Toamna ca o durere
Alunec pe frunze şi nu ştiu
De e toamna vinovată sau eu aiurită ,
Cu picuri de apă m-a prins ploaia auriu
Să nu cad pe ora desfrunzită .
În buzunare îmi afund mâinile nefiresc ,
Merg cu urechea uşor aplecată , chemată de un cânt ,
Prind din zbor cuvintele şi-ncerc să le unesc
Şi cu privirea pierdută mă împiedic de vânt .
Mă ademeneşte şoapta de castani ,
Îmi acopăr ochii şi ascult
Cum îmi umblă toamna prin ani
Aducându-mi poveşti de demult .
Pe umăr , ca o tăcere o frunză îmi cade ,
În jurul ei lumina devine mierie ,
Din mine timpul până la os roade ,
Oare , de ce mă doare toamna .... cine ştie ....?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: iudita_ecaterin
Data postării: 4 ianuarie 2019
Vizualizări: 1612
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Povestea sufletului
Poem: ,,Nu te enerva" în suedeză
„Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani
Poem: Reproș tardiv!
Poem: Nu plânge
MII DE CĂRȚI PENTRU CEI MICI. La Chişinău s-a deschis un târg de carte pentru copii
Poem: Oricine ?
Poem: Dacă soarta m-ar lăsa...
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti