Visul
Te-am visat cu drag aseară
Si aș fi vrut să nu o fac
Într-o tristă zi de vară
Eu stau și mă prefac...
Într-o clipa de iubire
Chipul ți l-am admirat
Notându-l drept amintire
Și imaginandu-l treptat
Al tău parfum nu l-am uitat
Cu un miros fermecător
Eu mereu te-am așteptat
Chiar daca imi vine să mor
Dar visul vis va rămâne
Iubirea n-o voi îngropa
Mă gândesc mereu la tine
Și nu voi mai putea scăpa
Category: Love poems
All author's poems: Dragos Berculescu
Date of posting: 12 апреля 2024
Views: 491
Poems in the same category
Atingeri
în casa mea s-a mutat liniștea
nu știu cum mi-a furat cheia sufletului cu amprentă digitală
cum s-a insinuat printre atâția tranzistori și circuite integrate
printre atâția senzori
cert e că am găsit-o în casa mea austeră
mobilată cu temeri și griji
ștergând praful de pe capetele spaimelor
afară, privighetoarea roșcată, botezată de mine, Ioana, care își făcuse cuib pe prichiciul ferestrei și adusese pe lume doi pui
se ridica într-un tril de altistă până la cer
decupând o gaură albă
prin care fulgii de zăpadă somnoroși își începeau călătoria lor epică
spre Pământ
mi-a zâmbit din vârful ascuțit al buzelor
băgase toate grijile în debara lângă borcanele de magiun
îmi luase cu mâna toate spaimele dizgrațioase din ochi
temerile
frunzele ofilite de pe suflet
și mă redase nou nouț, ca din fabrică, mie însumi...
Haos
Când haosul apare
La tot în jur el dă târcoale
Nu-mi dă pace, nu mă lasă
Până nu îi cad în plasă.
Când haosul apare
Tu-mi ești liniște, răbdare,
Când eu țip, tu îmi șoptești,
Uite-așa mă liniștești.
Când haosul apare
Tot în jurul meu dispare,
Mă-nvârt în cerc și din furtună
Vine Liniștea să m-apună.
Când haosul apare
Chiar și sufletul mă doare,
Plânge după dragoste neatinsă
Spre tine pleacă o inimă aprinsă.
În taina nopții
Te caut in taina nopții mereu
Ești umbra vie din sufletul meu
Un vis pierdut ce mă doare
Ești focul ce nu îmi mai moare...
Te port in minte ca un veșnic ecou
În fiecare zi același clișeu...
Stiu bine nu intorci, dar mi-e dor...
Uitarea nu te vrea în al ei decor.
Te port mereu ca un dulce fior
Tu nici nu simți cât mi-e de dor
Am rămas o umbră nici măcar amintire
Și-ntre noi o infinită tăcere străină.
Te port in suflet ca pe-un vis
În realitate mi te-ai interzis
Mi-e dor de tine mai mereu
Tu nu mă vrei... te vreau doar eu.
Te caut cu gândul dar ești prea departe
Si dorul mă rupe în mii de bucăți
Ca ești doar ecoul unui vis pierdut
Dragul meu... un drum pierdut....
Poezie
Am căutat poezie pe ziduri de ruine
În grădini fără o floare,
Când șoaptele mă-nvățau că doare
Gândul despre tine …
Am scris poezie, despre noi și ce n-a fost
În lacrimi și tăcere,
Cu un titlu nenăscut plin de durere …
Când părea că n-are rost.
Am scris cu-o lacrimă în al tău suflet
Să te am a mea o viață,
Rătăcind prin ceață …
Neînțeles și defect.
Am cerut poezie când nu puteam să te privesc
Când adormeai pe cerul înstelat
Și atunci… necondiționat
Simțeam că te iubesc!
Am auzit poezie în gustul de pământ
În rămășițe de trecut, de amintiri …
Trecutelor iubiri,
Măturate prin văzduh de vânt.
Am auzit poezie când nu m-am așteptat
Când te-am iubit - Și ce iubire!
Dar vai ce durere …
Când o clipă te-am uitat!
Am trăit o poezie, o viață căutând
Privirea ta mi-a fost infinitul
Într-un vers … sărutul,
Am trăit iubind …
Am putut să te recit pe cer la infinit …
Poezia sufletului meu,
Mi te-am cerut lui Dumnezeu,
Și divin te-am iubit!
Te-am cerut să-mi fi muză, să uit singurătatea
Să pot scrie despre noi,
Departe amândoi …
Croind eternitatea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 )
Tată de fii
Din zori tot plouă neîncetat,
Iar picurii mi se-mpletesc pe frunte,
Mă plimb pe uliţa din sat,
Iar tâmplele-mi devin tot mai cărunte.
Trec ani în stoluri peste mine,
Se lasă vreme rea şi-n trup,
Mi-e cald, mi-e frig, mi-e rău şi bine,
Şi urlu lung la viaţă ca un lup.
Puieţii de salcâm cândva, acum sunt peste casă,
Iar gardul s-a înclinat peste răzoare,
În partea dinspre hol, peretele încet se lasă,
Putere nu mai am, şi plâng, şi sufletul mă doare.
Cârcei de holbură se caţără pe uşă,
În curte iarba îmi întunecă fereastra,
Cu respiraţia greoaie şi mersul de păpusă,
Eu simt că nu mai aparţin de lumea asta.
Copiii mei, îmi sunt plecaţi departe,
Acasă n-au mai fost de ani şi ani,
Nu ştiu ce mare obstacol ne desparte,
Şi nici nu-mi mai vorbesc, de parc-am fi duşmani.
Vor auzi cândva o vorbă de prin sat,
Că am sfârşit cu inima mâhnită,
Şi-am plâns de dor şi atâta aşteptat,
Pe prispa casei aproape prăbuşită.
Or să mă-ngroape sub ai mei salcâmi,
Iar frunza lor, dulci doine o să-mi cânte,
Iar când vor fi şi ei bolnavi, bătrâni,
Să aibă milă de la Domnul, feciorii să nu-i uite.
Ia-mă iubito...
Ia-mă iubito şi mă frânge ca pe o pâine coaptă
Şi dă-mă la sărmanii ce trec pe lângă poartă,
Să le astâmperi foamea cumva cu nişte pâine
Şi să-şi aducă aminte din când în când de mine.
Ia-mă iubito şi du-mă la oala cu mâncare
Şi aruncă-mă-n bucate ca pe un praf de sare
Şi dă-mă de pomană la oamenii de rând,
De mine să-şi aducă aminte când şi când.
Ia-mă iubito şi mă varsă prin cănile de lut,
Ca pe vinul cel roşu şi dulce la băut,
Să-nchine toţi săracii, atunci când mă vor bea,
Din când în când iubito...în amintirea mea.
Atingeri
în casa mea s-a mutat liniștea
nu știu cum mi-a furat cheia sufletului cu amprentă digitală
cum s-a insinuat printre atâția tranzistori și circuite integrate
printre atâția senzori
cert e că am găsit-o în casa mea austeră
mobilată cu temeri și griji
ștergând praful de pe capetele spaimelor
afară, privighetoarea roșcată, botezată de mine, Ioana, care își făcuse cuib pe prichiciul ferestrei și adusese pe lume doi pui
se ridica într-un tril de altistă până la cer
decupând o gaură albă
prin care fulgii de zăpadă somnoroși își începeau călătoria lor epică
spre Pământ
mi-a zâmbit din vârful ascuțit al buzelor
băgase toate grijile în debara lângă borcanele de magiun
îmi luase cu mâna toate spaimele dizgrațioase din ochi
temerile
frunzele ofilite de pe suflet
și mă redase nou nouț, ca din fabrică, mie însumi...
Haos
Când haosul apare
La tot în jur el dă târcoale
Nu-mi dă pace, nu mă lasă
Până nu îi cad în plasă.
Când haosul apare
Tu-mi ești liniște, răbdare,
Când eu țip, tu îmi șoptești,
Uite-așa mă liniștești.
Când haosul apare
Tot în jurul meu dispare,
Mă-nvârt în cerc și din furtună
Vine Liniștea să m-apună.
Când haosul apare
Chiar și sufletul mă doare,
Plânge după dragoste neatinsă
Spre tine pleacă o inimă aprinsă.
În taina nopții
Te caut in taina nopții mereu
Ești umbra vie din sufletul meu
Un vis pierdut ce mă doare
Ești focul ce nu îmi mai moare...
Te port in minte ca un veșnic ecou
În fiecare zi același clișeu...
Stiu bine nu intorci, dar mi-e dor...
Uitarea nu te vrea în al ei decor.
Te port mereu ca un dulce fior
Tu nici nu simți cât mi-e de dor
Am rămas o umbră nici măcar amintire
Și-ntre noi o infinită tăcere străină.
Te port in suflet ca pe-un vis
În realitate mi te-ai interzis
Mi-e dor de tine mai mereu
Tu nu mă vrei... te vreau doar eu.
Te caut cu gândul dar ești prea departe
Si dorul mă rupe în mii de bucăți
Ca ești doar ecoul unui vis pierdut
Dragul meu... un drum pierdut....
Poezie
Am căutat poezie pe ziduri de ruine
În grădini fără o floare,
Când șoaptele mă-nvățau că doare
Gândul despre tine …
Am scris poezie, despre noi și ce n-a fost
În lacrimi și tăcere,
Cu un titlu nenăscut plin de durere …
Când părea că n-are rost.
Am scris cu-o lacrimă în al tău suflet
Să te am a mea o viață,
Rătăcind prin ceață …
Neînțeles și defect.
Am cerut poezie când nu puteam să te privesc
Când adormeai pe cerul înstelat
Și atunci… necondiționat
Simțeam că te iubesc!
Am auzit poezie în gustul de pământ
În rămășițe de trecut, de amintiri …
Trecutelor iubiri,
Măturate prin văzduh de vânt.
Am auzit poezie când nu m-am așteptat
Când te-am iubit - Și ce iubire!
Dar vai ce durere …
Când o clipă te-am uitat!
Am trăit o poezie, o viață căutând
Privirea ta mi-a fost infinitul
Într-un vers … sărutul,
Am trăit iubind …
Am putut să te recit pe cer la infinit …
Poezia sufletului meu,
Mi te-am cerut lui Dumnezeu,
Și divin te-am iubit!
Te-am cerut să-mi fi muză, să uit singurătatea
Să pot scrie despre noi,
Departe amândoi …
Croind eternitatea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 )
Tată de fii
Din zori tot plouă neîncetat,
Iar picurii mi se-mpletesc pe frunte,
Mă plimb pe uliţa din sat,
Iar tâmplele-mi devin tot mai cărunte.
Trec ani în stoluri peste mine,
Se lasă vreme rea şi-n trup,
Mi-e cald, mi-e frig, mi-e rău şi bine,
Şi urlu lung la viaţă ca un lup.
Puieţii de salcâm cândva, acum sunt peste casă,
Iar gardul s-a înclinat peste răzoare,
În partea dinspre hol, peretele încet se lasă,
Putere nu mai am, şi plâng, şi sufletul mă doare.
Cârcei de holbură se caţără pe uşă,
În curte iarba îmi întunecă fereastra,
Cu respiraţia greoaie şi mersul de păpusă,
Eu simt că nu mai aparţin de lumea asta.
Copiii mei, îmi sunt plecaţi departe,
Acasă n-au mai fost de ani şi ani,
Nu ştiu ce mare obstacol ne desparte,
Şi nici nu-mi mai vorbesc, de parc-am fi duşmani.
Vor auzi cândva o vorbă de prin sat,
Că am sfârşit cu inima mâhnită,
Şi-am plâns de dor şi atâta aşteptat,
Pe prispa casei aproape prăbuşită.
Or să mă-ngroape sub ai mei salcâmi,
Iar frunza lor, dulci doine o să-mi cânte,
Iar când vor fi şi ei bolnavi, bătrâni,
Să aibă milă de la Domnul, feciorii să nu-i uite.
Ia-mă iubito...
Ia-mă iubito şi mă frânge ca pe o pâine coaptă
Şi dă-mă la sărmanii ce trec pe lângă poartă,
Să le astâmperi foamea cumva cu nişte pâine
Şi să-şi aducă aminte din când în când de mine.
Ia-mă iubito şi du-mă la oala cu mâncare
Şi aruncă-mă-n bucate ca pe un praf de sare
Şi dă-mă de pomană la oamenii de rând,
De mine să-şi aducă aminte când şi când.
Ia-mă iubito şi mă varsă prin cănile de lut,
Ca pe vinul cel roşu şi dulce la băut,
Să-nchine toţi săracii, atunci când mă vor bea,
Din când în când iubito...în amintirea mea.
Other poems by the author
Lacul nostru
Lângă lacul fermecat
Plin de nuferi minunați
Stăteam eu îndurerat
Cu multe întrebări în cap
Cum pluteam noi împreunați
Sub lumina armonioasă
De stele eram spionați
Luminându-ți chipul vast
Vântul apa o mișca
Arătând iubirea mea
Pe care gestul o isca
În prezența dumneata
Dar...tu m-ai părăsit
Într-o taină neștiută
Nici nu știu dacă m-ai iubit
Stând în lacul înghețat
Lacul nostru
Lângă lacul fermecat
Plin de nuferi minunați
Stăteam eu îndurerat
Cu multe întrebări în cap
Cum pluteam noi împreunați
Sub lumina armonioasă
De stele eram spionați
Luminându-ți chipul vast
Vântul apa o mișca
Arătând iubirea mea
Pe care gestul o isca
În prezența dumneata
Dar...tu m-ai părăsit
Într-o taină neștiută
Nici nu știu dacă m-ai iubit
Stând în lacul înghețat
Lacul nostru
Lângă lacul fermecat
Plin de nuferi minunați
Stăteam eu îndurerat
Cu multe întrebări în cap
Cum pluteam noi împreunați
Sub lumina armonioasă
De stele eram spionați
Luminându-ți chipul vast
Vântul apa o mișca
Arătând iubirea mea
Pe care gestul o isca
În prezența dumneata
Dar...tu m-ai părăsit
Într-o taină neștiută
Nici nu știu dacă m-ai iubit
Stând în lacul înghețat
Lacul nostru
Lângă lacul fermecat
Plin de nuferi minunați
Stăteam eu îndurerat
Cu multe întrebări în cap
Cum pluteam noi împreunați
Sub lumina armonioasă
De stele eram spionați
Luminându-ți chipul vast
Vântul apa o mișca
Arătând iubirea mea
Pe care gestul o isca
În prezența dumneata
Dar...tu m-ai părăsit
Într-o taină neștiută
Nici nu știu dacă m-ai iubit
Stând în lacul înghețat
Lacul nostru
Lângă lacul fermecat
Plin de nuferi minunați
Stăteam eu îndurerat
Cu multe întrebări în cap
Cum pluteam noi împreunați
Sub lumina armonioasă
De stele eram spionați
Luminându-ți chipul vast
Vântul apa o mișca
Arătând iubirea mea
Pe care gestul o isca
În prezența dumneata
Dar...tu m-ai părăsit
Într-o taină neștiută
Nici nu știu dacă m-ai iubit
Stând în lacul înghețat
Lacul nostru
Lângă lacul fermecat
Plin de nuferi minunați
Stăteam eu îndurerat
Cu multe întrebări în cap
Cum pluteam noi împreunați
Sub lumina armonioasă
De stele eram spionați
Luminându-ți chipul vast
Vântul apa o mișca
Arătând iubirea mea
Pe care gestul o isca
În prezența dumneata
Dar...tu m-ai părăsit
Într-o taină neștiută
Nici nu știu dacă m-ai iubit
Stând în lacul înghețat
Lacul nostru
Lângă lacul fermecat
Plin de nuferi minunați
Stăteam eu îndurerat
Cu multe întrebări în cap
Cum pluteam noi împreunați
Sub lumina armonioasă
De stele eram spionați
Luminându-ți chipul vast
Vântul apa o mișca
Arătând iubirea mea
Pe care gestul o isca
În prezența dumneata
Dar...tu m-ai părăsit
Într-o taină neștiută
Nici nu știu dacă m-ai iubit
Stând în lacul înghețat