E mama si e numai una
M-a nascut si ma crecut
A ris sia plins cind a putut
Primii pasi cu ea eu iam facut
Cu mama mea cea draga
M-a invatat de toate-n viata
Si ma certat cind nam stiut
Si-am plins .dar numam suparat
Pe mama mea cea draga
E mama si e numai una
Ce mult o pretuesc
Caci ea tot timpu linga mine
SI TARE O IUBESC
Iar daca eu team suparat
Iertare vreau sat cer
Si-as vrea sa stii mamica mea
Ca eu te iubesc
Категория: Стихи посвящены матери
Все стихи автора: diana
Дата публикации: 5 марта 2014
Просмотры: 4660
Стихи из этой категории
Iau cartea-n mână...
Iau cartea-n mână și-mi aduc aminte,
Când îmi citeai fiind copil,
Și cum stăteam în poala ta cuminte,
Strângând la piept păpușa de vinil.
Și-acum îmi pare printre rânduri,
Că îți zăresc privirea blândă,
Și mă scufund ades în gânduri,
Și mă întreb ce vrea s-ascundă.
Mai dau încet o pagină la carte,
Un basm cu fete împărătești,
Și simt cum inima mocnit mă arde,
Căci parcă tu măicuță mi-l citești.
Mama
Cu privire ta cea blândă
Cu mânutile tale moi
Ne mângâi și ne alinti
De cu seară și până în zori
Draga mea iubita mama
Eu din suflet te iubesc
Și tot restul vieții mele
Doar pe tine te prețuiesc
De cu zori și până în seara
Pentru noi tu tot muncești
Că sa ne faci un rost în viața
Și cu drag sa ne privești
Viață lungă și bogată
Noi mereu îti vom dori
Și cu inima bogată
Noi mereu te vom iubi
🎤 Dragă mama
Dragă mamă,
Astăzi părul ți-e cărunt și parcă nu mai zâmbești ca altă dată
Îți văd în colțul ochilor frumoși o lacrimă, parcă uitată
Sunt oglinda a tot ce ai trăit, cu bune și cu rele
Cu zâmbete și lacrimi, multe momente grele
Am crescut, mamă, astăzi știu că fraza “nu-mi place prăjitura”
Înseamnă de fapt “nu ne ajunge tuturor, dar sper totuși să mai rămână una”
Știu că parfumul, cerceii sau rochia pe care o doreai
Rămâneau mereu o amintire la care să ajungi, nu reușeai
Astăzi știu, mama, ce înseamnă sacrificiul tău
Că am avut ce mi-am dorit mereu, deși știu ca poate ți-a fost greu
N-am cum să te răsplătesc vreodată
Nu o să te mint, mă simt puțin cam vinovată
Dar tot ce sunt astăzi, sunt datorită ție
Pentru mine, mamă, tu reprezinți speranța vie.
N-am cum să te răsplătesc, însă îți dau în dar o îmbrățișare caldă
Să te mai văd iarăși zâmbind frumos și cald ca altă dată.
În sufletul meu te păstrez ca pe o amintire nepătată
Că mi-ai ținut, iubito, loc și de mamă, si de tată.
-Z.a.
Ce dor imi e
Ce dor imi e de tine, mamă
Să mă cuprinzi în brațele-ți
Să-mi pun capu-n a ta poală
Să mă săruți cum doar tu poti
Ce greu e fără tine, mamă
Parcă nici viața n-are sens
Parcă-mi s-a dus chiar si speranta
Ce de mică-mi ardea in piept
Ce plâng eu după tine, mamă
Suspin cu lacrimi ne-ncetat
Mă-ntreb adesea cu ardoare
Dacă de tot tu m-ai lăsat
Ce întrebări îmi pun ades', oh mamă
Că-mi-e rusin' sa le rostesc
Dar tu,din cer, din slăvi divine
Mă-mbărbătezi, mă-nviorezi
Ce dor mi-a fost,îmi e si îmi va fi
Dar stiu că-ntr-o zi ne-om întalni
Ce bucurie, ce mare zi va fi aceea
Când te-oi putea iubi la nesfârșit.
Flăcăul
Două mâini bătrâne
Ce-au legănat mereu
Cobaiul suflet negru
A unui mic flăcău.
Din firul amintirii,
Cu păr alb și bălai,
Ținea în brațe casa
Un vis si cu un trai.
Cocioaba era mică,
Dar plină de lumină,
Căci taina era sfântă –
Iubirea cea divină.
Ochii blânzi priveau
Cu frică și credință,
Era a mamei pace
Și-a mamei umilință.
Ajuns flăcău înalt,
Cu harnică voință,
Păstra în piept un dor
Și-un strop de pocăință.
Zi de zi venea,
Cu sufletul plecat,
Să pupe mâinile
Ce l-au legănat.
Dar mâinile acum
Nu-l mai întâmpinau,
Trecuse vremea, tainic,
Și-n vise-l așteptau.
Anca Acatrinei
Mama!
Mă uit la poza ei din telefonul meu,
Pe care-o am de când mama trăia,
O simt si părca o văd pe ea mereu,
Cum m-aștepta poate-i aduc ceva
Acel ceva nu era vreo dorință,
Și doar un panaceu prescris,
Cu care să-și aline suferința,
Cum medicul rețetă ei i-a scris
Prin poză încerc s-o văd zâmbind,
Așa cum ea făcea la vârsta tinereții,
Dar tare-mi este greu să schimb,
Imaginea durerii, la anii bătrâneții
Atunci prin amintiri mai răsfoiesc,
Pe care încă le mai am în minte,
Cum m-anvățat pe mine să croiesc,
Și să invaț din cărți, să fiu cuminte
Ea la mașina de cusut noaptea lucra,
Pentru că toată ziua la câmp muncea,
Și-mi amintesc că ea știa și a ara,
Și rochii, pantaloni si plapume cosea
Seara când de la câmp se întorcea,
Pe ce să puna mâna întâi, ea nu știa,
Mâncare să ne facă cu asta începea,
Și-apoi pe noi la masă ea ne alinia
Rar am văzut-o să stea pe bancă,
La poartă să discute cu cineva,
Tot timpul ea avea ceva de muncă,
Și mândru sunt de ea, de mama mea
Am fost noi 5 copii crescuți în casă,
Și către școli la studii îndrumați,
Ne-a educat să stăm cu totii la masă,
Chiar de în viață vom fi și întristați
Această îndrumare o respectăm,
Și-ntindem masa mare noi pe hol,
Ne adunăm, merinde bune degustăm,
Dar..triști suntem văzând, un scaun gol
Acum când lacrima mi se prelinge,
Pe-aceste rânduri scrise cu dor,
Vă-ntreb pe voi cum poți învinge?
În fața coasei și să-i învii...pe cei ce mor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Iau cartea-n mână...
Iau cartea-n mână și-mi aduc aminte,
Când îmi citeai fiind copil,
Și cum stăteam în poala ta cuminte,
Strângând la piept păpușa de vinil.
Și-acum îmi pare printre rânduri,
Că îți zăresc privirea blândă,
Și mă scufund ades în gânduri,
Și mă întreb ce vrea s-ascundă.
Mai dau încet o pagină la carte,
Un basm cu fete împărătești,
Și simt cum inima mocnit mă arde,
Căci parcă tu măicuță mi-l citești.
Mama
Cu privire ta cea blândă
Cu mânutile tale moi
Ne mângâi și ne alinti
De cu seară și până în zori
Draga mea iubita mama
Eu din suflet te iubesc
Și tot restul vieții mele
Doar pe tine te prețuiesc
De cu zori și până în seara
Pentru noi tu tot muncești
Că sa ne faci un rost în viața
Și cu drag sa ne privești
Viață lungă și bogată
Noi mereu îti vom dori
Și cu inima bogată
Noi mereu te vom iubi
🎤 Dragă mama
Dragă mamă,
Astăzi părul ți-e cărunt și parcă nu mai zâmbești ca altă dată
Îți văd în colțul ochilor frumoși o lacrimă, parcă uitată
Sunt oglinda a tot ce ai trăit, cu bune și cu rele
Cu zâmbete și lacrimi, multe momente grele
Am crescut, mamă, astăzi știu că fraza “nu-mi place prăjitura”
Înseamnă de fapt “nu ne ajunge tuturor, dar sper totuși să mai rămână una”
Știu că parfumul, cerceii sau rochia pe care o doreai
Rămâneau mereu o amintire la care să ajungi, nu reușeai
Astăzi știu, mama, ce înseamnă sacrificiul tău
Că am avut ce mi-am dorit mereu, deși știu ca poate ți-a fost greu
N-am cum să te răsplătesc vreodată
Nu o să te mint, mă simt puțin cam vinovată
Dar tot ce sunt astăzi, sunt datorită ție
Pentru mine, mamă, tu reprezinți speranța vie.
N-am cum să te răsplătesc, însă îți dau în dar o îmbrățișare caldă
Să te mai văd iarăși zâmbind frumos și cald ca altă dată.
În sufletul meu te păstrez ca pe o amintire nepătată
Că mi-ai ținut, iubito, loc și de mamă, si de tată.
-Z.a.
Ce dor imi e
Ce dor imi e de tine, mamă
Să mă cuprinzi în brațele-ți
Să-mi pun capu-n a ta poală
Să mă săruți cum doar tu poti
Ce greu e fără tine, mamă
Parcă nici viața n-are sens
Parcă-mi s-a dus chiar si speranta
Ce de mică-mi ardea in piept
Ce plâng eu după tine, mamă
Suspin cu lacrimi ne-ncetat
Mă-ntreb adesea cu ardoare
Dacă de tot tu m-ai lăsat
Ce întrebări îmi pun ades', oh mamă
Că-mi-e rusin' sa le rostesc
Dar tu,din cer, din slăvi divine
Mă-mbărbătezi, mă-nviorezi
Ce dor mi-a fost,îmi e si îmi va fi
Dar stiu că-ntr-o zi ne-om întalni
Ce bucurie, ce mare zi va fi aceea
Când te-oi putea iubi la nesfârșit.
Flăcăul
Două mâini bătrâne
Ce-au legănat mereu
Cobaiul suflet negru
A unui mic flăcău.
Din firul amintirii,
Cu păr alb și bălai,
Ținea în brațe casa
Un vis si cu un trai.
Cocioaba era mică,
Dar plină de lumină,
Căci taina era sfântă –
Iubirea cea divină.
Ochii blânzi priveau
Cu frică și credință,
Era a mamei pace
Și-a mamei umilință.
Ajuns flăcău înalt,
Cu harnică voință,
Păstra în piept un dor
Și-un strop de pocăință.
Zi de zi venea,
Cu sufletul plecat,
Să pupe mâinile
Ce l-au legănat.
Dar mâinile acum
Nu-l mai întâmpinau,
Trecuse vremea, tainic,
Și-n vise-l așteptau.
Anca Acatrinei
Mama!
Mă uit la poza ei din telefonul meu,
Pe care-o am de când mama trăia,
O simt si părca o văd pe ea mereu,
Cum m-aștepta poate-i aduc ceva
Acel ceva nu era vreo dorință,
Și doar un panaceu prescris,
Cu care să-și aline suferința,
Cum medicul rețetă ei i-a scris
Prin poză încerc s-o văd zâmbind,
Așa cum ea făcea la vârsta tinereții,
Dar tare-mi este greu să schimb,
Imaginea durerii, la anii bătrâneții
Atunci prin amintiri mai răsfoiesc,
Pe care încă le mai am în minte,
Cum m-anvățat pe mine să croiesc,
Și să invaț din cărți, să fiu cuminte
Ea la mașina de cusut noaptea lucra,
Pentru că toată ziua la câmp muncea,
Și-mi amintesc că ea știa și a ara,
Și rochii, pantaloni si plapume cosea
Seara când de la câmp se întorcea,
Pe ce să puna mâna întâi, ea nu știa,
Mâncare să ne facă cu asta începea,
Și-apoi pe noi la masă ea ne alinia
Rar am văzut-o să stea pe bancă,
La poartă să discute cu cineva,
Tot timpul ea avea ceva de muncă,
Și mândru sunt de ea, de mama mea
Am fost noi 5 copii crescuți în casă,
Și către școli la studii îndrumați,
Ne-a educat să stăm cu totii la masă,
Chiar de în viață vom fi și întristați
Această îndrumare o respectăm,
Și-ntindem masa mare noi pe hol,
Ne adunăm, merinde bune degustăm,
Dar..triști suntem văzând, un scaun gol
Acum când lacrima mi se prelinge,
Pe-aceste rânduri scrise cu dor,
Vă-ntreb pe voi cum poți învinge?
În fața coasei și să-i învii...pe cei ce mor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Другие стихотворения автора
scrisoarea
Sa intimplat aceasta vara
A cunoscut ea un baiat
Se intilneau in toata seara
Apoi el la armata a plecat
La petrecut pina la gara
Si cind in tren el sa urcat
A spus sa nui auda nimeni
Ca-l va astepta neaparat
Si trenu a plecat din gara
Dar ea din ochi a lacrimat
A scris de acolo o scrisoare
A intrebato ,,ce mai faci''
La mine mare sarbatoare
Eu deacum m-am insurat
A-ncremenit cu foaia in mina
Moarte-a o va lua de mina
Si o va stringe strins la piept
Ramii cu bine draga viata
Sa nu incurc la nimenea
Fii fericit cu alta fata
De mine sa nuti amintesti
Eu am sa plec acum de acasa
Mai mult nu face sa traesc
Ea a murit au ingropat-o
Pe-un mal abrupt cum altu nu-i
Iar el plingea, minca pamintu
CACI NU IERA SCRISOAREA LUI.
scrisoarea
Sa intimplat aceasta vara
A cunoscut ea un baiat
Se intilneau in toata seara
Apoi el la armata a plecat
La petrecut pina la gara
Si cind in tren el sa urcat
A spus sa nui auda nimeni
Ca-l va astepta neaparat
Si trenu a plecat din gara
Dar ea din ochi a lacrimat
A scris de acolo o scrisoare
A intrebato ,,ce mai faci''
La mine mare sarbatoare
Eu deacum m-am insurat
A-ncremenit cu foaia in mina
Moarte-a o va lua de mina
Si o va stringe strins la piept
Ramii cu bine draga viata
Sa nu incurc la nimenea
Fii fericit cu alta fata
De mine sa nuti amintesti
Eu am sa plec acum de acasa
Mai mult nu face sa traesc
Ea a murit au ingropat-o
Pe-un mal abrupt cum altu nu-i
Iar el plingea, minca pamintu
CACI NU IERA SCRISOAREA LUI.
scrisoarea
Sa intimplat aceasta vara
A cunoscut ea un baiat
Se intilneau in toata seara
Apoi el la armata a plecat
La petrecut pina la gara
Si cind in tren el sa urcat
A spus sa nui auda nimeni
Ca-l va astepta neaparat
Si trenu a plecat din gara
Dar ea din ochi a lacrimat
A scris de acolo o scrisoare
A intrebato ,,ce mai faci''
La mine mare sarbatoare
Eu deacum m-am insurat
A-ncremenit cu foaia in mina
Moarte-a o va lua de mina
Si o va stringe strins la piept
Ramii cu bine draga viata
Sa nu incurc la nimenea
Fii fericit cu alta fata
De mine sa nuti amintesti
Eu am sa plec acum de acasa
Mai mult nu face sa traesc
Ea a murit au ingropat-o
Pe-un mal abrupt cum altu nu-i
Iar el plingea, minca pamintu
CACI NU IERA SCRISOAREA LUI.
scrisoarea
Sa intimplat aceasta vara
A cunoscut ea un baiat
Se intilneau in toata seara
Apoi el la armata a plecat
La petrecut pina la gara
Si cind in tren el sa urcat
A spus sa nui auda nimeni
Ca-l va astepta neaparat
Si trenu a plecat din gara
Dar ea din ochi a lacrimat
A scris de acolo o scrisoare
A intrebato ,,ce mai faci''
La mine mare sarbatoare
Eu deacum m-am insurat
A-ncremenit cu foaia in mina
Moarte-a o va lua de mina
Si o va stringe strins la piept
Ramii cu bine draga viata
Sa nu incurc la nimenea
Fii fericit cu alta fata
De mine sa nuti amintesti
Eu am sa plec acum de acasa
Mai mult nu face sa traesc
Ea a murit au ingropat-o
Pe-un mal abrupt cum altu nu-i
Iar el plingea, minca pamintu
CACI NU IERA SCRISOAREA LUI.
scrisoarea
Sa intimplat aceasta vara
A cunoscut ea un baiat
Se intilneau in toata seara
Apoi el la armata a plecat
La petrecut pina la gara
Si cind in tren el sa urcat
A spus sa nui auda nimeni
Ca-l va astepta neaparat
Si trenu a plecat din gara
Dar ea din ochi a lacrimat
A scris de acolo o scrisoare
A intrebato ,,ce mai faci''
La mine mare sarbatoare
Eu deacum m-am insurat
A-ncremenit cu foaia in mina
Moarte-a o va lua de mina
Si o va stringe strins la piept
Ramii cu bine draga viata
Sa nu incurc la nimenea
Fii fericit cu alta fata
De mine sa nuti amintesti
Eu am sa plec acum de acasa
Mai mult nu face sa traesc
Ea a murit au ingropat-o
Pe-un mal abrupt cum altu nu-i
Iar el plingea, minca pamintu
CACI NU IERA SCRISOAREA LUI.
scrisoarea
Sa intimplat aceasta vara
A cunoscut ea un baiat
Se intilneau in toata seara
Apoi el la armata a plecat
La petrecut pina la gara
Si cind in tren el sa urcat
A spus sa nui auda nimeni
Ca-l va astepta neaparat
Si trenu a plecat din gara
Dar ea din ochi a lacrimat
A scris de acolo o scrisoare
A intrebato ,,ce mai faci''
La mine mare sarbatoare
Eu deacum m-am insurat
A-ncremenit cu foaia in mina
Moarte-a o va lua de mina
Si o va stringe strins la piept
Ramii cu bine draga viata
Sa nu incurc la nimenea
Fii fericit cu alta fata
De mine sa nuti amintesti
Eu am sa plec acum de acasa
Mai mult nu face sa traesc
Ea a murit au ingropat-o
Pe-un mal abrupt cum altu nu-i
Iar el plingea, minca pamintu
CACI NU IERA SCRISOAREA LUI.
scrisoarea
Sa intimplat aceasta vara
A cunoscut ea un baiat
Se intilneau in toata seara
Apoi el la armata a plecat
La petrecut pina la gara
Si cind in tren el sa urcat
A spus sa nui auda nimeni
Ca-l va astepta neaparat
Si trenu a plecat din gara
Dar ea din ochi a lacrimat
A scris de acolo o scrisoare
A intrebato ,,ce mai faci''
La mine mare sarbatoare
Eu deacum m-am insurat
A-ncremenit cu foaia in mina
Moarte-a o va lua de mina
Si o va stringe strins la piept
Ramii cu bine draga viata
Sa nu incurc la nimenea
Fii fericit cu alta fata
De mine sa nuti amintesti
Eu am sa plec acum de acasa
Mai mult nu face sa traesc
Ea a murit au ingropat-o
Pe-un mal abrupt cum altu nu-i
Iar el plingea, minca pamintu
CACI NU IERA SCRISOAREA LUI.