Şi tălpile au urechi
Prin crăpătura îngemânării am privit cu dor de început.
Respiraţia dimineţii am simţit-o pe obraz
Ca pe ceva ce îmi amintea de prezenţă , de fiinţare .
Din lumea rămânerii în repaus în lumea începutului
Trecerea era lină , era un tumultum de dorinţe ,
De pleoape deschise , de priviri împopoţonate
Cu semne de întrebare .
Am cerut braţelor întânderi peste trupurile goale ,
Uscăţive coloane resemnate .
Paşii s-au format în voia lor lăsând urme involuntare
Atunci când tălpile au auzit drumul .
Buza genunchiului împărţea săruturi tângâietoarelor chemări .
Câte rămâneri în urmă vor fi ?
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: iudita_ecaterin
Data postării: 1 iulie 2018
Vizualizări: 1665
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Inchid ochii, simt, miros, aud
Poem: Ploaia
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Poem: Atâta timp cât mă iubești de Andra în suedeză
Poem: Te vreau
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca
Poem: Un an mai bun
Poem: Rugaciunea dragostei
Oportunităţi de muncă pentru cei care doresc să-şi valorifice abilităţile de scriere