Fără teamă
Să stai fără teamă iubito,
Căci noi doi suntem și aici și acolo,
Si nimeni nu poate vreodată
Să ne arunce în mare sau
De pe nori de furtună,
În valuri înalte cât munții, să ne piardă!
Corabia noastră-i nebună,
Este fantomă prin noapte!
Stai fără teamă iubito,
Vom ajunge la țărm împreună!
Ți-am spus doar că sunt piratul
Care iubirea din aur îți fură,
Și te va conduce pe norii născuți acum din tunul,
Ce zgură și fum risipește!
Privește câte vase dușmane,
Pe valuri nebune se-avântă,
Vor să ne fure comoara,iubirea sau viața!
Mai este puțin iubito și ajungem,
Pe Insula iubirii pe tărâmul de eros...
De trebuie însă, vom muri împreună pe tunuri, în praf și explozii!
(Volumul de poezii Sonete de amor-Horia Stănicel 2023)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 20 octombrie 2023
Vizualizări: 624
Poezii din aceiaşi categorie
NEAMUL MEU
Neamul meu de unde vine?
Din lumină și iubire,
înfrățit cu alte nații
Cctitorând cetăți și sate
Păstorind turme de oi
Și răbdători la nevoi.
Cojiță
Avea un corp ceresc,
Tot ce era legat de omenesc era desprins de ea,
Era o creatură mititică,
Credeam că era trimisă din Rai,
Dar am cunoscut Iadul alături de slujitoarea demonică,
Avea nevoie se pare, de o asistentă care să o vadă înger,
Să-i ofere Rai în schimbul Iadului,
O asistentă căreia acesta să-i fie cunoscut și să alerge în disperare către flăcări,
Să iubească arsurile atât de mult încât nici lacrimile nu le pot vindeca.
Primăvara
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Ai scos din adîncuri, doar prospețime…
Idei si dorințe , gînduri profunde
Ca un ghiocel , timid , printre friguri
Răsărind pur , în al său anotimp
Prevestind noul , si viața , povești d’ abia începute….
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Verdele crud , pajiști intinse
Toate vestesc prea bine ‘nceputul…
Stoluri de păsări rostind în văzduh
Libertate , creație , tot e permis !
Zîmbesc cu ochii , căci ce vad la mine
Sădit înlauntru , e tot pentru tine !
Țurțur
Afara este rece dar parca imi este cald ca te vad
Ma incalzeste privirea ta
Zapada parca este din senin roz
Tu ignori fulgi
Eu simt ca ne apropie din ce in mai mult
Imi este dor de tine
De focul din privirile noastre
Nu mai privim in ochii de oare ce ne este ca si cum ne ar intra un turtur in ochii
Dar pe furis imi mai tragi o privire
Ne batem cu bulgarii de zapada ne zambim unul la altul
Dar mie frica de tine
Dar cand sunt cu tine uit ca afara e frig si ca ninge
Tu ma incalzesti
Chiar daca nu ma iei in brate
Dar ma simt ca si cum as fi la tine in brate
Imi este dor de tine
Si abia astept sa vina urmatoarea zi de țurțur.
Dragoste-n tăcere
Sunt ca și o floare
Ce apă nu are
Și-adoarme, pălită
De vremea însorită.
Sunt ca și-o pasăre
Ce zboru-i zadarnic,
Căutându-și un loc
Unde-o fi cu noroc.
O firavă și dulce ființă
Ce-n suflet are credință,
Iar dragostea-i jură
Din inimă sincer și pură.
Zero gravitatie
Atunci cand ma gandesc la tine
Simt ca plutesc in zero gravitatie
Nimic pe lume nu e mai usor
Decat sa iti spun cat de mult tin la tine
Nu pot sa cred ca am ajuns intr-un punct
Si lucrurile au continuat de la sine
Vreau sa stii ca ma pot schimba
Si iarasi ma gandesc la tine
NEAMUL MEU
Neamul meu de unde vine?
Din lumină și iubire,
înfrățit cu alte nații
Cctitorând cetăți și sate
Păstorind turme de oi
Și răbdători la nevoi.
Cojiță
Avea un corp ceresc,
Tot ce era legat de omenesc era desprins de ea,
Era o creatură mititică,
Credeam că era trimisă din Rai,
Dar am cunoscut Iadul alături de slujitoarea demonică,
Avea nevoie se pare, de o asistentă care să o vadă înger,
Să-i ofere Rai în schimbul Iadului,
O asistentă căreia acesta să-i fie cunoscut și să alerge în disperare către flăcări,
Să iubească arsurile atât de mult încât nici lacrimile nu le pot vindeca.
Primăvara
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Ai scos din adîncuri, doar prospețime…
Idei si dorințe , gînduri profunde
Ca un ghiocel , timid , printre friguri
Răsărind pur , în al său anotimp
Prevestind noul , si viața , povești d’ abia începute….
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Verdele crud , pajiști intinse
Toate vestesc prea bine ‘nceputul…
Stoluri de păsări rostind în văzduh
Libertate , creație , tot e permis !
Zîmbesc cu ochii , căci ce vad la mine
Sădit înlauntru , e tot pentru tine !
Țurțur
Afara este rece dar parca imi este cald ca te vad
Ma incalzeste privirea ta
Zapada parca este din senin roz
Tu ignori fulgi
Eu simt ca ne apropie din ce in mai mult
Imi este dor de tine
De focul din privirile noastre
Nu mai privim in ochii de oare ce ne este ca si cum ne ar intra un turtur in ochii
Dar pe furis imi mai tragi o privire
Ne batem cu bulgarii de zapada ne zambim unul la altul
Dar mie frica de tine
Dar cand sunt cu tine uit ca afara e frig si ca ninge
Tu ma incalzesti
Chiar daca nu ma iei in brate
Dar ma simt ca si cum as fi la tine in brate
Imi este dor de tine
Si abia astept sa vina urmatoarea zi de țurțur.
Dragoste-n tăcere
Sunt ca și o floare
Ce apă nu are
Și-adoarme, pălită
De vremea însorită.
Sunt ca și-o pasăre
Ce zboru-i zadarnic,
Căutându-și un loc
Unde-o fi cu noroc.
O firavă și dulce ființă
Ce-n suflet are credință,
Iar dragostea-i jură
Din inimă sincer și pură.
Zero gravitatie
Atunci cand ma gandesc la tine
Simt ca plutesc in zero gravitatie
Nimic pe lume nu e mai usor
Decat sa iti spun cat de mult tin la tine
Nu pot sa cred ca am ajuns intr-un punct
Si lucrurile au continuat de la sine
Vreau sa stii ca ma pot schimba
Si iarasi ma gandesc la tine
Alte poezii ale autorului
Dragoste fără sfârșit
Nu-i dragostea surâsul tău
Iubita mea frumoasă,dulce,delicată,
Ce-i însuși glas ce pleacă de la Dumnezeu,
Să mă trezească din trista existență omenească?
Să-mi dăruiască darul tău fără egal,
Sărutul dar și secretul mângâierii?
Iubito,eu nu cred în trista despărțire,
Nici în iluzia iubirii teatrale,
Ori în actorii amorului fugar,
Nici în poeme mincinoase,
Eu fiind poetul tău sau al iubirii ce nu moare...
Iți spun acum cuvintele frumoase,
Ce știu că pleacă din ființa ta ce-i plină de dulceață,
Chiar dacă sunt rostite acum de mine
Și-ascult romanța zâmbetului tău,
Cu obrăjorii calzi și înroșiți de ale mele vrăjite vorbe
Ce-s ticluite doar să te cucerească ca pe-o cetate cu zidurile groase...!
Iubito, știu bine că tu cunoști,
Taina iubirii noastre,
Iar dragostea ce ne-a cuprins,
Nu are nici final chiar dacă are început,
Și a ieșit din timp!
(23 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Lacrimi
Universal este plânsul!
La fel zâmbetul,râsul,Paradisul!
Pașii despărțirii au glasul tăcerii,
Suspinul este oftatul plăcerii ce-i moartă acum!
Adio îți spun,adio îmi spui!
Capitolul nostru se vrea terminat...
Poate că-i vremea să vină sfârșitul poveștii!
Tot începutul își are-un final,
Destinul își spune cuvântul fatal!
Clepsidra e spartă de tine,
Timpul din ea este scurs,risipit
Visele noastre au glas de păsări celeste pe un cer infinit,
Ne întâlnim aevea, închipuit,
La tine sau mine în gândul timid!
Lumea pare ceva trist îndrăcit,
Orice reproș este timp irosit....
Căci viața ni se scurge ca un de toamnă sărut!
Plecările toate-s schimbările vieții,
Mortea ne sperie trist dar moartă-i și ea,
Sperietoarea se destramă la rându-i,
Cortina se trage vesel, firesc căci drama dispare,
Înțelept este omul acum,
Suferința-i parte din ea!
Copiii au chipul ce-l mai iubit,
Optimismul acolo se află,
Tinerețea arată că viața pășește fără sfârșit,
Iar lacrimile toate prevestesc
O mare iubire și-un nou început!
(5 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Îmi placi așa
Îmi placi așa cum ești,
Tu preafrumoaso crede!
Căci nu te mint cu vorbe aurite,
Chiar dacă stai învăluită-n tăcere!
Iar pacea ta, ce-i așternută ca fulgii de zăpadă, pe chipul luminos ce-n liniște îl cerne,
E doar răspunsul tău!
Cum aș putea să spun,
Că tu nu ești cea care vine,
Ca mesagerul Cerului ce-i coborât pe treptele iubirii mele?
Te plac așa chiar si atunci când vocea ta lipsește,
Sau când alegi în locul vorbelor tăcerea,
Nu ești misterul viselor mele?
Și ce-i iubirea dacă nu-i doar nevorbirea!?
(9 noiembrie2023 H.S Vasilica dragostea mea)
Zi de zi
Zi de zi,declarații de dragoste sosite,
Toate-s noi pentru tine scornite,
Este dragostea noastră născocire?
Dacă da,de cine?
Zi de zi îți trimit fermecate de amor aurite cuvinte,
Doar așa depărtarea cea rece trece,
Doar așa ești aici,acum lângă mine!
Zi de zi construim o frumoasă iubire,
Dumnezeu e prezent e chemat permanent,
Când de tine când de mine,
Prin de taină blândă și șoptită rugăciune...
Zi de zi ne iubim izgonind un sfârșit ce nu vine,
Ți-am mai spus,dragostea este doar urcuș,fericire,ascensiune...
Zi de zi construim infinitul iubirii cum îl vrem,
Arhitect e de fapt Dumnezeu,
Zi de zi tu si eu...
(1 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Doamna și toamna
Cad frunzele, moartă e vara!
Ai zice că-i doar veșnica toamnă!
Anotimp singular solitar...
Eternă, calmă ,roșcată galbenă
Lipsită de vlagă....
La noi în ogradă se plimbă o doamnă...
Ce poartă neagră năframă,
Și duce un coș de nuiele,
Cu frunze vorbitoare zic gurile rele..
Eu n-am grădină și nici curte,
Privesc doar trist pe fereastră,
Cum trece și doamna și toamna,
Ținându-se delicat de mână!
Tomnatică e doamna, târzie e toamna,
Se bea must, depinde de gust,
Pe stradă mai sus sfarâie pastrama!
Amorul din gândul apus tresare...
Ar vrea să guste viața acum,
Când dusă-i iubirea,
Trăind doar speranța,
Fată bătrână,uitată fecioară
Prinsă în vrajă sau cântec de cioară...!
Vinul își are vesel refrenul,
Tristețea fuge departe,
Iar cei ce-o urăsc și pe doamna sau toamna,
Nu fac decât să-i sporească misterul!
(30 octombrie 2022 Horia Stănicel)
Sărutul nostru
Sărutul nostru e universal
Și delicat și cald,
Nemuritor cu viață de la zei
Nu știe a muri deloc,
E purul adevăr...
Este din foc și din lumină,
Sărutul nostru are forma sa
Rotund precum o lună!
Sărutul vostru nu-l cunosc
Cu sigurantă este altceva
Sincer vă spun,nu-i treaba mea
Eu am iubirea prea frumoasă
De ce să-mi pese de ceva
Ce nu îmi aparține?
Sarutul meu are ceva
Ce nu-i din lumea asta,
Mi-a spus-o cineva
Dar oare cine...
Acum vorbesc de tine!
(24 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragoste fără sfârșit
Nu-i dragostea surâsul tău
Iubita mea frumoasă,dulce,delicată,
Ce-i însuși glas ce pleacă de la Dumnezeu,
Să mă trezească din trista existență omenească?
Să-mi dăruiască darul tău fără egal,
Sărutul dar și secretul mângâierii?
Iubito,eu nu cred în trista despărțire,
Nici în iluzia iubirii teatrale,
Ori în actorii amorului fugar,
Nici în poeme mincinoase,
Eu fiind poetul tău sau al iubirii ce nu moare...
Iți spun acum cuvintele frumoase,
Ce știu că pleacă din ființa ta ce-i plină de dulceață,
Chiar dacă sunt rostite acum de mine
Și-ascult romanța zâmbetului tău,
Cu obrăjorii calzi și înroșiți de ale mele vrăjite vorbe
Ce-s ticluite doar să te cucerească ca pe-o cetate cu zidurile groase...!
Iubito, știu bine că tu cunoști,
Taina iubirii noastre,
Iar dragostea ce ne-a cuprins,
Nu are nici final chiar dacă are început,
Și a ieșit din timp!
(23 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Lacrimi
Universal este plânsul!
La fel zâmbetul,râsul,Paradisul!
Pașii despărțirii au glasul tăcerii,
Suspinul este oftatul plăcerii ce-i moartă acum!
Adio îți spun,adio îmi spui!
Capitolul nostru se vrea terminat...
Poate că-i vremea să vină sfârșitul poveștii!
Tot începutul își are-un final,
Destinul își spune cuvântul fatal!
Clepsidra e spartă de tine,
Timpul din ea este scurs,risipit
Visele noastre au glas de păsări celeste pe un cer infinit,
Ne întâlnim aevea, închipuit,
La tine sau mine în gândul timid!
Lumea pare ceva trist îndrăcit,
Orice reproș este timp irosit....
Căci viața ni se scurge ca un de toamnă sărut!
Plecările toate-s schimbările vieții,
Mortea ne sperie trist dar moartă-i și ea,
Sperietoarea se destramă la rându-i,
Cortina se trage vesel, firesc căci drama dispare,
Înțelept este omul acum,
Suferința-i parte din ea!
Copiii au chipul ce-l mai iubit,
Optimismul acolo se află,
Tinerețea arată că viața pășește fără sfârșit,
Iar lacrimile toate prevestesc
O mare iubire și-un nou început!
(5 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Îmi placi așa
Îmi placi așa cum ești,
Tu preafrumoaso crede!
Căci nu te mint cu vorbe aurite,
Chiar dacă stai învăluită-n tăcere!
Iar pacea ta, ce-i așternută ca fulgii de zăpadă, pe chipul luminos ce-n liniște îl cerne,
E doar răspunsul tău!
Cum aș putea să spun,
Că tu nu ești cea care vine,
Ca mesagerul Cerului ce-i coborât pe treptele iubirii mele?
Te plac așa chiar si atunci când vocea ta lipsește,
Sau când alegi în locul vorbelor tăcerea,
Nu ești misterul viselor mele?
Și ce-i iubirea dacă nu-i doar nevorbirea!?
(9 noiembrie2023 H.S Vasilica dragostea mea)
Zi de zi
Zi de zi,declarații de dragoste sosite,
Toate-s noi pentru tine scornite,
Este dragostea noastră născocire?
Dacă da,de cine?
Zi de zi îți trimit fermecate de amor aurite cuvinte,
Doar așa depărtarea cea rece trece,
Doar așa ești aici,acum lângă mine!
Zi de zi construim o frumoasă iubire,
Dumnezeu e prezent e chemat permanent,
Când de tine când de mine,
Prin de taină blândă și șoptită rugăciune...
Zi de zi ne iubim izgonind un sfârșit ce nu vine,
Ți-am mai spus,dragostea este doar urcuș,fericire,ascensiune...
Zi de zi construim infinitul iubirii cum îl vrem,
Arhitect e de fapt Dumnezeu,
Zi de zi tu si eu...
(1 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Doamna și toamna
Cad frunzele, moartă e vara!
Ai zice că-i doar veșnica toamnă!
Anotimp singular solitar...
Eternă, calmă ,roșcată galbenă
Lipsită de vlagă....
La noi în ogradă se plimbă o doamnă...
Ce poartă neagră năframă,
Și duce un coș de nuiele,
Cu frunze vorbitoare zic gurile rele..
Eu n-am grădină și nici curte,
Privesc doar trist pe fereastră,
Cum trece și doamna și toamna,
Ținându-se delicat de mână!
Tomnatică e doamna, târzie e toamna,
Se bea must, depinde de gust,
Pe stradă mai sus sfarâie pastrama!
Amorul din gândul apus tresare...
Ar vrea să guste viața acum,
Când dusă-i iubirea,
Trăind doar speranța,
Fată bătrână,uitată fecioară
Prinsă în vrajă sau cântec de cioară...!
Vinul își are vesel refrenul,
Tristețea fuge departe,
Iar cei ce-o urăsc și pe doamna sau toamna,
Nu fac decât să-i sporească misterul!
(30 octombrie 2022 Horia Stănicel)
Sărutul nostru
Sărutul nostru e universal
Și delicat și cald,
Nemuritor cu viață de la zei
Nu știe a muri deloc,
E purul adevăr...
Este din foc și din lumină,
Sărutul nostru are forma sa
Rotund precum o lună!
Sărutul vostru nu-l cunosc
Cu sigurantă este altceva
Sincer vă spun,nu-i treaba mea
Eu am iubirea prea frumoasă
De ce să-mi pese de ceva
Ce nu îmi aparține?
Sarutul meu are ceva
Ce nu-i din lumea asta,
Mi-a spus-o cineva
Dar oare cine...
Acum vorbesc de tine!
(24 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)