S. O. S. NE DOARE !
Oare pot fi enumârate ,câte dureri poate duce un părinte
în scurta lui viață pe pământ ?Sunt multe peste care trec
așa se călesc și merg mai departe .De dureri fizice mergi
la medic și te face bine .Dacă pierzi pe cineva , porți doliu
o vreme ,apoi poți uita ...Dar când pierzi un copil e altceva!...
A fost secerat de o boală ,de un accident ,te resemnezi
Domnul ,a vrut să-l ia ...Dar durerea cea mai mare este când ,
l-ai crescut mare și ca părinte îți spui mai e puțin ,și își va găsi
un drum al lui.Un copil e o fericire faci tot să-i fie bine .
Dar când descoperi un adevâr cumplit : copilul tău s-a rătăcit ,
o boală grea l-a ademenit ,ce nu are vindecare,.Tu ca părinte ,
vezi cum raza ta de soare ,moare încet ,încet ...Asta-i durerea
cea mai mare . Unde ,la cine să apelăm ,noi părinții : Pe lume
nu-i durere mai mare . s.o.s. ne doare!
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 20 ianuarie
Vizualizări: 186
Poezii din aceiaşi categorie
Degradare
O conștientă degradare
A sufletului trădare.
O erodare a propriului sine
Plină de suspine.
O înstrăinare de lume
Si de a să putrezime.
Un destin înconjurat de de ruine.
Aflat sub furcile caudine.
O amăgitoare ruptură de ființă
Aflată în cădere și neputință.
Săruta-mă şi întoarcemă
Striga-ma sa te auda sufletul.
Sa se intoarca gindul ratacit
Striga-ma sa-mi trezesti inima moarta
Chiama-ma din morti sa ma ridic
Saruta-ma iar ca la urma
Din nou sa ma ridici din morti
Saruta-mi ochii adormiti sub plioape
Trezeste-ma din vise sa ma scoti
Atinge-ma si lasa-ma sa mor
Trimite ingerii si adama-napoi
Atinge-ma si coasami aripile rupte
Sa fim in zbor, din nou, doar noi
Iubeste-ma acum cind sunt
Si poate, mereu am sa mai fiu
Iubeste-ma acum si-intodeauna
Iubestema acum cit mai sunt viu
Alunga-ma si chiama-ma
Atinge-ma si scapa-ma
Saruta-ma si striga-ma
Iubeste-ma si-ntoarce-ma
Nesiguranța
1.Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că Dumnezeu nu e. N-a existat.
Că te-ai trezit și azi, tu, pur și simplu
Că viața ta-i un simplu ciclu?...
2. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că nimeni nu te-a semănat,
Că tot ce vezi e de la sine,
Că nu El te-a creat pe tine.
3. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că inima n-a încetat
Pentru că soarta ta așa e scrisă
Și nu crezi că de El ea e decisă...
4. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că orice faci, nimic nu e păcat.
Că după moarte doar te duci și-atât.
Că nu Domnul te-a conceput.
5. Tu nu ești sigur că ce crezi e-adevărat.
Tu nu știi asta. Doar ești înșelat.
Tu nu vrei azi să recunoști
Că, 'colo-n cer cu multe oști,
Exist-un singur Dumnezeu
Ce azi privește-n dreptul tău?
Apel
Ea sună - X
Sună
Sună
Sună
-Buna? - Y
-Salut! - X
-Cu ce te ajut? - Y
-Dintr-o dată-i prea mult! - X
-Ce? - Y
-Nu mai pot! - X
-Tre' să poți! - Y
Și-nchide.
Adolescent incult! -Y
Ea acum de păr se prinde,
Și stă și plânge.
Ea iarași sună.
Sună.
Sună.
Dar nimeni nu mai zice „Bună!”
Și cei aproape de ea vor zice:
„Dumnezeu s-o ierte că era o fată bună”
Epilog
Frumos chip de umbră sură
Bucăți de inimă-mi adună;
Minuscul puzzle să rezolvi
Sentimente să-mi aduci înapoi.
Muza mea de lume ascunsă,
Inspirația mea, ochii de cenușă.
Ascunziș de mierle moarte,
Ține-ți păsările aproape!
File goale, în sertar ticsite,
Cu parfum de dor înăbușite;
Îmbălsămate cu venin de ochi
Uscate de adieri ale negrei nopți.
Sufletu-mi nu ți-e aproape,
L-am pierdut între scânduri îmbinate,
Închisoarea trupului mi l-a ascuns
În cavou, mi l-a distrus.
Om de iubiri flămând,
Timpul a nu-ți pierde plângând!
Să nu stai, să nu aștepți,
Rece dragoste de morți.
Lasă-mi,...
Lasă-mi,viata,trinerețea
Lasă-mi oamenii mei dragi
Lasă-mi bucuria vieții
Suferința și necaz
Lasă-mi, florile de vară
Lasă-mi,viața cea amară
Lasă-mi,stelele si luna
Că când nu iau nici una
Lasă-mi, roua dimineții
Lasă-mi ,și lumina vieți
Lasă-mi,să mai simt puțin
Că de plec ,eu nu mai vin
Lasă-mi,tomna cea pustie
Lasă-mi , viața... viața vie
Lasă-mi,soarele pe cer
Asta -i viața ce o cer
Degradare
O conștientă degradare
A sufletului trădare.
O erodare a propriului sine
Plină de suspine.
O înstrăinare de lume
Si de a să putrezime.
Un destin înconjurat de de ruine.
Aflat sub furcile caudine.
O amăgitoare ruptură de ființă
Aflată în cădere și neputință.
Săruta-mă şi întoarcemă
Striga-ma sa te auda sufletul.
Sa se intoarca gindul ratacit
Striga-ma sa-mi trezesti inima moarta
Chiama-ma din morti sa ma ridic
Saruta-ma iar ca la urma
Din nou sa ma ridici din morti
Saruta-mi ochii adormiti sub plioape
Trezeste-ma din vise sa ma scoti
Atinge-ma si lasa-ma sa mor
Trimite ingerii si adama-napoi
Atinge-ma si coasami aripile rupte
Sa fim in zbor, din nou, doar noi
Iubeste-ma acum cind sunt
Si poate, mereu am sa mai fiu
Iubeste-ma acum si-intodeauna
Iubestema acum cit mai sunt viu
Alunga-ma si chiama-ma
Atinge-ma si scapa-ma
Saruta-ma si striga-ma
Iubeste-ma si-ntoarce-ma
Nesiguranța
1.Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că Dumnezeu nu e. N-a existat.
Că te-ai trezit și azi, tu, pur și simplu
Că viața ta-i un simplu ciclu?...
2. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că nimeni nu te-a semănat,
Că tot ce vezi e de la sine,
Că nu El te-a creat pe tine.
3. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că inima n-a încetat
Pentru că soarta ta așa e scrisă
Și nu crezi că de El ea e decisă...
4. Ești sigur că ce crezi e-adevărat?
Că orice faci, nimic nu e păcat.
Că după moarte doar te duci și-atât.
Că nu Domnul te-a conceput.
5. Tu nu ești sigur că ce crezi e-adevărat.
Tu nu știi asta. Doar ești înșelat.
Tu nu vrei azi să recunoști
Că, 'colo-n cer cu multe oști,
Exist-un singur Dumnezeu
Ce azi privește-n dreptul tău?
Apel
Ea sună - X
Sună
Sună
Sună
-Buna? - Y
-Salut! - X
-Cu ce te ajut? - Y
-Dintr-o dată-i prea mult! - X
-Ce? - Y
-Nu mai pot! - X
-Tre' să poți! - Y
Și-nchide.
Adolescent incult! -Y
Ea acum de păr se prinde,
Și stă și plânge.
Ea iarași sună.
Sună.
Sună.
Dar nimeni nu mai zice „Bună!”
Și cei aproape de ea vor zice:
„Dumnezeu s-o ierte că era o fată bună”
Epilog
Frumos chip de umbră sură
Bucăți de inimă-mi adună;
Minuscul puzzle să rezolvi
Sentimente să-mi aduci înapoi.
Muza mea de lume ascunsă,
Inspirația mea, ochii de cenușă.
Ascunziș de mierle moarte,
Ține-ți păsările aproape!
File goale, în sertar ticsite,
Cu parfum de dor înăbușite;
Îmbălsămate cu venin de ochi
Uscate de adieri ale negrei nopți.
Sufletu-mi nu ți-e aproape,
L-am pierdut între scânduri îmbinate,
Închisoarea trupului mi l-a ascuns
În cavou, mi l-a distrus.
Om de iubiri flămând,
Timpul a nu-ți pierde plângând!
Să nu stai, să nu aștepți,
Rece dragoste de morți.
Lasă-mi,...
Lasă-mi,viata,trinerețea
Lasă-mi oamenii mei dragi
Lasă-mi bucuria vieții
Suferința și necaz
Lasă-mi, florile de vară
Lasă-mi,viața cea amară
Lasă-mi,stelele si luna
Că când nu iau nici una
Lasă-mi, roua dimineții
Lasă-mi ,și lumina vieți
Lasă-mi,să mai simt puțin
Că de plec ,eu nu mai vin
Lasă-mi,tomna cea pustie
Lasă-mi , viața... viața vie
Lasă-mi,soarele pe cer
Asta -i viața ce o cer
Alte poezii ale autorului
MĂ REVOLT !
M-am trezit cu un gând în minte...
Ce ar fi dacă ...a-și încerca
Să le spun de la obraz :
D-lor , ajunge cât a-ți furat ,
Ajunge ,cât ne-ați mințit
Lăsați locul altora
Iubitori de țară și de neam .
Fiilor noștri și ai voștri
Să nu le crape obrazul
Că nu-au țară ,că nu-au neam!...
A-ți văndut țara pe un preț de nimic .
Mă revolt ,da-s prea mic ,n-am putere
Planurile voastre să le stric!...
BEAU O CUPĂ AMARĂ !
O lacrimă se zbate pe genele grele,
Beau cupa amară până la fund ,
Amară-i dar îmi pare
Că are gustul de miere
Fiincă nu mai simt
Nici o durere!...
SOLII
Întorc privirea,adânc în mine
Și văd troieni și drumuri line
Și văd mocnind în ani șirag ,
Nevoia de mai bine.
Întorc privirea către cer
Pe căi de ani lumină
Îmi fuge gândul biet pribeag
De stele să se anine.
Cuvântul,salbă de mărgean,
Din creer evadează,e plin de viață
E spontan,e liber,e speranță
E plin de cutezanță.
Cuvânt,idee ,șoaptă,dor
Colindă prin lume
Sunt soli de pace,ambasadori
Imuni veșmintelor de crime.
Ziua de vot !
Ziua de vot a fost plină de emoții.Comentarii pro și contra.
Toți oamenii atenți la știri .Cei doi candidați numai ei știu
prin ce au trecut.Bine câ s-a teminat cu bine.A fost ziua ,
singura zi când candidații au avut nevoie de noi votanții.
Își vor mai aminti de noi ,peste 4-5 ani .Dar trebuie să le
amintim noi ,că ei ne reprezintă pe noi și nevoile noastre.
Le dorim guvernanților să nu uite de unde au plecat ,să nu
li se urce puterea la cap .O vorbă bine spune :Azi ești ,mîine nu ești !
DIALOG CU FIUL MEU - continuare-
-Nici mie nu-um place ce se întâmplă azi în cluburi. Am apucat și eu perioada când se
mergea în discoteci , la baluri ,unde tineretul se distra , de obicei sâmbăta seara .Astea a ră-
mas doar amintiri.Tehnologia a făcut salturi uriașe , parcă iadul și-a deschis porțile și toate re-
lele au zburat în lume.Poate că pământul nu era pregătit să suporte atâta omenire ?...
Se fac războaie ,se pierd vieți,se moare de foame pe glob,dar numărul locuitorilor explo-
dează .Poate de aceia mai apare câte un COVIT -19.Oare cum va arăta lumea peste o 100 de
ani ?...Dar peste o 1000?...
-Eu sunt mulțumită cu epoca în care am trăit, spune mama.Evenimentele importante petre-
cute în lume nu mi-a afectat viața.Am prins o perioadă de liniște și pace, țara s-a dezvoltat,iar con-
dițile de viață s-au îmbnătățit mult pentru oamenii amărâți .Dezvoltarea indrustiei a făcut ca țăranul
să devină muncitor la oraș.S-au ridicat cartiere de locuințe ca ciupercile,iar ,școlile cu internat gra-
tuit au pregătit cadrele necesare pentru indrustia ce înflorea.Salariații nu mai locuiau în case cu
chirii insalubre; aveau apartamente noi,cu bucătării,băi și apă caldă cum nu mai văzuse niciodată.
Găseai înțelegere și rezolvarea tuturor problemelor ce se iviau. Dreptatea era literă de lege.
-Sună bine,dar nu era greu?...
-A fost o perioadă grea de refacere a țării,care rămăsese cu răni adânci după război.Se muncea
cu entuziasm și dăruire ,mai ales tineretul pleca pe șantiere făcând muncă voluntară a fi muncitor aclo
era o mândrie .Muncind pe șantiere au învățat o meserie ,o calificare care i-a folosit apoi în viață.
Se uitase de cuvinte ca:slugă, argat, sclav, rob, cerșetor, excroc , hoț și altele.Cum atunci s a putut și
acum ,românii noștri, mai ales tineretul ,sunt sclavi în țări străine.....Au rămas satele goale,copii au rămas
ai nimănui iar toate relele ,sunt luate de bune
-Ce vrei să spui ,mama?
-Sunt multe de spus,dar n-ai cui!...Tinerii de azi nu au nici un viitor.Le plâng de milă....se pierd mulți
pe drum...Sunt atâtea tentații nesănătoase,locuri de muncă prost plătite,condiții de muncă neadecvate
Pleacă și ei peste hotare,fac cele mai grele munci și capătă vicii noi,dintre care cea mai distrugătoare este
consumul de droguri ,pentru care nu este tratament.Fetele tinere trăiesc cea mai întunecată perioadă din
viața lor: pornografia și prostituția aduc venituri imense celor ce patronează astfel de afaceri.
STRĂMOȘII MEI
Cu mulți ani în urmă să fie două-trei sute de ani
prin părțile noastre ,una din îndeletnicirile oamenilor
era creșterea animalilor ,mai ales cea a oilor .Cine nu
a crescut oi nu știe cât sunt ele de docile și de pe urma
lor ,omul , folosea tot : din lână își făcea haine și zestre
laptele și brânza , carnea era hrana lor de toate zilele .
Creșterea oilor era meseria celor harnici ,îndrăzneți ,cutezători .
Nu este o muncă ușoară ,să fii mereu departe de casă ,
de familie .Din primăvară până toamna târziu ,erau pe drum .
Trashumanța de prin Ardeal , Oltenia ,a ajuns și prin
părțile noastre pe malul Prutului În satul acela vechi ,era o fată
orfană ,care nu avea nici un rost.Au cunoscut-o ciobanii și au
făcut-o părtașă la paza oilor pe timp de vară .Această întânlire
i-a hotărât destinul .Era fericită ,avea un rost ,oile o iubeau .
Câ era fericită Că era fericită o descoperă ,cei care o descoperă
cântând la fluier .Până și oile se opreau să asculte doinele ,baladele
și dorurile fetei singuratice .Povestea spune că ciobănița Ileana
în zilele călduroase se oprea la umbra sălciilor de pe malul Prutului ,
și cântecul ei răsuna în toată valea .În toamnă turmele s-au retras la
iernat ,cu promisiunea că se intorc la primăvaă .Povestea se repetă
,Ileana ia turma în primire și-îș urmează destinul !,,,Pe malul stâng
al Prutului era un tânăr Basarabean ce-ș pășrea oile lui o turnă mică .
Încă din vara trecută fusese fermecat de melodiile ce îi
mângâiau singurătatea .Începuse iar să răsune valea de cântec .
Vasile era curios să vadă cine cântă ,se apropie încet de mal și vede
cine era fluierașl .Cu picioarele în apa limpede o fată se răcorea și oile
în jurul ei, se adăpau .S-a făcut nevăzut în stufăriș ,meditând la ce văzuse!.
Până la urmă Ileana și Vasile s-au văzut și au descoperit că deși îi desparte un
hotar de țară ei vorbesc aceiasi limbă -limba moldovenească -
In toamnă când turmele s-au retras la iernat , Vasile a trecut Prutul
cu mica lui turmă de oi ,a luat-o pe Ileana de mână ,și au făcut casă nouă
și au avut urmași și urmașii lor alți din generație în generație pănă a ajuns la
mine .ILEANA și VASILE ALEXA sunt strămoșii mei și ssunt mândră că le
cunosc povestea și că mai trăiesc cu tot neamul ALEXA
MĂ REVOLT !
M-am trezit cu un gând în minte...
Ce ar fi dacă ...a-și încerca
Să le spun de la obraz :
D-lor , ajunge cât a-ți furat ,
Ajunge ,cât ne-ați mințit
Lăsați locul altora
Iubitori de țară și de neam .
Fiilor noștri și ai voștri
Să nu le crape obrazul
Că nu-au țară ,că nu-au neam!...
A-ți văndut țara pe un preț de nimic .
Mă revolt ,da-s prea mic ,n-am putere
Planurile voastre să le stric!...
BEAU O CUPĂ AMARĂ !
O lacrimă se zbate pe genele grele,
Beau cupa amară până la fund ,
Amară-i dar îmi pare
Că are gustul de miere
Fiincă nu mai simt
Nici o durere!...
SOLII
Întorc privirea,adânc în mine
Și văd troieni și drumuri line
Și văd mocnind în ani șirag ,
Nevoia de mai bine.
Întorc privirea către cer
Pe căi de ani lumină
Îmi fuge gândul biet pribeag
De stele să se anine.
Cuvântul,salbă de mărgean,
Din creer evadează,e plin de viață
E spontan,e liber,e speranță
E plin de cutezanță.
Cuvânt,idee ,șoaptă,dor
Colindă prin lume
Sunt soli de pace,ambasadori
Imuni veșmintelor de crime.
Ziua de vot !
Ziua de vot a fost plină de emoții.Comentarii pro și contra.
Toți oamenii atenți la știri .Cei doi candidați numai ei știu
prin ce au trecut.Bine câ s-a teminat cu bine.A fost ziua ,
singura zi când candidații au avut nevoie de noi votanții.
Își vor mai aminti de noi ,peste 4-5 ani .Dar trebuie să le
amintim noi ,că ei ne reprezintă pe noi și nevoile noastre.
Le dorim guvernanților să nu uite de unde au plecat ,să nu
li se urce puterea la cap .O vorbă bine spune :Azi ești ,mîine nu ești !
DIALOG CU FIUL MEU - continuare-
-Nici mie nu-um place ce se întâmplă azi în cluburi. Am apucat și eu perioada când se
mergea în discoteci , la baluri ,unde tineretul se distra , de obicei sâmbăta seara .Astea a ră-
mas doar amintiri.Tehnologia a făcut salturi uriașe , parcă iadul și-a deschis porțile și toate re-
lele au zburat în lume.Poate că pământul nu era pregătit să suporte atâta omenire ?...
Se fac războaie ,se pierd vieți,se moare de foame pe glob,dar numărul locuitorilor explo-
dează .Poate de aceia mai apare câte un COVIT -19.Oare cum va arăta lumea peste o 100 de
ani ?...Dar peste o 1000?...
-Eu sunt mulțumită cu epoca în care am trăit, spune mama.Evenimentele importante petre-
cute în lume nu mi-a afectat viața.Am prins o perioadă de liniște și pace, țara s-a dezvoltat,iar con-
dițile de viață s-au îmbnătățit mult pentru oamenii amărâți .Dezvoltarea indrustiei a făcut ca țăranul
să devină muncitor la oraș.S-au ridicat cartiere de locuințe ca ciupercile,iar ,școlile cu internat gra-
tuit au pregătit cadrele necesare pentru indrustia ce înflorea.Salariații nu mai locuiau în case cu
chirii insalubre; aveau apartamente noi,cu bucătării,băi și apă caldă cum nu mai văzuse niciodată.
Găseai înțelegere și rezolvarea tuturor problemelor ce se iviau. Dreptatea era literă de lege.
-Sună bine,dar nu era greu?...
-A fost o perioadă grea de refacere a țării,care rămăsese cu răni adânci după război.Se muncea
cu entuziasm și dăruire ,mai ales tineretul pleca pe șantiere făcând muncă voluntară a fi muncitor aclo
era o mândrie .Muncind pe șantiere au învățat o meserie ,o calificare care i-a folosit apoi în viață.
Se uitase de cuvinte ca:slugă, argat, sclav, rob, cerșetor, excroc , hoț și altele.Cum atunci s a putut și
acum ,românii noștri, mai ales tineretul ,sunt sclavi în țări străine.....Au rămas satele goale,copii au rămas
ai nimănui iar toate relele ,sunt luate de bune
-Ce vrei să spui ,mama?
-Sunt multe de spus,dar n-ai cui!...Tinerii de azi nu au nici un viitor.Le plâng de milă....se pierd mulți
pe drum...Sunt atâtea tentații nesănătoase,locuri de muncă prost plătite,condiții de muncă neadecvate
Pleacă și ei peste hotare,fac cele mai grele munci și capătă vicii noi,dintre care cea mai distrugătoare este
consumul de droguri ,pentru care nu este tratament.Fetele tinere trăiesc cea mai întunecată perioadă din
viața lor: pornografia și prostituția aduc venituri imense celor ce patronează astfel de afaceri.
STRĂMOȘII MEI
Cu mulți ani în urmă să fie două-trei sute de ani
prin părțile noastre ,una din îndeletnicirile oamenilor
era creșterea animalilor ,mai ales cea a oilor .Cine nu
a crescut oi nu știe cât sunt ele de docile și de pe urma
lor ,omul , folosea tot : din lână își făcea haine și zestre
laptele și brânza , carnea era hrana lor de toate zilele .
Creșterea oilor era meseria celor harnici ,îndrăzneți ,cutezători .
Nu este o muncă ușoară ,să fii mereu departe de casă ,
de familie .Din primăvară până toamna târziu ,erau pe drum .
Trashumanța de prin Ardeal , Oltenia ,a ajuns și prin
părțile noastre pe malul Prutului În satul acela vechi ,era o fată
orfană ,care nu avea nici un rost.Au cunoscut-o ciobanii și au
făcut-o părtașă la paza oilor pe timp de vară .Această întânlire
i-a hotărât destinul .Era fericită ,avea un rost ,oile o iubeau .
Câ era fericită Că era fericită o descoperă ,cei care o descoperă
cântând la fluier .Până și oile se opreau să asculte doinele ,baladele
și dorurile fetei singuratice .Povestea spune că ciobănița Ileana
în zilele călduroase se oprea la umbra sălciilor de pe malul Prutului ,
și cântecul ei răsuna în toată valea .În toamnă turmele s-au retras la
iernat ,cu promisiunea că se intorc la primăvaă .Povestea se repetă
,Ileana ia turma în primire și-îș urmează destinul !,,,Pe malul stâng
al Prutului era un tânăr Basarabean ce-ș pășrea oile lui o turnă mică .
Încă din vara trecută fusese fermecat de melodiile ce îi
mângâiau singurătatea .Începuse iar să răsune valea de cântec .
Vasile era curios să vadă cine cântă ,se apropie încet de mal și vede
cine era fluierașl .Cu picioarele în apa limpede o fată se răcorea și oile
în jurul ei, se adăpau .S-a făcut nevăzut în stufăriș ,meditând la ce văzuse!.
Până la urmă Ileana și Vasile s-au văzut și au descoperit că deși îi desparte un
hotar de țară ei vorbesc aceiasi limbă -limba moldovenească -
In toamnă când turmele s-au retras la iernat , Vasile a trecut Prutul
cu mica lui turmă de oi ,a luat-o pe Ileana de mână ,și au făcut casă nouă
și au avut urmași și urmașii lor alți din generație în generație pănă a ajuns la
mine .ILEANA și VASILE ALEXA sunt strămoșii mei și ssunt mândră că le
cunosc povestea și că mai trăiesc cu tot neamul ALEXA