Drumul vostru către nebunie....
Este nebun din fire,
Este nebun după tine
Nu știa ce-i aia iubire,
Până te-a cunoscut pe tine.....
În pura lui nebunie,
Tu ești linia de plutire,
În pura lui nebunie,
Se gândeșre doar la a ta iubire.....
În pura lui nebunie,
Ar face totul pentru tine,
În pura lui nebunie,
Fără tine nu există mâine.......
În pura lui nebunie,
Tu ești tot ce contează,
În pura lui nebunie,
Viața fără tine-i film de groază.......
În pura lui nebunie,
Varsă lacrimi de iubire,
În pura lui nebunie,
Lasă versuri fără sens pe hârtie....
În pura lui nebunie,
Doar pe tine te dorește,
În pura lui nebunie,
După trupul tău gol tânjește.....
Încă se gândește la felul în care îl priveai,
Când goală-n pat de plăcere gemeai,
Încă-ți simte sânii tăi moi la el în palme,
Încă simte cum îl săruți cu buze calde
Este nebun după tine, tânjește să te aibă o eternitate lângă el. Știe că poate nu-ți poate oferi tot ce alți ar putea, însă știe că poate să-ți ofere propria lui viață, poate să-ți pună inima-n palme fără ca măcar să clipească. Este dispus să moară de un infinit de ori blocat într-o buclă temporală doar să știe că ție îți va fi bine. Avea sufletul mort când te-a cunoscut și nu știa ce înseamnă să iubești, însă din clipa în care te-a cunoscut a știu că tu ești sufletul lui pereche. A greșit mult în fața ta pentru că n-a știut cum să prețuiască iubirea, acum regretă dar timpul nu-l poate da înapoi ca să schimbe tot ce a fost între voi, însă are întregul viitor în față ca să-și îndrepte greșelile. Poate că n-o să fie niciodată așa cum ți-ai dori tu să fie, însă îți jură că va încerca și se va strădui să fie pe placul tău......
Aștept....
Îmi aștept sfârșitul,
Tăcut, blocat în singurătate,
Îmi aștept sfârșitul,
În lacrimi lipsite de dreptate....
Vreau să plec departe,
Vreau să rămân doar eu cu mine,
Vreau să plec departe,
Dar... nu vreau să renunț la tine....
Ce sens au toate?
Nu știu ce să fac
Mi-e frică pentru c-am început s-o plac
Inimă spune-mi ce-ar trebui să fac
Nu vreau ca-n belele să te bag...
Nu vreau să simți din nou durerea despărțirii
Nu vreau să te ardă iar flăcările iubirii
Nu vreau să treci iar prin ce-ai trecut
Cu toate astea parc-o iau de la-nceput.....
Parcă o apuc din nou pe aceiași cale
Prind trandafirul de spini și rămâne fără petale
Pot spune că toată durerea mea este în zadar
Dacă după ce-l culeg petalele-i dispar
Ce sesn au vorbele dulci dacă-ți lasă gust amar
Ce sens are să te atașezi dacă la final oricum dispar
Ce sens are să iubeși dacă obți doar suferință
Pèștișorul de aur este inutil dacă nu-ți îndeplinește o dorință
Ce sens are să trăiești
Dacă nu ști încotro să te-ndrepți
Ce sens are să-ți dai sens vieții
Dacă când vorbești te ascultă doar pereții
Ce sens mai are dreptatea
Dacă când o cauți parcă și pe soare se lasă noaptea
Ce sens are să-ți dorești iubire
Dacă la final rămâne doar o amintire
Ce sens are să cauți femeia potrivită
Atunci când ști că dragostea și norocul te evită
Ce sens mai are să tot încerci
Regretele în droguri și alcool să le îneci
Ce sens are speranța
Dacă singur îți distrugi viața
Ce sens are căutarea unui sens
Într-o lume unde parcă toate-s fără sens
Ce sens are încrederea
Când faptele lor sunt interpretabile ca tăcerea
Toate zic că sau săturat de vorbe și acum vor fapte
Și tot ele sunt cele care te înjunghie pe la spate
Ce sens au jurămintele făcute
De o persoană care mereu te minte
Ce sens au toate
Dacă totul se termină la moarte
Ce sens are să te chinuiești
Să obți un lucru de care n-ai nevoie dar totuși ți-l dorești
Ce sens are să tragi de tine toată viața
Să încerci mereu să fi tu cel ce sparge gheața
Să încerci mereu să-i ajuți pe toți
Iar tu când ai nevoie de ajutor îl primești mai rapid de la cei morți
Spune-mi tu ce sens mai are
Să fi dispus să-ți dai și viața pentru o fată care
Poate te-a uitat de mult, dar tu încă ai răbdare
Să o aștepți o viață că cine știe.... poate apare
Ce sens are să iubești
Dacă ști că tu mereu greșești
Ce sens are să-ți pară rău
Dacă n-ai știut s-apreciezi ce-a fost al tău