De dor
Trecu o vreme oarbă de când nu văd privire
De-atunci e timpul rece, să-l încălzesc cu vin
Rămase două palme și-o inimă pe ele
Ținute de un suflet întemnițat în chin
Ascunde cu blândețe durerile amare
Prin zilele-norate aprinde soare viu
Îmbracă o tristețe cu straele-nflorate
Atinge-mă cu mâna de dor să nu mai știu
Caietul sângerează din rănile-nsemnate
Stiloul mă refuză să zgârie anonim
Pe paginile vieții iertându-le cu șoapte
Să desenezi destinul, în doi să-mbătrânim
Deschide o scrioare lipsită de cerneală
Pictează două inimi și-un zâmbet de senin
Deasupra scrie gânduri, cu buzele semnează
Va ști să mă găsească, trimite-o și-am să vin
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Silvian Costin
Дата публикации: 3 мая 2022
Просмотры: 682
Стихи из этой категории
Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
,,O clipă de sinceritate" în daneză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Et øjebliks oprigtighed
Et øjebliks oprigtighed
i stedet for farvel
lad os give lidt skønhed
denne sidste time.
vi har ikke ændret os
det er bare en mening
Tag ikke et ord for givet
eller en ubetydelig gestus.
Nej, vi har ikke ændret os
det er bare en tilfældighed
Det ville vi i hvert fald være
og hvad vi taler om
vi er ikke to fremmede
Min elskede.
Et øjebliks oprigtighed
det ville være en sublim gestus
vi har modet til at indrømme det
at vi elsker hinanden.
Et øjebliks oprigtighed
de ville huske os
af vores gode år
ville minde os om i denne sidste time
Et øjebliks oprigtighed
i stedet for farvel.
vi har ikke ændret os
det er bare en mening
Tag ikke et ord for givet
eller en ubetydelig gestus.
Nej, vi har ikke ændret os
det er bare en tilfældighed
Det ville vi i hvert fald være
og hvad vi taler om
vi er ikke to fremmede
Min elskede.
Et øjebliks oprigtighed
det ville være en sublim gestus
vi har modet til at indrømme det
at vi stadig elsker hinanden
Et øjebliks oprigtighed
de ville huske os
af vores gode år
ville minde os om i denne sidste time
Et øjebliks oprigtighed
i stedet for farvel.
Et øjebliks oprigtighed
det ville være en sublim gestus
vi har modet til at indrømme det
at vi stadig elsker hinanden
Et øjebliks oprigtighed
de ville huske os
af vores gode år
ville minde os om i denne sidste time
Et øjebliks oprigtighed
i stedet for farvel.
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în spaniolă
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
¿Podemos revisitar la imagen de una persona que nos inspiró hace 10 años?
Sí, sólo tenemos que querer,
Sí, si tuvo una influencia positiva en nosotros,
Sí, si nos motivó,
Sí, si él pudiera entendernos (la mayoría de la gente no puede),
Sí, si pudiera transmitirnos algo de su carácter, de la belleza de su alma y de sus pasiones,
Sí, si todavía suspiro de alegría, mirando sus fotos,
Sí, si nos dejó boquiabiertos de lo únicas que eran sus ideas (una de ellas realmente me sorprendió en todos los sentidos),
Sí, si supiera hacernos querer ver su punto de vista,
Sí, si pudiera darnos la mil millonésima parte de sus regalos,
Sí, si ella nos contagiara de sus risas, de sus bondades y de sus deseos,
Sí, si crees que te ha cambiado para mejor, que te has vuelto más rico (moral, ética, emocionalmente),
Sí, si no se rindió contigo, prefirió confiar en ti, no pensó que perdería el tiempo sin obtener resultados,
Sí, si tampoco has traicionado su confianza,
Sí, si supiera infundirnos ambiciones y aumentarlas a lo largo del tiempo que nos conocimos,
Sí, si descubrimos que no había muchos como ella,
Sí, si realmente se preocupara por los valores morales, ¿cómo puede cada ser humano lograr una versión mejor, más gentil, más afectuosa y más placentera de sí mismo?
Sí, si siempre tenía la misma emoción cada vez que la veía, no importaba que la salpicara agua de lluvia fangosa, que tuviera momentos en los que estuviera más nerviosa, que se enojara, que estuviera cansada, que Teníamos gripe y ya no podíamos disfrutar con los mismos magníficos rasgos de carácter,
Sí, si los pensamientos dirigidos a ella dieran fruto en nuestro corazón,
Sí, si no era una extraña, era algo más que eso, sentías que te acercabas a ella, era como una amiga o una hermana mayor,
Sí, si cada día subieras un escalón, con su ayuda,
Sí, si pudiera construir todo con tanta calma y pasión que realmente no puedas reaccionar pensando en ello,
Sí, si crees que no habrías intentado en vano impresionarla,
Sí, la vejez realmente significaba belleza en su caso, estaba mucho más gorda en su juventud, pero tenía voluntad de adelgazar, tuvo tiempo de arreglar cualquier defecto que le molestaba en sí misma, para deleitarnos a todos a sus 50 y tantos años. ,
Sí, realmente hubiera valido la pena participar en un reality show como "Los rumanos tienen talento",
Sí, porque mencioné la palabra "talento", de ella aprendí que no existe tal cosa, no recibimos ningún talento y no nos lo llevamos al otro mundo, el talento que ella mostró fue adquirido. habilidad, el resultado de algo habitual,
Sí, cuando caí (tropecé), él supo ayudarme a levantarme,
Sí, si todavía pudieras verla en la acera, en el mercado, en los conciertos, en el ayuntamiento, en el estadio funcionando a los 70 años que hoy cumpliría,
Sí, me gustaría verla una vez más...
Mi querida mujer (y las iniciales C. P.) que fue más como una hermana mayor para mí (unos 42 años mayor) durante 7 años, luego tú también te tuviste que ir, se venía otra etapa. Quedaste como un enigma en mi subconsciente, ni siquiera sé hasta el día de hoy cómo hubieras querido que fuera, qué te hubiera gustado más que te mostrara, pero te quedaste en algún lugar ahí, en la lista de "Mujeres". de 10 y de 10 hombres", como si fuera un espectáculo de 10 grados.
Perdón por mi torpeza en todo, pero no fue a propósito, pero tengo frío, mi corazón se acelera, palpito, sudo a veces frío, a veces calor, es como si no pudiera entrar suficiente aire. Se me salen los pulmones cuando admiro la personalidad, el esfuerzo, todo lo que me mostraste, y yo, considerando mi falta de habilidad desde entonces, no pude mostrarte nada más que lo que siempre viste.
Fară tine
Iubito fară tine,
Nu valorez nici cât o ceapă degerată,
Știi bine vorba populară...
Abstracte-s toate în afara ta,
Îmi ești prietenă cum nimeni niciodată,
Nici nu a fost și nici că poate exista!
Cum să-l cuprinzi pe Dumnezeu
Ce-l necuprins vreodată,
Pe cel pe care nimeni nici că
l-a văzut?
Nu El este iubirea ce oamenii o poartă,
De multe ori nevrând să-i mulțumească,
În egoismul și răutatea omenească?
Nu-i viața asta lungă amagire
Care promite vrute și nevrute,
Fără de Dumnezeu?
Nu tu ești însăși dragostea mult așteptată,
Nu tu ești glasul îngerului ce-l port la spate,
Și cum pot exista fără iubirea ta?
Iubito fară tine,
Nu valorez nici cât o ceapă degerată,
Știi bine vorba populară...
Abstracte-s toate în afara ta,
Îmi ești prietenă cum nimeni niciodată,
Nici nu a fost și nici că poate exista!
(6 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Te caut dar nu vreau să te găsesc
Mă doare amintirea ta
Şi clipe ce-au rămas departe
Unde eram doar tu şi eu
Acum o lume ne desparte
Ne intilnim iar desparţind-une
Citind durere-n ochii reci
Ma mai priveşti cu disperare
Ne zicind nimic iar mă petreci
Mii greu să mai privesc in urmă
Dar timpul trece şi iar trece
Am uitat sărutul tău la gust
Şi am lăsat dragoatea să plece
Acum doar amintirea ta traieşte
Te caut dar nu vreau să te găsesc
Mii frică să privesc in ochii tăi
Mii frică iar să te rănesc
Atitea amintiri rămase-n urmă
Dar doar cu ele acum şi mai trăiesc
Îmi vine greu să mai spun asta
Dar ce naş face tot la tine ma gîndesc
Va trece timpul inainte
Şi cîndva voi zice c-am iubit
Am iubit cum alţii iubesc o viaţă
Dar străini am devenit
Rugaciunea dragostei
Iubito,tu ești icoana mea
Și te asigur că nu-i idolatrie,
Nu-i prima oară când ti-am spus,
Prin tine îmi vorbește Dumnezeu!
Căci dragostea este chiar El
Și are rugaciunea ei..
De-o să mă-ntrebi ce vreau să-ți spun
Ei bine, atunci am să-ți răspund
Că vreau să-ți vorbesc despre rugaciunea dragostei...
Tot rugăciune este,dar are miere și arome,
De vrei sau nu coboară din gânduri rotindu-se
Precum un foc rotund și luminos
Direct în inimă...
Iubindu-te pe tine,
Această lume cenușie moare,
Cu tot ce știm că-i aparține,
Tristeți, eșecuri și necazuri,
Iar Raiul de care se vorbește
Prin tine îmi apare cu tot frumosul,
Tu fiind secreta cheie ce-l deschide!
Aceasta-i divina rugaciunea dragostei,
Te rog mă crede,eu îți spun doar ție
Dar parcă e mai bine
Întreaga lume să o știe!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Другие стихотворения автора
Și totuși
Aproape și totuși departe
În suflet și totuși e noapte
Nu-i cale și totuși se zbate
Grea inima totuși mai bate
Speranțe și totuși deșarte
Curg lacrimi și totuși uscate
În brațe și totuși visate
Și totuși te simt zi și noapte
Perfectă și totuși povară
Iubire și totuși otravă
În flăcări și totuși zăpadă
Și totusi mă arde degrabă
Vorbește și totuși nu spune
Ascultă și totuși n-aude
Prezenta și totuși nici-unde
Și totuși o simt chiar de nu e
Deschisă și totuși nu-i poartă
Nu-s aripi și totuși te-nalță
Iubire și totuși mă-ngheață
Și totuși aștept fără șansă
Epilog
Ce-am scris nu am gândit
Doar sufletu-mi dictează
Citind poate-ai simțit
Cum inima vibrează
Iubirea-i un destin
Voința nu contează
Stropită e cu vin
Găndirea-ți afectează
De-i singură e-un chin
S-o uți încerci degrabă
În doi totu-i sublim
Pe suflete-i podoabă
De a venit primește-o
Să n-o arunci degrabă
De nu pleacă e-aceia
Poftește-o în ogradă
Rămân puține reguli
Când dragostea se-arată
Te arde zi de zi
Când nu e acceptată
Tristețile-s mai multe
Dar cele-ndrăgostite
Înțeap-adânc în suflet
De dor sunt ascuțite
Existând inexistent
Se-nchid în ochi spre încântare vise mute
Acoperind cu aripi ude zborul orb
Târând în noapte amintirile flămânde
Se-necă-n valuri căutând albastrul mort
Pălind culorile strivite în lumină
Se prăbușesc din curcubeu sfârșind anost
Răspund doar razele marcate pe retină
Arzând scrisorile trimise-n avanpost
Vorbind tăcerile ne-aude luna plină
Se-abțin cuvintele aflându-se în post
Călugărind așteaptă șoapte să devină
Trăiesc prin gânduri întrebâdu-se de cost
Cărând păcatele dorința e meschină
Speranța-și duce sihăstria fără rost
Amenințate cu inspecția divină
Caută-n grabă prin uitare adăpost
Toate durerile întreabă de morfină
La judecată ajungând nu recunosc
Sunt condamnate să urnească ghilotină
Scurtând ființa în există și a fost
Rugăminte
De-au să pornească ploi
Oprește-le să curgă
Cu soare să le stingi
Un curcubeu s-ajungă
Și de-au s-apară nori
Împraștiei, să fugă
S-aduci lumină-n zori
Turnând-o peste umbră
Iar de-ai s-auzi viori
E sufletul ce cântă
Cu zâmbet în culori
Tristețile alungă
De-au să se-ntindă mâini
Lasă-le să te-ajungă
Primește-mbrățișări
Inimi s-auzi cum zburdă
Poate-ai să simți fiori
Amețitor cum urcă
Adună-i că-s comori
Armurile aruncă
Pornit-au rugăminți
Spre cerul ce ascultă
Cu rugă către sfinți
Iubirea să te-ajungă
Să așteptăm
Cutreierând fără de țintă prin pustie
Am răsărit toamna târziu pe-o creangă vie
Ploaie și vânt m-au scuturat pe o hârtie
Deși am tot nu am nimic fără iubire
Tot așteptând să treacă dragostea nebună
Dacă nu trece-am s-o ascund într-o minciună
E boală grea și-i răspândită ca o ciumă
Se-aşează-n inimă şi-n suflet ea stăpână
Am să aștept până-i vaccin să mă salveze
Cu o uitare cât un cer să mă trateze
Am să aștept pân-om fi iarăși frunză verde
Mireasma pletelor de flori să ne-mbuneze
De ce lăsăm în așteptare inimile calde
Când știm că toate așteptarile n-au roade
Nu mai pricep această lume cum se-mparte
Între iubire și iertare cine arde?
A mai rămas de aştepatat doar timpul rece
Nepăsători privind absurdul cum petrece
Asiguraţi că aşteptând totul va trece
Vom aștepta suflet cu dragoste să plece
Îngerul iubirii
Pe cer un înger strălucind ți-aprinde-n vis fantasme
Din aripi curg hălăduind pleiade lungi de astre
Pășind în zbor cărări se-ntind petale-nmiresmate
În urmă stelele sclipind plutesc imaculate
Din ochi scânteile-i lucind te-ating înaripate
Stârnindu-ți dorul te înving privirile-adresate
Cu zâmbet scutură senin pe zilele-norate
Alegoria-n gând pornind imagini parfumate
Ți-aprinde focul mistuind toți demoni-n păcate
Sperând să-ți cânte glas divin cuvinte fermecate
Crescându-ți aripi de măslin pe ramurile toate
Legând cu îngerul destin etern în realitate