Şi tălpile au urechi
Prin crăpătura îngemânării am privit cu dor de început.
Respiraţia dimineţii am simţit-o pe obraz
Ca pe ceva ce îmi amintea de prezenţă , de fiinţare .
Din lumea rămânerii în repaus în lumea începutului
Trecerea era lină , era un tumultum de dorinţe ,
De pleoape deschise , de priviri împopoţonate
Cu semne de întrebare .
Am cerut braţelor întânderi peste trupurile goale ,
Uscăţive coloane resemnate .
Paşii s-au format în voia lor lăsând urme involuntare
Atunci când tălpile au auzit drumul .
Buza genunchiului împărţea săruturi tângâietoarelor chemări .
Câte rămâneri în urmă vor fi ?
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: iudita_ecaterin
Дата публикации: 1 июля 2018
Просмотры: 1673
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: A îngheţat inima-n mine
Поэма: Preaplin
foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii
Поэма: Ne scapă
Поэма: no regrets
O fată tânără fascinată de poezie: „15 ani - lupta dintre realitate și ficțiune”.
Поэма: Cât aș vrea...
Поэма: Eminescu
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.