You searched for: "ultimul zeu"
Random creations :)
State of flow
defectele omenești n-au remediu
un car de flori răsturat în mijlocul drumului
în noroi
nu ascunde imperfecțiunea Creației
sângele păsării împușcate e ca un cuțit
înfipt în inimă
trebuie să ai toate defectele fiarei
să împuști o pasăre
să strivești sub tocul pantofului un greiere
care cântă
să-ți umpli buzunarele de la haină cu pietre
și să arunci după primul fluture
pare ireal când vezi ghiocelul
deasupra zăpezii
într-un un gest aproape rușinat
de smerenie
cerșind parcă iertare pentru toate defectele lumii…
ESTI CUTIA MEA CU VISE!!!
Si sunt momente când nici un cuvânt nu poate fi în stare să redea exact trăirile sufletului meu.. Uneori , când abia abia am găsit cuvintele potrivite pentru a-ți spune ce sunt când sunt cu tine, îmi par insuficiente.
Si... indiferent la câte cuvinte aș aduna pentru a ți le transmite... tot mi se par insuficiente... pentru că... sentimentul ce-mi face sângele să clocotească în vene... de fapt nu poate fi explicat nici în o mie, în zece mii, în o sută de mii și chiar nici într-un milion de cuvinte.
Si aș vrea să știi cât de mult s-a schimbat în bine starea mea sufletească . Si aș vrea să știi cum văd răsăritul soarelui... e altfel. E cu totul neobișnuit. Lângă tine... fiece răsărit de soare e special... fiece clipă devine una de neuitat...
Îți mulțumesc!!!
Trădarea
Și iar eu noaptea plâng,
Am înțeles greșeala,
Ca giunghiul ce-l înfrâng
Nu îmi mai trece oboseala
În umbra mea de bucurie
A ajuns din nou durere
Și inima mea purpurie
Din nou nu are nici putere
Și multe gânduri in noapte-aceea am avut
Măcar ca inima mea tare m-a durut
Ei zic ca bucurie este-în bani
Măcar ca nuștiu ca iubirea are ani
Eu sunt copil de-acela mic si fără gânduri
Dar mereu aproape ii eram
In fiecare din a ei dureri eram in rânduri,
Și bucuria in ochii ei o ridicam
Eu știm ca am pierdut iar totul
Dar acum poate nu e pe-ntotdeauna
Caci am făcut fapta ca idiotul,
Și nu doar eu am înțeles furtuna
Eu înțeleg ca bucuria nu mai este
Bucuria era singură persoana
Care mereu ma trece peste
Care și a distrus din nou coloana
Îmi pare rău de ceea ce-am făcut
Cu inima in sânge cer iertare
Dar eu am înțeles ca drumu-i desfăcut
Drumul care ți-era ca bucurie tare
Și știu ca am vorbit ca un copil
Că prostia mea n-are cuvinte
Și in viitor deja am un alt stil
Stilu-n care nu voi fi ca înainte
În ochii mei acum se vede doar durere
Care la noapte iar prin lacrimi s-a vedea
Dar nimeni nici nu va mai observa
Caci toti iar au din nou a lor părere
De durerea mea nu-i pasa nimănui
Poate chiar nici eu nu-i pas
Dar eu deja ma fac un pui
Care fără pereți în viața a rămas
Și acești păreți ea și era
Dar ei s-au dărâmat intr-un moment
Caci ea spus: "pleacă să nu te vad"
Și eu nu am putut exagera
In umbra pașilor ei doar am rămas
Și iar din nou încerc sa fac un pas
Dar nu s-a reusit sa-l fac inainte
Caci toate acestea erau si sunt in minte
Ea este obessia mea
Fără de care am rămas pustie
Și nu mai nimic, chiar bucuria
Care-mi era chiar sentimentul de tărie
Ma scol in dimineața-aceea cu o nădejde
Nădejdea ca toate acestea-s doar un vis
Dar deschizând iar telefonul in aprins
Am rămas doar cu o simpla deznădejde
Eu simplu am văzut mesajul ca zâmbește
Ca parca in sfârșit de mine a scăpat
Iar pentru restul nici nu mai vorbește
Și doar cu lacrimi am rămas din nou in pat.
Galben
O floare ofilită de-o galbenă culoare,
o noapte petrecută în galbenă candoare,
o galbenă iubire ce moartea n-o s-o știe,
uitate mai respiră pe-o galbenă hârtie.
Săruturi fără număr pe galbene petale
se-așează cu grăbire și-s gata să răscoale
privirea pătimașă din galbena vedere
o tandră alinare în galbenă durere.
E galbenul din floare a ochilor cântare
pe corzi rămase-n suflet arcușului cărare
ce cheamă în surdină cu galbenă uimire
un dans de lacrimi plânse în chip de amintire.
Învinsă fără milă de-a vremurilor toană,
o galbenă chemare se zbate în pripoană
s-aducă doar o clipă din galbena trăire
pe strada fără zile numită fericire.
Când viața-mi se va stinge în galbenul din zare
pe cer mă voi întinde în curcubeu din mare
să cad în stropi de viață pe galbena hârtie
și trandafirul galben să-l ud cu apă vie.
Nu mai e timp
Ma simt atat , atat de trista
Si sufletu-mi e gol, pustiu si rece.
In lumea asta-n care nici El nu mai exista,
Nu mai e timp,
Eu mor in fiecare zi ce trece.
Ma simt atat, atat de parasita
De viata care - mi suradea candva
Dar care-n fiecare ceas ezita
Nu mai e timp,
Si totusi mor, eu mor in mintea mea.
Ma simt atat de coplesita
De tot si de nimic si-mi pare
Ca -s tot pe zi mai ravasita,
Nu mai e timp.
Eu iarasi mor de suparare.
Si atunci cand viata ma sugruma
Si- mi ia si ultimul respir
Nimic gandesc si totul mi pare ,
Fara sa tip sau sa ma -nclin,
Un gol mizer si -o ngamfare
A Eului declin.
A sufletului floare
Cea mai frumoasă floare din suflete răsare
Pictează-n nopți culoare, prin vise alergând
Lumină sclipitoare, în ochi aprinde soare
De ce-i strivită oare nu știu să mai răspund
O tristă încântare această rară floare
Tratată cu uitare degeaba-i pe pământ
Crescând fără hotare Nu-mă-uita e-o floare
Se-nchide fără soare lipsită de-un cuvânt
Ce lume-ntortochiată de dragoste speriată
Preferă om de piatră iubirea măsurând
De teamă că-i de plată bătăi de inimi rată
O smulge și-o îngroapă, pe suflete călcând
Tu floare-abandonată de lacrimă udată
Primind apă sărată te-apleci către pământ
Respinsă și-aruncată în gând te-ascunzi uitată
Plângând ajungi uscată, o floare așteptând
Răsari de poți vre-o dată pe-o inimă de piatră
Sfidând natura toată, cutumele-nfruntând
Iubire-adevărată născută fără pată
O floare minunată desculță-n om umblând