…spre mai departe
Rămâi în pace, ...dormi tihnit de-acum cât vrei,
Cât în zadar pierdut, să-ți treacă timpul,
Crezând în bâlbâielile, bătrânilor ovrei,
Că-ntrezărești pe undeva la orizont, Olimpul.
De gânduri multe, îndulcite cu venin,
Precum un câine aciuiat la vatra părintească,
Încetinit de vorbe proaste și de vin,
Să te ascunzi de cei ce vor să te trezească.
Știi tu? ...momentele acelea,
Îți amintești, când speriat de viață ai tăcut?
Când singur am rămas, să-mi vândă pielea,
Prohirisitele omizi ce mușcă din trecut?
Și eu la fel ca tine, am simțit ce-i groaza,
Dar am rămas pe metereze, liniștit și drept,
Atunci când oilor le tremura găoaza,
De spaima sângerândelor țepuși, înfipte-n rect.
Am strâns în dinți orice grumaz de urlet,
Și fără scut, prin lupte-am rătăcit,
Cu nopți de ploi și vânt m-am învelit în cuget,
Furtuni mi-am atârnat, în pieptul ruginit.
Ca ori de câte ori împresurat de hoarde,
De demoni orbi și priculici nebuni, în gloate,
Din scrum, făcut bucăți în mii de miliarde,
Să mă adun din drum, ...spre mai departe.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Iulian Grigore
Дата публикации: 6 октября
Просмотры: 135
Стихи из этой категории
Fata lucrurilor
Cealalta fata a lucrurilor,
Neschimbata,
Alfabetul gandurilor,
Mereu inchis in misterul
Penumbrelor.
Apa e altceva decat albastrul marii,
Cristalul izvoarelor, perlele ploii,
Albul zapezii, norii.
Focul e altceva decat lumina serii,
Caldura iernii,
Lava vulcanilor
Prelinsa in miezul verii.
Aerul e altceva decat inaltul zarii,
Austrul, Crivatul,
Zborul, cocorii.
Pamantul e cu totul altceva
Decat tarmul, muntii, campiile,
Desertul Saharei.
Toate la un loc si fiecare in parte
Sunt pagini desprinse
Din aceeiasi Carte.
Spirale pe scoici si pe flori,
Piramide si cuburi in cristale,
Hexagoane in stupi,
Simetric multiplicate,
Sa ascunda adevarata fata a lucrurilor,
Privirii si gandurilor,
Lasand loc minunilor,
Iubirii, cuvintelor.
Plăcerea adierii vântului
Stagnez într-o baltă fără nume și pătată de trecut.
Datorită secetei din inimă.
Conștiința nu se împacă cu gândul ce greșește,
Iar lucrurile ce par simple, sunt eterne.
Lângă zidul din fața realității.
Plăcerea adierii vântului,
Ce vrei cu adevărat?
Nu crede ce se risipește.
Păstrează ce prinde rădăcini în leș.
În suflet rămân sechele adânci.
Umbresc sufletul, nu găsesc să aprind lumina, căci mi s-a ofilit gândul.
Lași bucăți risipite, pe marginea amintirilor neplătite.
Imaginile îmi înspăimântă originile și tresar în fața ecoului,
Ce aduce ceața incandescentă.
Emigrezi către trepte ruinate, ce nu duc nicăieri,
Decât provizoriu, analgezia stagna ca o nălucă.
https://letras.ro/product/ebook-ritm-surd-florentina-magdalena-editura-letras/
Chemare
Norii aceștia prefăcuți,
În stânci jilave,
Părând că azi au fost născuți,
Din pagini albe,
Ca într-un dans, neînvățați,
Grifoni arzând...
Curgând prin vene-mi speriați,
Demoni râzând.
Rup ariple fiecărui gând,
Extaziați,
Asemeni unor torțe, rând pe rând,
Incendiați,
Prin inimaginabile tăceri,
Trecând răniți,
Securi înfipte în străjeri,
Dormind trudiți.
Și astea toate, în zadar,
Îmi sunt aproape,
Fluturi uciși în felinar,
Îmi cad sub pleoape.
Cu visul meu de foc mocnit,
Mistuitor,
Prin flăcări uneori, subit,
Mă sting ușor.
Știu, niciodată-n urma mea,
Neiertătoare,
Alte secunde n-ar putea,
Clipind amare,
Nehotărâte-a fi sau a nu fi,
Mereu în mine,
În taină a deosebi,
Ce-i rău de bine.
Ca eu să îl ridic, de pot,
Dintr-o chemare,
Pe-Ahile doborât în cort,
De întristare.
Iluzii în suedeză
Ai câți ani ți-ai dori să ai,
Ai părul creț pe care l-ai admirat mereu, care nu se pleoștește niciodată,
Ai un perete plin de tablouri la tine în cameră,
Ai cel mai în vogă model de telefon,
Ai cel mai bun prieten, nu te va dezamăgi în veci, nu cu bună știință cel puțin,
Ai parte de cel mai delicios mic dejun (clătite cu Nutella),
Ai cel mai performant pedometru din câte se puteau descărca,
Ai cea mai rapidă bicicletă, cu ea ajungi în Fălticeni în doar 15 minute,
Ai cel mai drept nas, nu îți mai trebuie rinoplastie,
Ai cei mai drepți dinți, niciunul mai în spate sau mai in față,
Ai parte mereu de cea mai corectă apreciere din partea celor din jur (minciună mai sfruntată nu există, nu te vor cunoaște, fie pentru că nu le pasă, nu le trebuie, fie pentru că ții totul în tine și vrei să pari femeia puternică, nu te mai masculiniza de dragul unor persoane cărora nu le pasă, oricine are fi ele),
Ai cele mai pure intenții, nu doar atât, știi și să le arăți,
Ai cele mai strălucitoare unghii cu gel,
Ai cele mai multe nuanțe de mov în garderobă,
Ai cel mai cuprinzător Playlist cu poeziile lui George Bacovia recitate, una după alta,
Ai câți prieteni ți-ai dori să ai, adică doi, aceia sinceri, cu care vei ține legătura pe viață, restul sunt doar persoane care vor ceva de la tine, te folosesc, nu ratează nicio ocazie când te văd,
Ai cel mai bun mod de a prepara cartofii prăjiți, ca la McDonald's aproape,
Ai cel mai bun styling de fiecare dată când te îmbraci,
Ai parte de armonie tot timpul, nimic nu se abate de la ce ai vrut tu inițial, nici cea mai mică deviere,
Ai parte de cei mai înțelegători oameni (mai că trebuie să explici orice, de ce cerul e albastru?, de ce respiri?), dar asta nu se întâmplă în poemul nostru,
Ai cele mai bune explicații, doar tu știi cum le-ai înfrumusețat atât de mult, nimeni nu rămâne nelămurit, toți te iubesc special pentru acest lucru,
Ai cele mai bune prăjituri de ziua Norvegiei,
Ai cele mai bune stilouri, nu se strică în veci,
Ai cele mai bune perechi de pantofi, inclusiv pentru dansuri latino-americane,
Ai cele mai interesante idei de decorare a camerei,
Ai cea mai bună precizie atunci când tunzi o prietenă (abia dacă te poți tunde singură),
Ai cele mai amuzante preferințe când vine vorba de muzică,
Ai ureche muzicală, dar deloc nu știi să o folosești,
Ai cele mai extravagante gusturi când vine vorba de ojă, doar culorile neon te atrag,
Ai cele mai frumoase standarde, nu te apropii de ele niciodată pentru că sunt frumoase,
Ai cele mai bune oglinzi, prin ele se vede tot, orice muscă care a pătruns,
Ai cele mai multe merite oricând, oriunde,
Ai cea mai bună capacitate de a înțelege întâmplările, de orice natură ar fi ele,
Ai cea mai plăcută voce,
Ai cea mai suavă atingere,
Ai cele mai înmiresmate parfumuri, ești o feerie a primăverii,
Ai cel mai strălucitor zâmbet, atrage toate privirile, deși nu iubești atenția,
Ai cea mai bună mașină de tuns iarba, tunde orice fir la aceeași lungime,
Ai cea mai bună apreciere a lucrurilor, a cantității mai ales, când vine o prietenă și vrei să beți limonadă, ai grijă ca amândouă să aveți la fel de mult suc în pahar,
Ai cel mai bun mod de a înțelege problemele oamenilor, primează logica și ce este realizabil din punct de vedere logic, nu ce vrea fiecare să se întâmple, fii sinceră, și tu ai vrut mulți fluturi frumoși în această viață, dar nu au zburat în direcția ta, doar chestii după care ai sărit să le prinzi și nu ai făcut decât să te rănești,
Ai cea mai bună capacitate de a privi în inimile oamenilor, de a vindeca răni, ești chiar psiholog din punctul ăsta de vedere,
Ai cea mai frumoasă decență în comportament și în conduită,
Ai cele mai corecte și mai bune argumente,
Ai cele mai ciudate preferințe când vine vorba de posturile de televiziune pe care le urmărești,
Ai cele mai triste amintiri, dar ai reușit să înmulțești ceea ce la prima vedere părea a fi prea puțin, să transformi acele sfaturi în ceva constructiv,
Ai avut cele mai simpatice colege de bancă,
mereu ți-ar fi dat exercițiile pe care nu știai să le faci,
Ai cele mai înduioșătoare cuvinte în vocabular,
Ai cele mai bune pensete, unghiere,
Ai cele mai frumoase aspirații în sinea ta, nu doar tu ai fi beneficiară,
Ai cele mai generoase gândurile,
Ai cea mai moralizatoare și melodioasă voce a conștiinței,
Ai puterea/ înțelepciunea de a ceda când vezi că nu mai ai de ce să mai continui,
Ai posibilitatea de a face oamenii să se simtă bine doar prin simpla ta prezență, când ești tu alături de ei nu le mai iese păr alb, sunt mai veseli, nici riduri parcă nu prea ar mai avea,
Ai încercat în toate feluri să devii o versiune mai bună a propriei persoane, obiectiv îndeplinit, te poți relaxa, vocea conștiinței a fost aspră cu tine, fiindcă ți-a vrut doar binele, este parcă vocea unui părinte care nu te obligă, doar îți spune că așa ar fi mai bine, pentru că se gândește la tine și încă îi mai pasă.
Ilusioner
Du är så gammal som du vill vara,
Du har det lockiga håret du alltid har beundrat som aldrig frissar,
Du har en vägg full av tavlor i ditt rum,
Du har den hetaste telefonmodellen,
Du har en bästa vän, han kommer aldrig att svika dig, inte medvetet åtminstone,
Du har den godaste frukosten (pannkakor med Nutella),
Du har den bästa stegräknaren som kan laddas ner,
Du har den snabbaste cykeln, med den når du Fălticeni på bara 15 minuter,
Du har den rakaste näsan, du behöver ingen näsplastik längre,
Du har de rakaste tänderna, ingen för långt bak eller för långt,
Du har alltid den mest exakta uppskattningen från omgivningen (det finns ingen mer fräck lögn, de kommer inte att känna dig, antingen för att de inte bryr sig, de inte behöver det, eller för att du håller allt inom dig och vill att verka som den starka kvinnan, sluta maskulinisera dig själv för människor som inte bryr sig, vem de än är),
Du har de renaste avsikterna, inte bara det, du vet också hur man visar dem,
Du har de blankaste gelnaglar,
Du har flest nyanser av lila i din garderob,
Du har den mest omfattande spellistan med George Bacovias dikter reciterade, en efter en,
Du har så många vänner som du skulle vilja ha, det vill säga två, de ärliga, som du kommer att hålla kontakt med hela livet, resten är bara människor som vill ha något av dig, de använder dig, de saknar inte en möjlighet när de ser dig,
Du har det bästa sättet att göra pommes frites, som McDonald's nära dig,
Du har den bästa stylingen varje gång du klär upp dig,
Du har harmoni hela tiden, ingenting avviker från vad du ursprungligen ville, inte ens den minsta avvikelse,
Du har de mest förstående människorna (men du måste förklara allt, varför är himlen blå?, varför andas du?), men det händer inte i vår dikt,
Du har de bästa förklaringarna, bara du vet hur du gjorde dem så vackra, ingen är förvirrad, alla älskar dig speciellt för detta,
Du har de bästa födelsedagstårtorna i Norge,
Du har de bästa pennorna, de går aldrig sönder,
Du har det bästa paret skor, inklusive för latinamerikanska danser,
Du har de mest intressanta idéerna för rumsdekoration,
Du har den bästa precisionen när du klipper en väns hår (du kan knappt klippa dig själv),
Du har de roligaste preferenserna när det kommer till musik,
Du har ett musikaliskt öra, men du vet inte hur man använder det alls,
Du har den mest extravaganta smaken när det kommer till nagellack, bara neonfärger tilltalar dig,
Du har de vackraste normerna, du närmar dig dem aldrig för att de är vackra,
Du har de bästa speglarna, genom dem kan du se allt, varje fluga som kom in,
Du har mest förtjänst när som helst, var som helst,
Du har den bästa förmågan att förstå händelser, oavsett karaktär,
Du har den trevligaste rösten,
Du har den mjukaste beröringen,
Du har de mest doftande parfymerna, du är vårens älva,
Du har det ljusaste leendet, du drar till dig alla ögon, även om du inte gillar uppmärksamhet,
Du har den bästa gräsklipparen, klipp valfri linje till samma längd,
Du har den bästa uppskattningen av saker och ting, särskilt mängden, när en vän kommer över och du vill dricka lemonad, se till att båda har samma mängd juice i ditt glas,
Du har det bästa sättet att förstå människors problem, ta logik och vad som är logiskt uppnåeligt, inte vad alla vill ska hända, var ärlig, du ville också ha många vackra fjärilar här i livet, men de flög inte i din riktning, bara saker du hoppade för att fånga och skadade bara dig själv,
Du har den bästa förmågan att se in i människors hjärtan, att läka sår, du är till och med en psykolog ur denna synvinkel,
Du har den vackraste anständigheten i beteende och uppförande,
Du har de mest korrekta och bästa argumenten,
Du har de konstigaste preferenserna när det kommer till de tv-stationer du tittar på,
Du har de sorgligaste minnena, men du lyckades multiplicera det som vid första anblicken verkade vara för lite, för att förvandla dessa tips till något konstruktivt,
Du hade de trevligaste bankkollegorna,
han skulle alltid ge dig de övningar du inte visste hur du skulle göra,
Du har de mest rörande orden i ordförrådet,
Du har den bästa pincetten, nagelklipparen,
Du har de vackraste ambitionerna inom dig själv, inte bara du skulle vara förmånstagaren,
Du har de mest generösa tankarna,
Du har samvetets mest moraliserande och melodiösa röst,
Du har styrkan/visdomen att ge upp när du ser att du inte har någon anledning att fortsätta,
Du har möjligheten att få människor att må bra bara genom din närvaro, när du är med dem har de inte vitt hår längre, de är gladare, de verkar inte ens ha rynkor,
Du försökte på alla sätt bli en bättre version av dig själv, målet uppnått, du kan slappna av, samvetets röst var hård mot dig, för den ville bara ditt bästa, den är som rösten från en förälder sominte tvingar dig, bara han säger att det skulle vara bättre eftersom han tänker på dig och fortfarande bryr sig.
Stare de fapt
Dacă sunt oameni fericiţi, de ce nu urlă?
De ce nu apar în stradă cu ţipete neîncetate?
Să-şi risipe trăirea cu bucium şi surlă,
Să ştie că-i bucuros până şi ultima vietate.
Mi-aş consuma toată energia pe care o deţin,
Să fac comunicabilă starea mea de fericire,
Şi n-aş regreta dacă apoi pe picioare nu mă mai ţin,
Ori dacă mi-ar pieri vocea sau să cad în orbire.
Beat de eternitate şi atras de infinit,
Mă prăvălesc prin spaţii ca o figură solară,
Uşor ca o iluzie ori ca un zâmbet chinuit,
Mă risipesc într-un nimic, pe care-l simt o povară.
Cui să mă închin prin aceste deşerturi?
Cui să întind mâna prin aceste singurătăţi?
La cine să mă opresc să mă bată prin certuri,
Şi să primesc mângâieri lipsite de prejudecăţi?
Când mă gândesc la mine, îmi vine să plâng …
Urăsc totul într-un sentiment de responsabilitate,
Învăluiri melancolice ca într-un cleşte mă strâng,
Mă salvez din tristeţe, cărând suferinţă în spate.
În praful timpului
Nu mă întreba de cărare
mereu îmi reneg picioarele,
pledează vulgaritate.
Nici gândurile nu le întreba
au fugit de acasă.
Poate conştiinţa?
La ce bun,
mă vizitează doar duminica,
în spatele bisericii.
Nu mă întreba încotro mă îndrept,
s-ar putea să ne ciocnim nepăsările
şi să murim mereu.
Dacă nu mă întrebi nimic,
obosit de aşteptare,
voi respira doar trecut.
Un colţ de munte
se prăvale
peste lacul meu de lacrimi.
Ştii să înoţi?
Astăzi nu sunt acasă.
Poate mâine
vom juca şotronul copilăriei,
rugându-ne să rămânem
acolo unde ne-am văzut prima oară,
chiar în praful timpului.
Другие стихотворения автора
Târziu
Și timpul ăsta pământiu,
Credea că te-a învins,
Atunci când obosit, tărziu,
De margini te-ai desprins.
Pășind în gol, pe urma ta,
Un stol de serafimi,
Se întrebau cum ar putea,
Să urce-n înălțimi,
Abisul cenușiu închis,
Vibrând amețitor,
Ocean de gânduri, necuprins,
Ascuns, înșelător.
Acolo unde resemnat,
Cândva te-ai clătinat,
Și cât ai ars înveninat,
Nicicând nu au aflat.
Nu știu copii-n somnul lor,
Ce-i greutatea crucii,
Și mulți se nasc, se zbat și mor,
Trăind ca guguștiucii,
Visând, nu vor simți vreodată,
Ce gust are căderea,
Și cât de mult e vinovată,
Minciuna și tăcerea.
E ca un dans în ritm ciudat,
Pe cântec de sirene,
Nebuni în lifturi s-au blocat,
Și-acum se bat cu perne.
Nu te-amăgi, ca în trecut,
În urmă să privești,
De zeci de ori într-un minut,
Arată cine ești...
Doar timpul ăsta nesfârșit,
Credea că te-a atins,
Ca un arcaș, de vânt orbit,
Cu-n treacăt într-adins.
Nimic, din toate câte-or fi,
Pierdute printre rânduri,
Nu vor putea nici nu vor ști,
Să-ți tulbure prin gânduri,
Pe străzi, cum umblă câini flămânzi,
Adulmecânnd vreo rană,
Cum stropi din valuri se supun,
Când sunt împinși de ramă.
Atâtea glasuri ce te cheamă,
Atunci când zbori sau cazi,
De cât de inutil se sfarmă,
Ascunsul ieri, în azi.
Poate că...
Hei tu! …cel adormit, în mine,
Amestecat în somn de paie, cu pământ,
Poate că peste noapte, ploaia care vine,
Mă va spăla și-mi va șopti prin vânt…
Ceva amar, ciudat, lipsit de orice noimă,
Un murmur de furtună și uitare,
Cu gust de oarbă rătăcire și de moină,
De rocă brună, scufundată-n mare.
Poate că glodul ăsta cu miros de ură,
Din care rânced câteodată te strecori,
Potrivnic amalgam de zgură,
E viu doar când îți dă fiori.
Când legiunile de îngeri zboară,
Dezlănțuite, repezindu-se spre porți,
Și simți în tine fiecare gheară,
Mișcându-se prin tragere la sorți.
Și sunt momente lungi, ca niște veacuri,
Cu lacrimi, ciumă și durere,
Săgeți de foc izbind din arcuri,
Întinse peste mine în tăcere.
Atât de dur, absurd, cum nimeni altul,
Nu va spera zvâcnind spre infinit,
Lăsând în urmă plumbul și bazaltul,
Din care sufletul mi-a fost cioplit.
Chemări sinistre răsunându-mi straniu,
Tăiate în scântei de diamant,
Șenile răsucindu-mi-se-n craniu,
Alunecând întunecate în neant.
Cobor
Nu râdeți! ...e vreun doctor pe aici?
Să sune cineva la 112,
Mi-e rău de-atâta fericire cu sclipici,
Și beznă cât încape-n noi.
Să vină cine vrea să vină,
Să spună orice-ar vrea să spună,
Degeaba-afară e lumină...
Dacă în noi e noapte, fără lună.
Și roiuri nesfărșite de himere,
Trecând prin timp, purtate de uitare,
Asemeni unor de haite de hiene,
Pândind orice moment de ezitare...
Să vină cu cisterne pompierii!
Cu ei, furtun și-o scară să aducă,
Să spele lumea de bacterii,
Cu mult săpun, și cu un ghem de cârpă.
Ca oamenii să vadă adevărul,
Din urmă așteptându-l să trăiască,
Pe-Adam senin, mâncându-și mărul,
Curaj de vor avea în ochi să îl privească.
Ce greu miroase cerul a ospiciu,
Oare să vin, ...sau să mă duc?
Martor întâmplător la un etern supliciu,
În colț, pe drum spre balamuc.
Să sune careva la prefectură!
M-aude cineva în univers?
M-am rătăcit cu cei ce mint și fură!
Opriți planeta! ...sau cobor din mers...
Luptând
Arată-mi drumul, dincolo de dealuri,
Potecile acelea șterse și uitate,
Să mă feresc de noapte și de valuri,
De mări întunecate și sărate...
Cum vântul rece care suflă-n mine,
Tăcut să se oprească doar o clipă,
Sălbatic tresărind în rime,
Însângerat legându-și o aripă...
Rostește-n simțuri, adormite,
De mult pierdutele chemări,
În rânduri printre pagini prăfuite,
De veacuri, ucigașe renunțări...
S-alerg eliberat de nori și frică,
Îmbrățișat într-un destin de kamikaze,
Neomenescul adevăr să-mi zică,
Dacă să-mi pun sau nu masca de gaze.
Că totul împrejur e doar cădere,
Un haos viu luptând cu timpul crunt,
Simt umbrele crucificate de durere,
Între ce par și cine sunt.
Gregaritate
Îți vor striga să te ascunzi în umbră,
Când refelectoarele vor răscoli pământul,
Să fugi cât poți, făr-a privi în urmă,
Sirenele urlând, când vor aprinde vântul.
Cătușa, de la-ncheietura mâinii,
Să nu te doară, când te trage înapoi,
Să taci, dacă-s aproape câinii,
Cât mai adânc, să te acoperi cu noroi.
Te vor chema cu glasuri de departe,
Trecând prin gratii și pereți,
De mii de ori, aceleași gânduri moarte,
Să te întorci înfrânt la ele, să regreți.
Orice secundă oarbă, netrăită,
Și orice vorbă nerostită, ...grea,
Ca o reptilă, evitând neauzită,
Viclenele săgeți, înfipte în podea.
Îți vor șopti, mușcând din sârmele ghimpate,
Zbătându-se cumva să se adune,
Aceiași îngeri triști cu-aripile tăiate,
Stropiți cu var, întinși în gropi comune.
Într-un târziu vei înțelege, negreșit,
Cutremurându-te învins și derutat,
Ce larg și lunecos e drumul spre sfârșit,
Cu gust străin și mirosind ciudat.
Visând
Când nu mai e nimic de spus,
Bufonul tace, în sfârșit...
Călăul prin decor ascuns,
De mult a adormit.
De mila timpului pierdut,
Câțiva copii au râs,
La urmă chiar și-un surdo-mut,
Înțelegând a plâns.
Of, piesa asta, prost circar,
S-a apucat s-o scrie,
Pe cerul cenușiu, cu var,
Să mi-o dedice mie.
Să-mi toarne-n sufletul pustiu,
Scânteie și benzină,
Aprinde-mă acum să fiu,
O clipă de lumină.
Arzând să cad într-un abis,
Prin hăuri fără nume,
Visând că zbor într-un alt vis,
Zâmbind din altă lume.