Din ce în ce mai des
Aplec copacul şi-i sărut ramul
Muguri în pântec să-i răsară ,
Îi las un zâmbet pe frunza galbenă
Şi pe celelalte ce plecară
Încăpăţânate de zbor ,
De îmbrăţişarea cu pământul
Pe la amiază , când ora devine rumenă
Şi celor rătăciţi îşi împarte gustul .
Las ploaia să-mi spele ochii
Să pot privi în seară
Porţi larg deschise prin care
Să intre nealterate iubiri
Şi umblet nepământean
Cu luna la subţioară
Când oamenii îi cei lui Dumnezeu izbăviri .
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: iudita_ecaterin
Data postării: 4 ianuarie 2019
Vizualizări: 1385
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Pardonne-moi ce caprice d'enfant în finlandeză
Poem: Într-un alt univers
Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?
Poem: Final de iarnă
Poem: Um vis de varã
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești
Poem: Nesigură fără tine
Poem: Ascultă ploaia
Scriitoarea si fosta jurnalista la PRO TV, Tatiana Tabuleac ne surprinde din nou. Ea si-a lansat la Chisinau al doilea roman, numit "Gradina de sticla" - VIDEO