O ultimă stare…
Am căzut într-un vis,
Fără cer, fără soare,
Cu trupul închis,
Într-o rană ce doare.
Nu mai știu dacă sunt,
Sau doar umblu prin mine,
Ca un vânt furibund,
Ce din trecuturi revine.
Te aștept fără timp,
Fără chip, fără zare,
Și zilnic mă schimb,
Într-o ultimă stare.
Mi-e tăcerea mormânt,
Mi-e durerea povară,
Și tresar la cuvânt,
Ca un clopot de ceară.
Dacă vii, nu rosti,
Nici regret, nici iertare,
Doar privește, să știi,
Ce înseamnă întristare.
De-ai veni, ți-aș rosti,
Fără vorbe încărcate,
Ce înseamnă, a iubi…
Și s-aștepți pân' la moarte.
Și-aș păstra acel ceas,
Ca pe-un cântec în piept,
Tu, lumina din glas,
Eu, tăcerea ce-aștept.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Tablou post-comunist
Поэма: Tot gandindu-mă-n tăcere
Top 5 motive pentru a alege FOTOCARTEA cadou de Crăciun
Поэма: Inima fugara
Поэма: ȘOAPTE!
Tatiana Tabuleac, stabilita de mai multi ani la Paris a revenit la Chisinau: cititorii au facut coada, intr-o librarie din capitala, pentru a primi un autograf de la scriitoare - VIDEO
Поэма: Cafeneaua
Поэма: Dormi adânc bătrâne neam
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior