Anii care vin

Zilele trec,

Nopţile trec,

Şi-aşa trec anii pribegiei noastre...

Noi ne-ofilim,

Îmbãtrânim,

Ca frunzele-n pãdurile sihastre.

Iar, mai apoi,

Vin dupã noi

Cei care se gãsesc asemeni nouã:

Se nasc şi cresc,

Şi-mbãtrânesc,

Şi se topesc, ca picurul de rouã!

Lãstar curat

S-a ridicat

Şi firul vieţii merge mai departe;

Sunt, negreşit,

Pân-la sfârşit

Flori dupã ploi şi viaţã dupã moarte!

13.11.2021, Gostkow, PL

Stăteam la geam, oftând...

Când văd ceva alb străbătând 

Satul de mult uitat,

În emoții triste pictat.

Apropiindu-se încet, încet,

A trezit în mine un foșnet.

Purta pe cap o coroană,

Parcă era scoasă din icoană.

Am fugit repede afară,

Să văd figura ca de ceară.

Când se uitară ea la mine,

Îi curgeau lacrimi cristaline.

Am întrebat-o cine este,

Iar ea mi-a spus să dau de veste:

Regina Iarnă a venit

Și tot ținutu’ a stăpânit!

Stârniți de vuietul de-afară

Sătenii au început s-apară.

De la mic la mare veneau

Și cu totii se mirau.

Purta o rochie lungă, brodată,

Cu trandifiri înghețați sculptată.

Regina avea așa o energie,

De ziceai că totu-i magie!

Cu trudă și ajutor,

Țesu covor după covor.

Strat de nea imaculat,

Domnind peste-acest regat.

De ce e frig și, inima mă doare,

Iar tu nu simți, răceala dintre noi,

Stăm amândoi, tăcuți în așteptare,

Și știm, că pe-năuntru, suntem goi

Ne punem tot mai des, o întrebare,

De ce noi, nu mai suntem, ca-nainte,

Când știm că-n viața, totu-i încercare,

Și uneori călcăm, pe jar fierbinte

Și știm cu siguranța, tu și eu,

Că drumul nostru, n-a fost un vis,

Noi doi, iubiți, legați, am fost mereu,

Și doar, amândoi, în viața, am decis

A fost și greu, dar am trecut,

Peste necazuri, care-au durut,

A fost ușor și, ne-a plăcut,

De mână, noi tot timpul, ne-am ținut

Pe calea vieții, am știut, să evităm,

Să-ne-acuzăm urât....pe te miri ce,

Și-n viața, a trebuit, să ne purtăm,

Și am știut, că ce e rău, ca vântul trece

Și anii, ni s-au adunat, cu plus,

Văzându-se, pe ale noastre chipuri,

Și tinerețea, ni s-a dus, în minus,

Și-au apărut, pe ici pe colo, riduri

Și timpul, n-a trecut, fără de rost,

Am strâns si adunat, cum am putut,

Pentru aceasta, am plătit un cost,

Că de.. noi doar în muncă, am crezut

În tinerețe, totul, ți se cuvine,

Nu știi să scazi și, doar sa-aduni,

Iar, când timpul bătrâneții vine,

Anii îi scazi și-aștepti, ceva minuni

Acum e timpul, pentru o rugă,

Pe care n-ai rostit-o-ntinerețe,

Sperând la Domnul, să ajungă,

Și să n-ai boli, dureri, la bătrânețe

Un sfat, aș da acum, eu tuturor,

Trăieste, dar nu cu viața, la pariu,

Și toate, să le faci, la timpul lor,

Ca nu cumva, să fie, prea târziu!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Pastor de vise

pe pășuni întinse

unde iarba cu rouă

trezește la viața nouă.

Păstor de speranță 

ce spre cer se înalță

cu suflet curat

unde Domnul desculț a intrat

Păstor de mioare

cu blănițe albe și strălucitoare 

ce-ți sunt alinare

când dorul te doare.

Păstor de pe munte

ai de a spune multe

prin doinele neamului

cu cântul Flautului.

Păstor, păstoraș,

viața de oraș

prea mult sa schimbat

oamenii de doine au uitat .

Păstor de lumină

genunchii mi se înclină

pentru putere și răbdare

să păstrezi unită turmă de mioare

Păstor de frumos,

chipu-ți luminos

azi ne dă căldura

credința și învățătură 

Tu Păstor de vieți 

cu dragoste ne înveți

pașii să-ți urmăm mereu
doar așa salvați suntem de greu.

Dacă mi-ai fi spus cândva 
Că voi aluneca așa 
De pe piedestalul meu 
Ți-aș fi râs în față.

Dacă mi-ai fi spus atunci 
Că voi cădea pe brânci 
Si că voi ajunge-așa 
Aș fi spus: "Niciodată!"

Însă, oricât de nostim ar părea 
Ai avut dreptate atuncea 
Căci astăzi sunt căzută-n stânci. 
Să urc-nu pot, am răni adânci.