Pe gânduri

deja ninge...

licori amăgitoare

pansează

vechile răni.

până la prima stație,

viespea de mare-i

blocată-ntre 

uși.

râd
suspin
aleg neinspirat
plâng
plâng mult
seara, sunt un om trist
dar a doua zi, râd iar
râd
şi
râd
râd isteric
îmi place să râd
îmi plac oamenii care mă fac să râd
filosofez, petrec şi iubesc
îngân şi bombăn
povestesc, copilăresc, mă (şi te) suspectez
zbor în vise,
cad în realități paralele
mă emoționez, mă crizez, mă reflectez

doamne...
ce bine e să fii om
şi ce bine e să râzi

doamne...
ce bine e să fii femeie

lumina învăluie scena orbitor

scoate esența din lucruri și oameni

bara striptesei seamănă cu un sceptru papal de argint

iar globul cu lumini multicolore îi adaugă reflexe de ametist și smarald

atrăgând ca un magnet ochii bărbaților

sunt eu Esmeralda le strigă artista făcând un fouettés

un fel de rotire fără sfârșit pe vârful unui picior

în timp ce rochia-i albă tatu îi dezvelește picioarele până la șolduri

delir

un Grand jeté o proiectează spre bară

se învârte amplu la 360 grade și ajunge cu piciorele în sus

moment în care tatu-ul se desprinde lăsând-o în sânii goi și chiloței

urale

urmează un glissé spectaculos

un salt în gol

bărbatul o prinde în aer și o strânge la piept

nebuno

da zice ea și-l sărută pe gură în timp ce lumina se stinge…

Sa adormi încet, suflet bland
Asa cum ma linișteai pe mine,
Cum de fiecare data ai fost mut
De ascultai îndurarile mele…

Ai plecat cu jumatate de suflet
Ca știai ce mult imi trebuie
In zilele dulci cand gustul a răsuflat,
Tu doar ma ascultai, cum m-ai merge…

Unde ai ajuns, departe de tot,
Sper ca ai ajuns cu bine,
Sa ma ierți drag prieten, axolot
Si poveștile mele sa le pui la loc de cinste.

“Prietenul meu cel mai bun nu imi oferea sfaturi, avuții cu carul, fericire fara sfarsit……ci doar liniștire… asta e tot ce doream.”

Nothing is more important as life.

The fillings for human race too.

A shadow of a wild, unhappy life

Bring wild, said thoughts too.

A sunray over an indefinable life

Gives safety and defines it too.

Nature and abstract to our life

Live we reach to their stimulus too.

dead in the eyes,

i pierce your soul;

you look at me

but i want you to go.

every time a soul passes by,

all i wanna do is scream and die;

their lives go past me like it's okay,

but my breathing has to pay.

for this crowded room's a hell,

the people in it; im not feeling well.

im surrounded by hawks

their voices are shocks —

i feel them in my bones and soul,

every second there's a new hole

in myself, i have to contain;

i don't want them to feel my pain.

Ca un vis de mult uitat

Ca o stea din noapte 

Ce cu timpul și-a pierdut

Lumina sclipitoare.

Ca o strofă neînțeleasă

De mulți poeți rătăciți 

În aceea listă fiind trecută

Numele meu și multe poezi.

Parcă te-am cunoscut, însă te-am uitat

Odată cu memoria mea pierdută

Tu, femeia cu care stau în pat

Cu care am stat o viața lungă. 

O poză văd, e de la nunta noastră

Ușor parcă îmi amintesc...

Dar atunci amnezia, mintea-mi controlează 

Și nu pot sa mă razvrătesc.

Te-am strigat, Doamne

Cu un glas temător 

Cu o sinceră chemare

De frică și de dor.

Ca o oaie rătăcită 

Am umblat până acum

Am plecat din a Ta stână 

Departe de al tău drum.

Însă la al meu strigăt, 

Doamne, la tine mai chemat 

De lupii răi, mai protejat 

Doamne, cât ești de minunat.

O tu, dragoste amară 

Ai venit și te-ai dus

Ca un moment, ca o clipă 

Ce repede sau scurs.  

O tu, dragoste amară 

Ai plecat și mai lăsat apatic

Într-o lume necunoscută. 

Cu al meu dor singuratic.

O tu, dragoste amară 

Prea repede ai plecat

Din a mea viață tristă 

Fiind lăsat neajutorat. 

Toamnă iubită, toamnă dorită 

Unde ți-ai pierdut a ta vrajă 

Pe care demult o aveai 

Și cu ea ne fermecai.

Toamnă iubită, toamnă dorită 

Multe sau schimbat, si tu la fel

Iar acest lucru mă întristează 

Fiind născut în luna brumărel.

Toamnă iubită, toamnă dorită 

Acum îți scriu cu-n dor apăsat 

Și cu o tristețe în strofă 

Căci știu că singur mai lăsat.

În noapte te-am zărit 

Cu o frumusețe mai privit 

Cu fața ta, inima mi-ai luminat 

Și de întuneric mai scăpat. 

Cum strălucesc stelele în noapte

Așa strălucești tu pentru mine

Chipul tău tresare în mine ceva

Un sentiment ciudat în inima mea.

Nu te cunosc, dar debea aștept 

Noapte sub cerul înstelat 

Să te mai văd pentru o clipă 

Iubita mea necunoscută. 

Parcă a fost, parcă nu

Nici eu nu pot sa spun

Ce-am simțit, nici eu nu știu

Dacă a fost un lucru bun.

Dacă pentru o secundă 

Te-aș fi întrebat cu regret 

Unde vei pleca singură?

Și cu o durere tristă în piept.

Dacă te-aș fi rugat sa mai stai, 

Oare ai mai fi plecat?

Pentru o secundă să rămâi 

O clipă să-mi mai fi dat.

Dar acum e târziu...

Ce sa-ntamplat, nu pot schimba 

Înapoi nu se întoarce timpu

Tu din groapă, nu vei pleca.