Copilăria ce niciodată nu ar fi murit
Copilăria ce niciodată nu ar fi murit, dacă pe cap mi-ai fi pictat cu admirație un voal al nopții albastre, inimia mi ar fi inflorit și acum în grădini cu flori
Grădinii din care dacă nu părăseai seceta sufletului meu și ma adăpai cu apa, acum din ea te infruptai cu privirea și atunci ai fi văzut ca din toate florile doar eu suspin și alin
Dacă nu o luai la goană din amintrii probabil sufletul te canta ca pe un cântec din copilărie, iar din gradina ce mi-ai fi alesul, eu as fi floare ta și tu copilăria mea
Dar din păcate, tu ai iubit mai mutl spini
Asa ca ai rănit ce te iubește și iubești ce te râneste
Am fost copilița trecutului tău, doar ca-n viitor ai ales sa nu ma mai iubești
Probabil ai știut și tu că aș fi meritat ceva mai bun
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: O linie de smoala
Poem: Fiori reci
(foto) O moldoveancă a lansat o carte în Marea Britanie. Vezi cine au fost invitații la eveniment
Poem: Garantat
Poem: Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Iulia)
(foto, video) Poezia răsare la apus. A fost lansat volumul de versuri al tinerei poete Romina Chetraru
Poem: Aripa de inger
Poem: Poemul dimineții
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!