DOUĂ INIMI

Dintre miile de chipuri

Ce în taină mi-au zâmbit

Doar privirea ta ca marea

Sufletul mi-a cucerit.

 

Dintre miile de inimi

Ce pulsează-n jurul meu

Doar a ta a prins ecoul

Tactului din ritmul meu:

 

Îndreptându-și lin spre ceruri

Minunat cântecul lor

Au luat Universul martor

La chemarea lor de dor.

 

Dar drumul spre Veșnicie

A fost greu, i-a obosit,

Una vibra tot mai tare...

Alta șoaptă-a devenit...

 

Melodia de iubire

Ca o muzică din stele,

Își pierduse armonia

Era zgomot și tăcere.

 

Și din dragostea sublimă

Ca un har de poezie,

Timpu-a șters frecvența lor

Din Divina simfonie...


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Mihaela Ianculescu poezii.online DOUĂ INIMI

Дата публикации: 25 июня

Просмотры: 107

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Iubirea

Numeroase gesturi mărunte
Mai presus de orice cuvânt,
O iubire sinceră pe care nu știu să o înapoiez.

 

Orice floare ți-aș aduce, ar muri,
Stelele sunt departe și nu le pot lua,
De aceea, a mea inimă vreau să ți-o dau
Și iubirea  mea stângace
Ce va trece proba timpului!

Еще ...

Tu te-ai uitat in ochii mei

 

Tu te-ai uitat in ochii mei

Deci stii cu siguranta ce-ascund ei,

Cat oft ca nu te am , macar o clipa

Caci fiecare zi ce trece e-o ripisa…

 

Tu  te-ai uitat in ochii mei si -ai stat

Si -am inteles atunci ce-mi este dat,

Sa te tanjesc desi nu pot sa fac nimic,

Sa te visez, sa te sarut, sa te ating…

 

Tu te ai uitat in ochii mei si ai zis cu ei

Ca intr un vis, ca vrei

Si -am inteles ,

dar ce folos cand timpul strica?

 

Ma -ntreb de ce asa mereu

Cad mult, fara sa vreau , in fluturi

Ce snoaba inima sa am

Sau doar o fi pt a scrie randuri?

Еще ...

David

Era odată un băiat,

Nepăsător,ca niciodată 

Plimbânduse pe deal în sat,

Dă nas în nas c-o fata.

 

Cei doi își cer iertare,

Își iau la revedere 

Inima le bate tare,

Și se sărută cu putere.

Еще ...

Aduți aminte

Îți aduci aminte oare

Cum soarele răsare,

Sau cum păsările cântă

Apropiindu-se de lună. 

 

Sau cum apa curge lin,

Până apăruse vântul

Ce cu un vuiet alăturându-se,

Încet, încet

 

Numai că lipsește,

A ta alinare,

A dispărut în neant

A ta iubire oare? 

 

Ma îngrijorez mereu

Neștiind ce să mai fac

Știind că nimic

Nu îți este pe plac 

 

Plimbările noastre 

Sau rărit și ele

Acum te văd doar prin telenovele

Te regăsesc în tot

Și nu vreau să te pierd

Vreau să vii înapoi,

Și să te văd iar.

Iubindune la fel

Cu o iubire pură

Neschimbând nimic

În a ta natură. 

Еще ...

Omul înger

 

Iubito,tu ești omul înger !

Îți mai rămâne să omori neîncrederea

Să poți rămâne doar înger

Acel înger pe care eu îl pot vedea și nimeni altcineva,

Tu știind de asemenea că ești un înger..

Iubito omoară neîncrederea

Chiar dacă oamenii sunt trădători

Mint și se prefac că iubesc!

Eu dacă te iubesc nu mă prefac

Pentru că vreau și eu să devin înger ca tine...

Dragostea mea nu poate exista unde este minciună

Neîncrederea se naște din răutatea lumii care iubește mincinos,

Noi nu vrem așa ceva,

Noi alergăm după Hristos,

Noi suntem altcineva!

(3 feb 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

Еще ...

Другие стихотворения автора

Chipul tău

Tristețea din ochii tăi mă răscolește

Nu știu de ce, mai rar parcă respir,

Intuiesc esența ce îți definește

Profunzimea spiritului ce-ți admir.

 

Pierdut în gânduri te regăsesc acum

Îmi pari mai liniștit și resemnat

Parcă te-ntorci în miezul minții tale

Cu un regret ce ți l-ai asumat...

 

Privindu-te simt că te știu de-o viață

Tandru obrazul tău aș vrea să îl mângâi

Să-ți fie înserarea, dimineață,

Când inima în piept îngână:,,Mai rămâi!”

Еще ...

O carte pierdută

M-ai căutat stăruitor ca pe o carte,

Intrigat te-ai întrebat pe unde-am dispărut,

Nu m-am rătăcit, eram undeva deoparte,

Printre celelalte cărți, doar că nu m-ai văzut...

 

Și m-ai deschis la o pagină oarecare,

Dar textul lecturat părea întors pe dos

Umplându-ți mintea de întrebări și întristare

Te-ai oprit și m-ai așezat pe un raft mai jos.

 

 

Credeam că m-ai ,,citit” pe față mult mai bine

Și vei zâmbi la adaptarea la context,

Îți sugerez doar să ții cont de ,,nota bene”

Că ești printre rânduri, în fiecare text...

 

Nu-mi cunoști erata, n-am note de subsol

Și nici în prefață nu scrie mai nimic...

Dar te-am subliniat ca cel mai profund articol

Prins între coperte de la-nceput, pân’ la sfârșit.

Еще ...

Eliberare

Mintea a evadat, nici trupul nu-l mai simt,

M-au părăsit pe rând ștergându-și urma...

A rămas doar uimirea pe-o umbră de gând

Dintr-un colț de tavan privindu-mi forma...

 

 

Îmi revin treptat și plec spre libertate

Unde nu există limitări sau bariere,

Simțurile sunt complexe și diversificate

În spațiul infinit lipsit de frontiere.

 

 

Stau să lămuresc ce înseamnă jos sau sus

Într-un ocean imens de nemărginire,

Pozițiile spațiale le-am dedus

După citirea astrelor și strălucire.

 

Mă extind cât vreau nu mai am parametri,

N-am noțiunea de timp, nu mă grăbesc,

Nu au nicio relevanță kilometrii,

Mă teleportez oriunde doresc.

 

Habar nu am unde-i sediul minții mele

Gândesc cu toți fotonii de lumină,

O sferă liberă plutind printre stele

În armonie cu pacea divină.

 

Nu mai simt închisoarea cenușie

Din costumul rece, strâmt și fără sens

Când sunt doar iubire și armonie

Vibrând pe frecvența din Univers...

 

Еще ...

Am trăit sau am visat? #ingerul meu

M-am culcat târziu aseară și-ntr-o vreme-am auzit

Cum striga-n urechea stângă un glas gros și răgușit:

-N-o s-o iei sub nicio formă, a greșit și e a mea!

Dacă nu merge cu mine, și în Rai vin după ea!!

Am deschis buimacă ochii și-aproape am încremenit

Căci în stânga și în dreapta două chipuri am zărit:

Unu-ntunecat și aspru ce adânc mă-nfiora,

Altul scăldat în lumină cu blândețe mă privea...

Și cu mintea în derivă încercam să deslușesc:

Pentru mine se înfruntă? Cine sunt și ce doresc?!

Dacă eu sunt inculpata vreau să spun în apărare

C-am făcut multe greșeli, dar nu-s gata de plecare!

Tocmai când mă pregăteam să îmi iau un pic de-avânt,

Furiosul mi-a-nchis gura șuierând într-un cuvânt:

-Taci!! Nu veni să-nșiri minciuni și povești reinventate

Că eu sunt stăpânul lor și ți-am fost martor la toate:

Bârfă, fală, răutate, multe, câte și mai câte,

Nu nega că le-ai făcut, toate-s în eter trecute!

Eu ți le-am șoptit pe toate, însă nu te-am obligat,

Zestrea mea născută-n tine, a învins, și-ai ascultat!

Și acum te iau cu mine pentru că te-am câștigat:

Te așteaptă mulți ca tine, în Tărâmu-Întunecat!

Și sinistru hohotind, ochi-i străluceau mai tare,

Iar eu m-am făcut mai mică și-am făcut o cruce mare...

M-am întors apoi spre dreapta și am spus cu glas șoptit:

-Nu vreau să mă duc cu el, tu nu poți să faci nimic?

Atunci Îngerul Luminii m-a cuprins cu brațul său:

-Nu te teme suflete, tu mereu ai fost al meu!

Ai greșeli nenumărate și sunt scrise toate sus,

Însă lângă fiecare câte-o cruce tu ai pus!

Ți-ai cerut mereu iertare pentru tot ce ai greșit,

Iar pe talgerul balanței măsurăm și ce-ai iubit:

Fiecare gând ascuns, fiecare patimă

Iubirea le-a anulat sau le-ai șters cu-o lacrimă.

Nu ai griji și nu te teme, astăzi lista e curată

Drumul tău spre Întuneric are poarta încuiată!

Nu știu dac-a fost un fulger sau a lunii blândă rază,

Dar simțeam un foc lăuntric că ființa-mi invadează...

Și au dispărut deodată voci și beznă, în lumină,

Iar eu m-am trezit din visu-mi fericită și senină!

Aș fi dat uitării totul, dar un gând m-a urmărit:

Cât de important e Omul și ce mult este iubit

Dacă doi îngeri de taină au ca treabă-n Infinit

Doar să îi îndrume pașii spre apus sau răsărit...

Еще ...

Cireșele

În ziua în care mi-ai adus cireșe

Era ceva deosebit în starea ta

Mi le-ai întins ușor, cu gesturi leneșe

Și-un zâmbet stânjenit, iar mâna-ți tremura...

 

În ochii tăi ce mă fixau necontenit

Simțeam o flacără ce-n inimă ardea

Și radia din plin pe chipul rumenit

Când mâna ta gingaș c-un fruct mă îmbia.

 

Le-ai desprins codița una câte una

Și într-o rutină ce-ți făcea plăcere

Mi le-ai oferit c-un zâmbet totdeauna

Și cu pauze egale între ele.

 

 

Am vrut doar câteva, ți-am oprit și ție

Dar din oftatul cu obidă am înțeles

Că voiai să mi le dai pe toate mie

Și ți-ai dori să mă inviți și la cules...

 

Pe furiș pândindu-ți colțurile gurii

Ce-au luat-o-n jos sub formă de arcadă,

Am ales să-mprăștii norii întristării

Ce de supărare atârnau să cadă...

 

 

Și-ntr-un gest spontan de ’naltă duioșie

Te-am îmbrățișat strâns o clipă și ceva

Apoi săvârșind o mică ghidușie

Am prins două cireșe la urechea ta.

 

Iar cele rămase au fost numărate

Și sortându-le îndelung am hotărât:

Pe cele roșii le mănânci tu, pe toate,

Pentru cele negre, plătesc cu un sărut!

Еще ...