Iubirea între oameni
Așa a fost cindva in lume
Eram copil prea multe nu știam
Iubirea între oameni nu-i minune
Ea ne-a fost dată s-o prețuim in veac.
La ce folos ea ne-a fost dată
Noi nu mai suntem ce am fost
Ne prea urîm in astă viața
Fără folos și fără rost.
Și ce frumos era odată
Copil eram prea multe nu știam
O vorba buna,calda, prietenoasa
Le intilneai la fiecare pas.
Anii s-au dus,minciuna e in floare
Și răutatea e pe primul loc
Iar omul bun e drept, te doare
Valoarea lui e la gunoi.
Tristețea parcă mă apasă
Lacrimile curg pe fața mea
Și mă întreb ce-o fi odată
De generațiile ce vor urma.
Timisoara
Cristian
Mircea Barbura
30.01.2021
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Cristian Mircea
Дата публикации: 7 декабря 2024
Просмотры: 154
Стихи из этой категории
in fundul plaminilor mei
in fundul plaminilor mei
e ca o lingura de aer
mai putin de-o rasuflare,
nu mai mult de-o soapta
de care, nici de-as tusi,
nici de-as stranuta ,nici de m-as ineca
nici de m-as afla strivit de-o povara
nu m-as putea goli.
in fundul plaminilor mei
e ca o lingura de aer
precursor al respiratiei tale
inainte de-a te saruta
Familia!
Lumina zilei o primim de Sus
Trimisă când soarele răsare,
E dimineață și rugă înălțăm
S-avem și azi pâine și sare
Părinții zi de zi se duc la muncă
Să câștigăm s-avem ceva pe masă,
Copiii merg la grădi și la școală
Bunicii singuri ne așteaptă-acasă
Pe înserat familia se reunește
După o zi cu bune și chiar rele,
Bunica, mama cina pregătește
Și toți vorbim câte-n lună și-n stele
Bunicul ne ridică pentru rugăciune
Și mulțumește pentru tot ce-avem,
Îl ascultăm și cu evlavie ne închinăm
Și-apoi ne așezăm și-n liniște mâncăm
Când masa de bunătăți este golită
Cu toții începem ziua să o povestim,
Unii la alții ne spunem cum a fost
Și în final spre dormitoare o țâșnim
Pe fir se-așează o nouă zi de muncă
Sau e duminică și-i mare sărbătoare,
Când pașii se îndreaptă către biserică
Să căpătăm iertare și binecuvântare
.........................................
E zi sau săptămână, lună sau an
E viața noastră toată pe pământ,
Sunt ei bunicii, părinții și copiii
Familia, cuvântul dulce..atât de sfânt!
Toast rusesc
Noaptea e înconjurată
De lumina focoaselor nucleare
Bombe cad în zbor
Dar în miniatură
Bombe artizanale
Confecționate din deșeuri nereadioactive
Nu e amuzant că,
Putin vrea să ocupe
și Insula Marea Brăilei
să o transforme într-o enclavă pescărească.
Ar dori să ajungă pană la
porțile Bosforului și Dardanele,
cum a mai încercat Rusia cu secole în urmă,
să închine cu sultanul turc Erdogan un toast,
Fiecare ar face rapt din țara ucraineană.
Putin ar vrea cu șeicul Iranului să joace biliard
Să ii arunce un gram de otravă rusească
în ceaiul oriental,cu mirosuri persane și arome turcești.
De unde Putin ar dori să anexeze o microinsulă
Din golfurile Oman și Persan
Numite micromări arăbești.
Putin ar dori să controleze Marea Arabiei
Ca să importe chibrituri de la pakistanezi.
Suferințe de pian
Pe clape mâinile ce vor cade
Vor zdrobi toate fațadele
Instalate pe bucuri false
Care nu sunt altceva decât amăgiri de mătase
Pot apărea ele oricât de frumoase
În ochii celui ce cunoaște
Se va vedea proasta calitate
Pe care acest material îl oferă în realitate
Fiecare sunet care încearcă să îl încânte
Din acel instrument care poate să bucure
Dar sub a s-a navigare
Va provoca doar forfote în mare
Ca valurile unui ocean prea mare
Publicul va fi indignat fără împăcare
De notele ce vor fi din nefericire cântate
Pe scena lumii plină de rivalitate
in fundul plaminilor mei
in fundul plaminilor mei
e ca o lingura de aer
mai putin de-o rasuflare,
nu mai mult de-o soapta
de care, nici de-as tusi,
nici de-as stranuta ,nici de m-as ineca
nici de m-as afla strivit de-o povara
nu m-as putea goli.
in fundul plaminilor mei
e ca o lingura de aer
precursor al respiratiei tale
inainte de-a te saruta
Familia!
Lumina zilei o primim de Sus
Trimisă când soarele răsare,
E dimineață și rugă înălțăm
S-avem și azi pâine și sare
Părinții zi de zi se duc la muncă
Să câștigăm s-avem ceva pe masă,
Copiii merg la grădi și la școală
Bunicii singuri ne așteaptă-acasă
Pe înserat familia se reunește
După o zi cu bune și chiar rele,
Bunica, mama cina pregătește
Și toți vorbim câte-n lună și-n stele
Bunicul ne ridică pentru rugăciune
Și mulțumește pentru tot ce-avem,
Îl ascultăm și cu evlavie ne închinăm
Și-apoi ne așezăm și-n liniște mâncăm
Când masa de bunătăți este golită
Cu toții începem ziua să o povestim,
Unii la alții ne spunem cum a fost
Și în final spre dormitoare o țâșnim
Pe fir se-așează o nouă zi de muncă
Sau e duminică și-i mare sărbătoare,
Când pașii se îndreaptă către biserică
Să căpătăm iertare și binecuvântare
.........................................
E zi sau săptămână, lună sau an
E viața noastră toată pe pământ,
Sunt ei bunicii, părinții și copiii
Familia, cuvântul dulce..atât de sfânt!
Toast rusesc
Noaptea e înconjurată
De lumina focoaselor nucleare
Bombe cad în zbor
Dar în miniatură
Bombe artizanale
Confecționate din deșeuri nereadioactive
Nu e amuzant că,
Putin vrea să ocupe
și Insula Marea Brăilei
să o transforme într-o enclavă pescărească.
Ar dori să ajungă pană la
porțile Bosforului și Dardanele,
cum a mai încercat Rusia cu secole în urmă,
să închine cu sultanul turc Erdogan un toast,
Fiecare ar face rapt din țara ucraineană.
Putin ar vrea cu șeicul Iranului să joace biliard
Să ii arunce un gram de otravă rusească
în ceaiul oriental,cu mirosuri persane și arome turcești.
De unde Putin ar dori să anexeze o microinsulă
Din golfurile Oman și Persan
Numite micromări arăbești.
Putin ar dori să controleze Marea Arabiei
Ca să importe chibrituri de la pakistanezi.
Suferințe de pian
Pe clape mâinile ce vor cade
Vor zdrobi toate fațadele
Instalate pe bucuri false
Care nu sunt altceva decât amăgiri de mătase
Pot apărea ele oricât de frumoase
În ochii celui ce cunoaște
Se va vedea proasta calitate
Pe care acest material îl oferă în realitate
Fiecare sunet care încearcă să îl încânte
Din acel instrument care poate să bucure
Dar sub a s-a navigare
Va provoca doar forfote în mare
Ca valurile unui ocean prea mare
Publicul va fi indignat fără împăcare
De notele ce vor fi din nefericire cântate
Pe scena lumii plină de rivalitate
Другие стихотворения автора
Plata și rasplata
Privesc în jurul meu mergind
Pe strada mare, suspinînd
Cînd văd o lume mare de nebuni
Ma-ntreb în gînd, e adevărat
Că lumea asta s-a stricat?
Nu-i de mirare ce trăim
O sa primim cu ce plătim
Plătim cu bune ne va fi bine
Plătim cu rău ne va fi greu.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că-mi dă putere cînd mi-e greu
Dar și îl rog că să mă ierte
Cînd mai greșesc, e omenește.
Incerc sa fiu și bun și drept
Și să plătesc cit mai corect
Că vreau doar bine să îmi fie
Nebun i
n lume nu-i domnie.
Dragostea mea
In suflet eu te port iubito
Ești fericirea din castel
Ești roua de pe frunze toamna
Ești albul iarna sus in tei.
Zimbetul tău m-ambată iară
Inebunesc privind la el
Și fără să clipesc m-apropii
Că sa ador mirosul tău.
Ești pentru mine o comoară
O nestemată dulce vie
Din cer tu ai venit la mine
Eu te iubesc la nebunie.
De-aș fi Dumnezeu pentru o zi
De-aș fi Dumnezeu pentru o zi
Aș aduna mulțimea-n zori de zi
In ochi să-i privesc și să le spun
Războiul e zadarnic,
Mor oameni și mor copii.
Durerea mă apasă
Și lacrimi curg pe față
Am tot sperat că ei vor fi
Și blinzi și buni iubindu-se în viața.
Le-am dat suflare,le-am dat și viata
Le-am dat frumos in lume,
Sa fie fericiți cu toții
In pace și armonie.
Nu prețuiesc nimic
Sint rai își poartă ură
Se dușmănesc și se rănesc
Ei nu mai au măsură.
Stau și privesc la ei
Cum frații își omoară
Copii, bunici și mamă și tată într-o doară.
Sunt vremuri de răscruce
Nu-s bune cum am vrut
Nici lumea nu e lume așa cum mi-am dorit.
As vrea să închei odată să nu mai pot vedea,
Atîta dușmănie ce traieste-n ea.
De-aș fi Dumnezeu pentru o noua zi
Nu i-aș mai crește mari
Ci, i-aș lăsa copii.
O Doamne
Doamne ce-ai făcut cu noi
Tu ne-ai adus desculți și goi
Pe-acest pămînt ce este sfint,
Sa creștem sa ne înmulțim
Sa ne iubim și să trăim.
De toate Doamne tu ne-ai dat
Și trup și minte neîncetat
Iar noi cei goi in suflet cu nevoi
Cei goi de dragoste in noi
Am uitat să-ți mulțumim
Pentru viața ce-o trăim.
E ziua ta femeie
E ziua ta femeie
E primăvara ta
Tu este cea mai frumoasă
Și tot ce va urma.
Și fiecare clipă din fiecare ceas
E o mare de iubire
Dragoste și extaz.
Mai vino luna lui Mai
El,soare agreabil
Drăguț și amabil
Își face loc și danseaza
Printre noureț.
Căldura vine
Și frunza devine
Un verde stralucitor.
Totul e-n floare
Nimic nu mai doare
Ramura-i verde stralucitor.
Zumzet de albine
Cu burțile pline
Zboară haotic
Trezite la viața
Prin flori cu verdeață,
De-un verde stralucitor.
Atit de verde
Parca se pierde
Cînd soarele-i mare strălucitor.
Și parcă tot deodată
Se transforma îndată
In verde de Aur strălucitor.
Cu atîtea karate
De verzi nestemate
Este aici nemuritor.
E tot ce poftesc
E Mai nebunesc
Mai
mult de atît
E Mai și l-am vrut.
Plata și rasplata
Privesc în jurul meu mergind
Pe strada mare, suspinînd
Cînd văd o lume mare de nebuni
Ma-ntreb în gînd, e adevărat
Că lumea asta s-a stricat?
Nu-i de mirare ce trăim
O sa primim cu ce plătim
Plătim cu bune ne va fi bine
Plătim cu rău ne va fi greu.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că-mi dă putere cînd mi-e greu
Dar și îl rog că să mă ierte
Cînd mai greșesc, e omenește.
Incerc sa fiu și bun și drept
Și să plătesc cit mai corect
Că vreau doar bine să îmi fie
Nebun i
n lume nu-i domnie.
Dragostea mea
In suflet eu te port iubito
Ești fericirea din castel
Ești roua de pe frunze toamna
Ești albul iarna sus in tei.
Zimbetul tău m-ambată iară
Inebunesc privind la el
Și fără să clipesc m-apropii
Că sa ador mirosul tău.
Ești pentru mine o comoară
O nestemată dulce vie
Din cer tu ai venit la mine
Eu te iubesc la nebunie.
De-aș fi Dumnezeu pentru o zi
De-aș fi Dumnezeu pentru o zi
Aș aduna mulțimea-n zori de zi
In ochi să-i privesc și să le spun
Războiul e zadarnic,
Mor oameni și mor copii.
Durerea mă apasă
Și lacrimi curg pe față
Am tot sperat că ei vor fi
Și blinzi și buni iubindu-se în viața.
Le-am dat suflare,le-am dat și viata
Le-am dat frumos in lume,
Sa fie fericiți cu toții
In pace și armonie.
Nu prețuiesc nimic
Sint rai își poartă ură
Se dușmănesc și se rănesc
Ei nu mai au măsură.
Stau și privesc la ei
Cum frații își omoară
Copii, bunici și mamă și tată într-o doară.
Sunt vremuri de răscruce
Nu-s bune cum am vrut
Nici lumea nu e lume așa cum mi-am dorit.
As vrea să închei odată să nu mai pot vedea,
Atîta dușmănie ce traieste-n ea.
De-aș fi Dumnezeu pentru o noua zi
Nu i-aș mai crește mari
Ci, i-aș lăsa copii.
O Doamne
Doamne ce-ai făcut cu noi
Tu ne-ai adus desculți și goi
Pe-acest pămînt ce este sfint,
Sa creștem sa ne înmulțim
Sa ne iubim și să trăim.
De toate Doamne tu ne-ai dat
Și trup și minte neîncetat
Iar noi cei goi in suflet cu nevoi
Cei goi de dragoste in noi
Am uitat să-ți mulțumim
Pentru viața ce-o trăim.
E ziua ta femeie
E ziua ta femeie
E primăvara ta
Tu este cea mai frumoasă
Și tot ce va urma.
Și fiecare clipă din fiecare ceas
E o mare de iubire
Dragoste și extaz.
Mai vino luna lui Mai
El,soare agreabil
Drăguț și amabil
Își face loc și danseaza
Printre noureț.
Căldura vine
Și frunza devine
Un verde stralucitor.
Totul e-n floare
Nimic nu mai doare
Ramura-i verde stralucitor.
Zumzet de albine
Cu burțile pline
Zboară haotic
Trezite la viața
Prin flori cu verdeață,
De-un verde stralucitor.
Atit de verde
Parca se pierde
Cînd soarele-i mare strălucitor.
Și parcă tot deodată
Se transforma îndată
In verde de Aur strălucitor.
Cu atîtea karate
De verzi nestemate
Este aici nemuritor.
E tot ce poftesc
E Mai nebunesc
Mai
mult de atît
E Mai și l-am vrut.