Pentru o ultimă dată...
Îmi doresc să plec undeva departe de tot,
Nu vreau să rămân în viață cu sufletul mort,
Vreau să-mi demonstrez mie că și singur pot
Să fiu fericit chiar dacă-n viață n-am niciun scop
Nu tânjesc după succes sau după lucruri materiale
Toate astea sunt ca un trandafir rămas fără petale
N-au pic de frumusețe pentru mine, ști destul de bine...
Tot ce-mi doresc în viață e legat cumva de tine,
Tu ești tot ce-mi doresc, ești "totul" după care tânjesc
Tu ești tot ce visez, de asta delirez, de asta greșesc.
În fiecare zi, în fiecare clipă doar la tine mă gândesc,
Am s-o fac mereu, n-am să m-opresc nici dacă-nebunesc.
În prima strofă am mințit, tu ești al meu scop,
Fără tine nu pot fi fericit, fără tine-s pe deplin mort
Oferă-mi din râul iubiri tale măcar un singur strop
Ș-am să-ți ofel din al meu un întreg potop.....
Oferă-mi din timpul tău măcar câteva clipe,
Măcar o dată să fac parte din ale tale vise
Măcar o dată să mai aud că-mi zici că mă dorești
Pentru o ultimă dată să simt că mă iubești.....
Category: Diverse poems
All author's poems: Djl6m6dnn1r
Date of posting: 13 июня 2024
Added in favorites: 2
Comments: 1
Views: 566
Comments
Poems in the same category
Cizmarul
O, tu cizmar cu mâinile crăpate,
Ce ai trudit o viață lângă calapod,
La ușă nimeni nu-ți mai bate,
Și nu-ți mai trece dincoace de pod.
În lume astăzi totul s-a schimbat,
Nimic nu se repară, mi se pare,
Ci se încalță nefiresc și deșănțat,
De parcă am avea o mie de picioare.
Ce să repari? Când pielea fină de bizon,
E astăzi doar o simplă mușama,
Ce-o poartă mândru un filfizon,
Și râde mai apoi de breasla ta.
Aruncă calapodul, sula, cleștele și acul,
Pe nicovală bateți coasa morții,
Apoi îmbracă-ți calm și parpalacul,
Și pleacă la cerșit în fața porții.
Ești tot mai gârbovit și fața ți-e gălbuie,
Hai, scoateți cizmele că s-a făcut târziu,
Păstrează-ți însă un ciocan și niscai cuie,
Să ți le bată automat robotul în sicriu.
Dor
Nu mă duce dorule
Unde-s negre apele.
Nu mă duce nicăieri,
Unde există doar ieri.
Nu mă duce unde-s cruci
Și viețile la răscruci.
Nu mă duce la iubiri,
Care dor și au amintiri.
Dorul doare, dorul plânge,
Inima în două îmi frânge.
Dorul arde și te îndoaie,
Ca pe o creangă după ploaie.
Dorule eu ți-oi cânta,
Inima nu-mi frământa.
Dorule du-te departe,
Să nu te mai simt în noapte.
Singuratic pe pământ
Viața singură înainte
Merge într-o amăgire.
Omul singur pe pământ
Va nimici propriul său gând.
Nopți și zile chinuite,
De gândul omului pricinuite.
In speranța liniștii eterne,
Curată viața omul si-o așterne.
Luna blândă și lucioasă,
Oh, zeiță maiestuoasă!
Măreață stai și ne privești
Iar zbuciumul tu îl strivești.
Blând soare ocrotitor,
Asupra noastră tu mereu cobori
Raze pline de speranță,
Pline de a Domnului povață.
Inima zburlită suferindă
Tu vei bate necontenită.
Ai fost tu întrebată oare?
Mai reziști, mai poți, trăiești?…
Liniștit fiind
Cât în soare luminezi
Continui să mai visezi.
Cât la lună meditezi
Încerci să te limitezi.
Iubești tot ce te-nconjoară
Și văzut e mai de seamă.
Peste Sena când gândești
Despre flori îți tot vorbești,
Florile ce viața-ți dau
Și nicicând nu te trădau,
Ce mereu doar te inspiră
Și oricând te sprijiniră.
La stejari cât mai privești
Despre tot îți amintești,
Jos o frunz-ar fi căzut
Și schimbarea ai fi văzut,
Nu mai sunt acei copaci,
Nu mai poți sa îi refaci
Dacă o stea ar fi căzut
Cred că-n ea te-ai fi văzut,
Cum nici ea n-a rezistat,
Așa nici tu n-am persistat...
Așa nici eu n-am insistat
Doar spre țărm am înotat...
20.12.24
M-am săturat...
M-am săturat de toate
și aș fugi oriunde,
departe de orașe,
spre pustnicii din munte,
să-mi plângă ochii-n ceruri,
iar buzele să-mi cânte,
să hibernez în geruri,
cu aripile frânte.
M-am săturat de toate,
și-aș alerga pe ape,
să mă ascund de gloate,
din mine să se-adape,
furtuni și adiere,
ninsori și multe ploi,
să văd apoi cum piere,
pământul de sub voi.
M-am săturat de toate,
de plânset și oftat,
de inima ce-mi bate,
când stau întins în pat,
de temeri și de spaimă,
de sfinți și erezie,
și m-aș dori o taină,
ori vers în poezie...
Dulce-i somnul!
E dimineața cu soare-nșelător
Și vremea destul de răcoroasă,
Nu știu deloc cu ce să mă-mbrac
Că s-a anunțat a fi o zi ploioasă
Deschid fereastra cât mai larg
Să văd lumea pe ea ce poartă,
Privesc la cerul presărat cu nori
Și-mi pun veston și iau o gheată
Mă uit la orologiul din perete
Care indică ora șapte jumatate,
Spun Tatăl Nostru și mă-nchin
Cerând iertare și ceva sănătate
În grabă mare servesc micul dejun
Și strig către soție să se trezească,
Beau rapid o ceașcă mică de cafea
Și nu uit să-i spun să se grăbească
Cobor pe scări și îmi salut vecinii
Pornesc mașina și-ncep s-aștept,
Până apare Ea, mereu cu-ntârziere
Și cu viteză spre servici mă-ndrept
De luni și până vineri și ani buni
Eu dimineața spun să se grăbească,
Dar ce să faci când dulce-i somnul
Iar de o cert, începe să zâmbească!
Cizmarul
O, tu cizmar cu mâinile crăpate,
Ce ai trudit o viață lângă calapod,
La ușă nimeni nu-ți mai bate,
Și nu-ți mai trece dincoace de pod.
În lume astăzi totul s-a schimbat,
Nimic nu se repară, mi se pare,
Ci se încalță nefiresc și deșănțat,
De parcă am avea o mie de picioare.
Ce să repari? Când pielea fină de bizon,
E astăzi doar o simplă mușama,
Ce-o poartă mândru un filfizon,
Și râde mai apoi de breasla ta.
Aruncă calapodul, sula, cleștele și acul,
Pe nicovală bateți coasa morții,
Apoi îmbracă-ți calm și parpalacul,
Și pleacă la cerșit în fața porții.
Ești tot mai gârbovit și fața ți-e gălbuie,
Hai, scoateți cizmele că s-a făcut târziu,
Păstrează-ți însă un ciocan și niscai cuie,
Să ți le bată automat robotul în sicriu.
Dor
Nu mă duce dorule
Unde-s negre apele.
Nu mă duce nicăieri,
Unde există doar ieri.
Nu mă duce unde-s cruci
Și viețile la răscruci.
Nu mă duce la iubiri,
Care dor și au amintiri.
Dorul doare, dorul plânge,
Inima în două îmi frânge.
Dorul arde și te îndoaie,
Ca pe o creangă după ploaie.
Dorule eu ți-oi cânta,
Inima nu-mi frământa.
Dorule du-te departe,
Să nu te mai simt în noapte.
Singuratic pe pământ
Viața singură înainte
Merge într-o amăgire.
Omul singur pe pământ
Va nimici propriul său gând.
Nopți și zile chinuite,
De gândul omului pricinuite.
In speranța liniștii eterne,
Curată viața omul si-o așterne.
Luna blândă și lucioasă,
Oh, zeiță maiestuoasă!
Măreață stai și ne privești
Iar zbuciumul tu îl strivești.
Blând soare ocrotitor,
Asupra noastră tu mereu cobori
Raze pline de speranță,
Pline de a Domnului povață.
Inima zburlită suferindă
Tu vei bate necontenită.
Ai fost tu întrebată oare?
Mai reziști, mai poți, trăiești?…
Liniștit fiind
Cât în soare luminezi
Continui să mai visezi.
Cât la lună meditezi
Încerci să te limitezi.
Iubești tot ce te-nconjoară
Și văzut e mai de seamă.
Peste Sena când gândești
Despre flori îți tot vorbești,
Florile ce viața-ți dau
Și nicicând nu te trădau,
Ce mereu doar te inspiră
Și oricând te sprijiniră.
La stejari cât mai privești
Despre tot îți amintești,
Jos o frunz-ar fi căzut
Și schimbarea ai fi văzut,
Nu mai sunt acei copaci,
Nu mai poți sa îi refaci
Dacă o stea ar fi căzut
Cred că-n ea te-ai fi văzut,
Cum nici ea n-a rezistat,
Așa nici tu n-am persistat...
Așa nici eu n-am insistat
Doar spre țărm am înotat...
20.12.24
M-am săturat...
M-am săturat de toate
și aș fugi oriunde,
departe de orașe,
spre pustnicii din munte,
să-mi plângă ochii-n ceruri,
iar buzele să-mi cânte,
să hibernez în geruri,
cu aripile frânte.
M-am săturat de toate,
și-aș alerga pe ape,
să mă ascund de gloate,
din mine să se-adape,
furtuni și adiere,
ninsori și multe ploi,
să văd apoi cum piere,
pământul de sub voi.
M-am săturat de toate,
de plânset și oftat,
de inima ce-mi bate,
când stau întins în pat,
de temeri și de spaimă,
de sfinți și erezie,
și m-aș dori o taină,
ori vers în poezie...
Dulce-i somnul!
E dimineața cu soare-nșelător
Și vremea destul de răcoroasă,
Nu știu deloc cu ce să mă-mbrac
Că s-a anunțat a fi o zi ploioasă
Deschid fereastra cât mai larg
Să văd lumea pe ea ce poartă,
Privesc la cerul presărat cu nori
Și-mi pun veston și iau o gheată
Mă uit la orologiul din perete
Care indică ora șapte jumatate,
Spun Tatăl Nostru și mă-nchin
Cerând iertare și ceva sănătate
În grabă mare servesc micul dejun
Și strig către soție să se trezească,
Beau rapid o ceașcă mică de cafea
Și nu uit să-i spun să se grăbească
Cobor pe scări și îmi salut vecinii
Pornesc mașina și-ncep s-aștept,
Până apare Ea, mereu cu-ntârziere
Și cu viteză spre servici mă-ndrept
De luni și până vineri și ani buni
Eu dimineața spun să se grăbească,
Dar ce să faci când dulce-i somnul
Iar de o cert, începe să zâmbească!
Other poems by the author
Plouă.
Plouă la marginea unei galaxii,
Plouă peste sufletul meu,
Plouă peste mine cel pe care-l știi,
Plouă peste sufletul unui zeu.....
Plouă la marginea universului,
Plouă peste tot,
Plouă și-n cuvintele poetului,
Plouă peste trecutul mort......
Plouă peste ale noastre amintiri,
Plouă peste al nostru viitor,
Plouă peste primele noastre iubiri,
Plouă peste tot ce-i trecător.....
Plouă peste primul te iubesc,
Plouă peste primul iartă-mă,
Plouă peste primul te urăsc,
Plouă peste prima lacrimă......
Plouă cu picături de uitare,
Plouă peste tot ce-am trăit,
Plouă cu ale mele lacrimi amare,
Plouă peste tot ce-am iubit.....
Fără legătură
La mine-n cap se aude o sublimă vioară
La primele trei note sentimentele-mi omoară,
Violonistul sunt eu, cu sufletul rece ca gheața,
Lipsit de sentimente pe strofe-mi las viața....
Poate c-am înebunit, sau poate așa sunt eu,
Un om cu suflet rece lipsit de dumnezeu,
Un antisocial depresiv drogat lipsit de viitor
Ce cu disperare se agață de un vis nemuritor....
Fara titlu
Dac-ai ști ce este în al meu suflet
Când tu îmi vorbești despre el,
De pe față îmi dispare orice zâmbet
Când te văd cum plângi după el
Îmi fuge pământul de sub picioare
Când îmi zici cât de dor ți-e de el,
A mea inimă încet îmi moare
Iar a ta bate numai pentru el,
Eu dau totul pentru tine
Tu dai totul pentru el,
Eu renunț la toate pentru tine
Tu renunți la mine pentru el.
Stau și mă întreb dacă tu te gândești măcar o secundă la cum mă simt eu atunci când îmi vorbești despre el, când am zis că sunt aici pentru tine mereu când ai nevoie nu credeam că poate să fie atât de dureros. Nu știu ce cuvinte să-ți spun atunci când plângi de dorul lui, mă doare prea tare ca să pot să-mi aleg cuvintele.
Ști că te iubesc și aș face orice pentru tine și te susțin în absolut orice ai face, însă acum chiar nu am cu ce să te ajut, încet parcă încep și eu să am nevoie de ajutor în timp ce încerc să-ți ofer ție ajutor...
Buclă temporală...
Sunt dependent de ochii tăi,
Sunt dependent de tine,
Pe sufelt am vânătăi,
În inimă numai pe tine,
Te caut până te găsesc,
Te caut toată viața,
Numai la tine mă gândesc,
Ție îți dedic și viața,
Tu ești totul pentru mine,
Eu sunt un simplu zero,
Aș face de toate pentru tine,
După aș lua-o de la zero...
Buclă temporală să fie a noastră iubire,
Să trăim zilnic aceleași clipe pline de fericire,
Buclă temporală să fie al tău sărut dulce,
Să mă las purtat de valurile iubiri să văd unde m-or duce,
Buclă temporală să fie atingerea ta fină,
Ochii tăi să mă ghideze pe drumul de-a te face a mea regină,
Buclă temporală să fie al tău sincer Te iubesc,
Și eu unul o eternitate lângă tine am să trăiesc.
Vreau să uit de toate, de dor și de durere,
Să-mi amintesc doar de tine și a ta fină mângâiere,
Sunt dependent de-al tău dulce sărut,
Alături de tine simt c-am renăscut,
Alături de tine vreau s-o iau de la-nceput,
Alături de tine vreau să mă pierd în necunoscut.........
Îți jur prințesă, și credemă pe cuvânt,
Pentru tine m-aș ridica și din mormânt,
Îți jur c-am să te răpesc din brațele lui, și am să te țin la pieptul meu indiferent de consecințe. Ști că nimic pe lumea asta nu este mai important pentru mine decât ești tu🥺.
Etapă
Priveam parcă hipnotizat o floare
Ce mă lăsase fără de cuvinte,
Eram captat de sublima ei culoare
Floare vie printre morminte
Au început întrebări să apară
Legate de nesimnificativa existență
Luciditatea a început să dispară
În timp ce mă îngropam în dependență
Gândurile au început să-mi dispară
Pentru prima dată eram liniștit,
Sufletul a încetat să mă mai doară
Amintirile s-au pierdut la asfințit,
Până la răsărit sunt altă persoană
Mă desprind de eu cel care sunt,
Las în urmă a suferinței coroană
Cea care m-a făcut cea ce sunt...
Devastat
În sufletul meu e direct furtună, nu pot s-o numesc ploaie de vară
Nu-i numic frumos de când amintirile au început să-mi dispară
În vânt și ploaie rece mă chinui de trei ore să-mi aprind o țigară
După nori nu mai vine soare dacă a apucat să se facă seară
Plouă cu regrete iar sufletul îmi este complet inundat
Iubirea este o binecuvântare însă eu sunt blestemat
Mă gândesc doar la ea și încep să uit cine sunt cu adevărat
Mă doare din ce în ce mai tare și nu știu ce trebuie să fac
Nu găsesc nici o rezolvare prin care inimi să pot să-i fac pe plac
Nu știu cât timp o să mai treacă până când am să reușesc sa mă adun
Am început să vorbesc doar nu mine, nu vreau să cred că-s nebun
Plouă.
Plouă la marginea unei galaxii,
Plouă peste sufletul meu,
Plouă peste mine cel pe care-l știi,
Plouă peste sufletul unui zeu.....
Plouă la marginea universului,
Plouă peste tot,
Plouă și-n cuvintele poetului,
Plouă peste trecutul mort......
Plouă peste ale noastre amintiri,
Plouă peste al nostru viitor,
Plouă peste primele noastre iubiri,
Plouă peste tot ce-i trecător.....
Plouă peste primul te iubesc,
Plouă peste primul iartă-mă,
Plouă peste primul te urăsc,
Plouă peste prima lacrimă......
Plouă cu picături de uitare,
Plouă peste tot ce-am trăit,
Plouă cu ale mele lacrimi amare,
Plouă peste tot ce-am iubit.....
Fără legătură
La mine-n cap se aude o sublimă vioară
La primele trei note sentimentele-mi omoară,
Violonistul sunt eu, cu sufletul rece ca gheața,
Lipsit de sentimente pe strofe-mi las viața....
Poate c-am înebunit, sau poate așa sunt eu,
Un om cu suflet rece lipsit de dumnezeu,
Un antisocial depresiv drogat lipsit de viitor
Ce cu disperare se agață de un vis nemuritor....
Fara titlu
Dac-ai ști ce este în al meu suflet
Când tu îmi vorbești despre el,
De pe față îmi dispare orice zâmbet
Când te văd cum plângi după el
Îmi fuge pământul de sub picioare
Când îmi zici cât de dor ți-e de el,
A mea inimă încet îmi moare
Iar a ta bate numai pentru el,
Eu dau totul pentru tine
Tu dai totul pentru el,
Eu renunț la toate pentru tine
Tu renunți la mine pentru el.
Stau și mă întreb dacă tu te gândești măcar o secundă la cum mă simt eu atunci când îmi vorbești despre el, când am zis că sunt aici pentru tine mereu când ai nevoie nu credeam că poate să fie atât de dureros. Nu știu ce cuvinte să-ți spun atunci când plângi de dorul lui, mă doare prea tare ca să pot să-mi aleg cuvintele.
Ști că te iubesc și aș face orice pentru tine și te susțin în absolut orice ai face, însă acum chiar nu am cu ce să te ajut, încet parcă încep și eu să am nevoie de ajutor în timp ce încerc să-ți ofer ție ajutor...
Buclă temporală...
Sunt dependent de ochii tăi,
Sunt dependent de tine,
Pe sufelt am vânătăi,
În inimă numai pe tine,
Te caut până te găsesc,
Te caut toată viața,
Numai la tine mă gândesc,
Ție îți dedic și viața,
Tu ești totul pentru mine,
Eu sunt un simplu zero,
Aș face de toate pentru tine,
După aș lua-o de la zero...
Buclă temporală să fie a noastră iubire,
Să trăim zilnic aceleași clipe pline de fericire,
Buclă temporală să fie al tău sărut dulce,
Să mă las purtat de valurile iubiri să văd unde m-or duce,
Buclă temporală să fie atingerea ta fină,
Ochii tăi să mă ghideze pe drumul de-a te face a mea regină,
Buclă temporală să fie al tău sincer Te iubesc,
Și eu unul o eternitate lângă tine am să trăiesc.
Vreau să uit de toate, de dor și de durere,
Să-mi amintesc doar de tine și a ta fină mângâiere,
Sunt dependent de-al tău dulce sărut,
Alături de tine simt c-am renăscut,
Alături de tine vreau s-o iau de la-nceput,
Alături de tine vreau să mă pierd în necunoscut.........
Îți jur prințesă, și credemă pe cuvânt,
Pentru tine m-aș ridica și din mormânt,
Îți jur c-am să te răpesc din brațele lui, și am să te țin la pieptul meu indiferent de consecințe. Ști că nimic pe lumea asta nu este mai important pentru mine decât ești tu🥺.
Etapă
Priveam parcă hipnotizat o floare
Ce mă lăsase fără de cuvinte,
Eram captat de sublima ei culoare
Floare vie printre morminte
Au început întrebări să apară
Legate de nesimnificativa existență
Luciditatea a început să dispară
În timp ce mă îngropam în dependență
Gândurile au început să-mi dispară
Pentru prima dată eram liniștit,
Sufletul a încetat să mă mai doară
Amintirile s-au pierdut la asfințit,
Până la răsărit sunt altă persoană
Mă desprind de eu cel care sunt,
Las în urmă a suferinței coroană
Cea care m-a făcut cea ce sunt...
Devastat
În sufletul meu e direct furtună, nu pot s-o numesc ploaie de vară
Nu-i numic frumos de când amintirile au început să-mi dispară
În vânt și ploaie rece mă chinui de trei ore să-mi aprind o țigară
După nori nu mai vine soare dacă a apucat să se facă seară
Plouă cu regrete iar sufletul îmi este complet inundat
Iubirea este o binecuvântare însă eu sunt blestemat
Mă gândesc doar la ea și încep să uit cine sunt cu adevărat
Mă doare din ce în ce mai tare și nu știu ce trebuie să fac
Nu găsesc nici o rezolvare prin care inimi să pot să-i fac pe plac
Nu știu cât timp o să mai treacă până când am să reușesc sa mă adun
Am început să vorbesc doar nu mine, nu vreau să cred că-s nebun
Daria Petran