Din ce în ce mai des
Aplec copacul şi-i sărut ramul
Muguri în pântec să-i răsară ,
Îi las un zâmbet pe frunza galbenă
Şi pe celelalte ce plecară
Încăpăţânate de zbor ,
De îmbrăţişarea cu pământul
Pe la amiază , când ora devine rumenă
Şi celor rătăciţi îşi împarte gustul .
Las ploaia să-mi spele ochii
Să pot privi în seară
Porţi larg deschise prin care
Să intre nealterate iubiri
Şi umblet nepământean
Cu luna la subţioară
Când oamenii îi cei lui Dumnezeu izbăviri .
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: iudita_ecaterin
Дата публикации: 4 января 2019
Просмотры: 1401
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Draga mea
Поэма: Dada
Un spectacol neobisnuit s-a jucat pe scena teatrului din Soroca. O piesa de teatru, care a inclus muzica la pian, mimica si poezie a adunat o multime de lume in sala - VIDEO
Поэма: Din dragoste in dor
Поэма: Munca din arta ei.
OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor
Поэма: Sub somnul tău
Поэма: Rosturi
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș