O ultimă zi
Întoarce-te jos a mea stea păzitoare
Și ține-mă în palme,că să cad mai ușor
Din a ta grijă mulți sunt gata să ceară
Pentru a ta nemurire eu sunt gata să mor
Irosește-ți putere dar pe mine mă scapă
De veșnica spaimă de viitor
În schimb îți ofer păgâna mea viață
Și zilele mele de muritor
O zi să îmi lași,de mai mult n-am nevoie
Să reușesc să vorbesc despre ce n-am vorbit
Prea tăcut-a mea fire să spună ce simte
preafrumosului chip ce mă făcea fericit
“Ar trebui ca să știe,de ce să mai tac
Tot ce a fost a avut loc să fie
Și chiar de regret,nimic n-o să fac”
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Asa sun eu
Poem: Renunțare
O şcoală din Spania a eliminat 200 de cărţi sexiste şi marcate de stereotipuri din biblioteca sa
Poem: Zămbetul-mască înșelătoare
Poem: În vis, natura
OMUL SĂPTĂMÂNII: Igor Guzun SCRIITOR, JURNALIST
Poem: Cățelul!
Poem: Poetul iubirii
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș