Toamna ca o durere
Alunec pe frunze şi nu ştiu
De e toamna vinovată sau eu aiurită ,
Cu picuri de apă m-a prins ploaia auriu
Să nu cad pe ora desfrunzită .
În buzunare îmi afund mâinile nefiresc ,
Merg cu urechea uşor aplecată , chemată de un cânt ,
Prind din zbor cuvintele şi-ncerc să le unesc
Şi cu privirea pierdută mă împiedic de vânt .
Mă ademeneşte şoapta de castani ,
Îmi acopăr ochii şi ascult
Cum îmi umblă toamna prin ani
Aducându-mi poveşti de demult .
Pe umăr , ca o tăcere o frunză îmi cade ,
În jurul ei lumina devine mierie ,
Din mine timpul până la os roade ,
Oare , de ce mă doare toamna .... cine ştie ....?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: iudita_ecaterin
Data postării: 4 ianuarie 2019
Vizualizări: 2058
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Acvatic
Poem: Visul
Au iesit cu cartile in strada. Modul in care zeci de oameni pasionati de lectura au sarbatorit Ziua Mondiala a Cititului cu voce tare - VIDEO
Poem: Carul Mic
Poem: Pre - judecăți
Pe 1 octombrie, de Ziua Internațională a Cafelei, la Librăria Bestseller din Chișinău plătești cafeaua cu o poezie
Poem: Prea multă sensibilitate în suedeză
Poem: Ex libris
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume