Voi acolo în Gorj altceva nu mai știți,

Fraților văd că deja mulți înnebuniţi,

De ceva zile doar de cutremur vorbiți.

Voi acolo în Gorj altceva nu mai știți,

Doar de cutremur zilnic voi ne vorbiți.

 

Dar nu vă pune-ți nici unul întrebarea,

De ce nu mai la voi seismul e în zona aia.

Și zilnic acest cutremur el la voi se repetă,

Și stați cu toții în case, blocuri sau cuşetă?

 

Nu vă gândiți că în Gorj exploatările sunt,

Prea multe și de ani buni și-au luat avânt.

Excavatoarele când taie produc fisuri mari,

Fiindcă uneori cupele lovesc în roci tari.

 

Și că aceste fisuri petrecute mereu în pământ,

Se interceptează cu undele seismice ce sunt.

Provocate de faliile mişcătoare la suprafața,

Și că aceștia pot produce cutremurele îndată?

 

Așa dar dacă doriți ca aceste cutremure să fie,

Oprite și să nu mai existe doborâtă vreo clădire.

Sau cineva să moară zdrobiţi pe sub ruine,

Atunci opriți cu totul mineritul și va fii bine.

 

Dacă veți continua să exploataţi cărbunele așa,

Cu siguranța că moartea ea vă va aștepta.

Fiindcă fisuri se vor petrece mereu în strat,

Iar cutremurul ce urmează va fii mereu repetat.

 

Și atunci gândiți-vă bine ce aveți de făcut acum,

Trebuie oprit de îndată mineritul ăsta vă spun.

Că acolo în Gorj voi numai de asta ne vorbiți,

Dar mineritul care vă ucide nu vreți să îl opriți !


Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Dorel Marin poezii.online Voi acolo în Gorj altceva nu mai știți,

Data postării: 17 februarie

Vizualizări: 54

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

sdjfbsdkjfbdkjsfbjksdbfkjsdbfkdjsbf

njkdfnsajkdfjkbfdbfjkdsbfkjdsbfjkdsbfksdbkfbsdf
 

 

Mai mult...

Cerbul

Aseară-n vise am ucis un cerb, 

Și am visat că-s treaz și sângerez, 

Căci coarnele durerii lui m-au frânt. 

Tu , vânător, tu asasine, 

N-ai somn pe zațu acestei lumi! 

Câte prăpăstii urcă-n tine,

Ca să dobori, un șoim, pe culmi? 

Aseară-n vise am ucis un cerb, 

Și am visat că-s treaz și sângerez, 

Căci coarnele durerii lui m-au frânt. 

O.T. 

Mai mult...

dngngfnfgnfdnfndndnfdnfgnfgndfdfn

sgkjsdnfgjsdnfjksdnfjsdnfkjsdfnsdkfksdjfnsdkfnkjsdnfkjsfsnd

Mai mult...

Timp

Timpul este trecator,
Și mereu îți este dor,
De momente,uimitoare
Uneori sunt batatoare....

Însa,nu te-ntrista,
Timpul este tot asa
Trecator si nors,
Si mereu, e valoros

Astazi este prețios,
Maine este dureros.
El va trece tot asa
Și te vei înfricoșa.

Mai mult...

Viață, viață!

Imaginea în oglindă mi-o privesc,

Ceva îmi spune că îmbătrânesc,

Fața îmi este brăzdată de adânci riduri,

În ani venite și așezate pe multe rânduri

 

Urc scara, piciorul mă doare,

Și iute mă-ntreb, de ce oare?

Pun mâna la frunte, simt că asud,

Și totuși refuz, răspunsul s-aud

 

Mă uit și simt cum vederea-i redusă,

Greu mai disting, înscrisul pe ușă,

Pe nas ochelarii, mai des mii pun,

Că sunt miop, la nimenea nu spun

 

Mă strigă vecinul, în mod repetat,

Pentru că am auzul puțin afectat,

Mă fac că ce spune am receptat,

Dar înțeleg, am nevoie de aparat

 

Rându-l citesc de mai multe ori,

Că memoria îmi joacă feste uneori,

Cu scrisul citeț, nu pot să mă laud,

Mâna-i tremurândă, nu pot nici s-aplaud

 

In mod constant fac analize-n privat,

Iar când sunt fonduri, merg și la stat,

Și greul după interpretarea medicală vine,

Când ți se recomandă, tratament  regim,

puțină pâine

 

Ce-am scris și spus se-ntâmplă-n viață,

Și fiecare dintre noi ne naștem cu o soartă,

Dacă la unii norocul și din piatră seacă sare,

La alții nici dacă-l uzi, el niciodată..nu răsare!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

Mai mult...

Blestem

Și mă întorc acasă

Cu gândurile-n cer,

De muzică atrasă-

Emoțiile pier. 

Închid eu telefonul

Și intru în casă atunci, 

Dezbrac încet paltonul

Cu mânicile lungi.

Și obosită foarte,

Pe pat eu mă arunc...

Iar perna parcă râde, 

Că lângă ea ajung.

Și capul amorțește

Totul din jur dispare

Clipitul se oprește 

Un întuneric încet apare.

Și uite gândurile toate 

Se amestecă rapid

Făcând un haos...poate

Un vis ,cam încâlcit.

Încerc să înțeleg 

Ce se întîmplă acum 

Și drumul îl aleg

Dar nu înțeleg oricum.

Încerc să strig puternic

Cu vocea pusă-n vid

Și-mi dau eu seama amarnic

Că-s singură,cumplit...

Deodată ca un fulger

Tresar și mă înspăimânt

Că în acel vis, din cer 

Eu,mă vedeam căzând. 

Încerc să mă trezesc

La realitate să-mi revin,

Fără încetare mă prăbușesc

Alte gînduri vin și vin.

Și cînd deschid eu ochii

Mai bine să mă uit,

Îmi dau eu seama iarăși-

O zi a mai trecut...

Și uite se repetă

De parcă-i un blestem!

În fiecare ziuă,

Urc în același tren.

Mai mult...